Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 41/F din 15 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012, în baza art. 300 C. proc. pen. raportat la 160 alin. (1) și (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.G., B.M. și C.S., în prezent aflați în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, măsură pe care a menținut-o.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B.M. și C.S.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că din analiza actelor și lucrărilor dosarului, au rezultat indicii temeinice și probe că inculpatul C.G. împreună cu inculpații C.S., B.M., B.G., P.A., P.V., G.M. și C.V., în perioada 2009 - 2011, din inițiativa inculpatului C.G. - președinte al Asociației Decembrie 1989 Metrou România, au constituit un grup infracțional organizat care a funcționat în perioada arătată mai sus și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare de bani, în vederea obținerii direct sau indirect a unor beneficii financiare în folosul membrilor grupului. De asemenea, inculpatul C.S., în calitate de președinte al Asociației 22 Decembrie Câmpulung Muscel, asociație afiliată la Asociația Decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, i-a sprijinit pe inculpații C.G., P.A. și B.G., precum și pe ceilalți membrii ai grupului, să obțină în mod ilegal și necuvenit sume de bani de la membrii revoluționari ai asociației pe care o conducea - filiala Câmpulung Muscel, sume ce se includ în cuantumul sumei totale de 9.453.390 ROL, pretins a fi obținută prin exercitarea influenței și autorității de către membri grupului infracțional constituit, descris mai sus.
Totodată, instanța de fond a arătat că s-au pus semne de întrebare în legătură cu legalitatea și scopul încheierii unor contracte de împrumut de către asociație cu unii membri ce se presupune a fi implicați în grupul infracțional organizat, existând indicii în sensul că aceste convenții au fost încheiate pentru a da o aparență de legalitate a încasării unor sume de bani importante ce au constituit un folos necuvenit pentru inculpatul C.G., dar și pentru inculpații C.S. și B.M.
În cauză, în faza de cercetare judecătorească s-au administrat probe, constând în audierea martorilor din acte, iar din depozițiile acestora a rezultat că inculpații arestați C.G., C.S. și B.M. sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni multiple cu o amploare deosebită, dar care necesită, în vederea aflării adevărului, administrarea unui probatoriu complex, prin audierea celorlalți martori conceptați în rechizitoriu și prin administrarea altor probe, atât în apărare cât și în acuzare.
Față de actele și lucrările din dosar, Curtea a considerat că este confirmat faptul existenței unor indicii temeinice că inculpații B.M., C.S. și C.G. au fost implicați în săvârșirea faptelor pentru care acum sunt cercetați penal, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, din depozițiile date în fața instanței de judecată, dar și volumele de la urmărire penală III, IV, V, VI, VII, unde se evidențiază convorbirile telefonice în legătură cu încheierea contractelor de reprezentare și încasarea unor sume de bani de la martorii revoluționari în baza acestor contracte.
Cu privire la temeiurile arestării preventive, s-a reținut că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul G.C., iar necesitatea unei bune administrări a probelor este un argument solid care demonstrează că măsura arestării preventive este adecvată scopului procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea a constatat și existența unor indicii temeinice că, odată lăsați în libertate, inculpatul C.G., ca și inculpații C.S. și B.M., ar putea zădărnici aflarea adevărului, întrucât în cadrul cercetării judecătorești au fost audiați doar o parte din martorii din acte și unii dintre aceștia și-au schimbat, în tot sau în parte, depozițiile date.
Astfel, Curtea a arătat că, după arestarea inculpaților, mai mulți martori audiați s-au prezentat din proprie inițiativă în fața organului de urmărire penală și au revenit asupra declarațiilor inițiale, având curajul să prezinte realitatea în care se pretinde că s-au semnat și, totodată, încheiat contractele de împrumut cu Asociația Decembrie 1989 Metrou România, reprezentată de inculpatul C.G..
Suplimentar, Curtea a reținut că în cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe din care rezultă indicii că aceste contracte de împrumut au fost semnate după ce Direcția Națională Anticorupție a declanșat cercetările penale în cauză, prin efectuarea percheziției la sediul Asociației Decembrie 1989 Metrou România și că, în realitate, întocmirea acestor convenții a fost o formalitate, ei neprimind suma de bani stipulată în contract. Mai mult, martorii au confirmat faptul că nu au avut posibilitatea să citească conținutul contractului de împrumut, semnarea acestuia s-a făcut în alb și că formalitatea întocmirii acestor convenții denotă ascunderea unei pretinse fraude.
În raport de aceste elemente de probă și indicii convingătoare în sensul comiterii unor infracțiuni, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților din cauză, inclusiv a recurentului C.G., nu este oportună la acest moment al procedurii, câtă vreme în cauză mai sunt martori de audiat, între unii dintre aceștia și inculpații arestați existând indiciile unor strânse legături și relații de interes reciproc. În plus, instanța de fond a administrat probe din care au rezultat amenințări formulate de către inculpații arestați preventiv împotriva membrilor revoluționari care refuzau să întocmească și să plătească sumele de bani stipulate în contractele de reprezentare, probe materializate în afișele publicate la intrarea în sediul asociației, dar și în notificările emise către persoanele vizate, în numele asociației, de către inculpatul C.G., sprijinit de inculpatul S.P.
Instanța de fond a considerat că, față de cele expuse anterior, în cauză există suficiente indicii că inculpații pot zădărnici aflarea adevărului, prin posibilitatea influențării unor martori.
Toate cele menționate, în opinia Curții, au reprezentat probe, în sensul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin lezarea valorilor și relațiilor sociale care formează sfera acestei noțiuni, rezultând indiciile unei implicări a inculpatului în comiterea unor infracțiuni grave de corupție, spălare de bani și constituire a unui grup infracțional organizat dintre cele mai grave, inculpatul prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor deținute, de președinte a asociației de revoluționari.
Curtea a apreciat că faptele de genul celor care fac obiectul cercetărilor sunt de natură a produce indignare profundă printre cetățenii români, iar singura măsură menită să protejeze ordinea publică și să asigure buna desfășurare a procesului penal este detenția preventivă a inculpaților, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, fiind necesară audierea unui număr mare de martori.
Prin comparație cu elementele favorabile de circumstanțiere ale persoanei inculpatului G.C. și a celorlalți inculpați, respectiv conduita corespunzătoare anterioară momentului arestării preventive sau starea precară de sănătate a acestuia, Curtea a evaluat și circumstanțele referitoare la natura activității infracționale a pretinsului grup organizat, la condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat și la complexitatea faptelor pretins comise, împrejurări de care a ținut cont, având în vedere deciziile pronunțate în speță de către instanța ierarhic superioară.
Instanța de fond a analizat și problemele de sănătate invocate de inculpat în sprijinul revocării măsurii arestării sale preventive, însă a considerat că aceste probleme nu impun punerea sa în libertate, întrucât, potrivit art. 139 C. proc. pen., în ipoteza în care inculpatul ar suferi de o boală care nu poate fi tratată în sistemul medical al Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea sub pază permanentă a tratamentului medical în rețeaua de specialitate a Ministerului Sănătății.
În condițiile reținute, Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 300 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.G., C.S. și B.M.
Împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de Familie în Dosarul nr. 675/46/2012, a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Motivele de recurs scrise, depuse la dosarul cauzei în ședință publică, au fost susținute și oral de către apărătorul recurentului inculpat și au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
În mod similar, susținerile orale ale recurentului, formulate cu ocazia ultimului său cuvânt, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160 alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Or, în raport cu probatoriul administrat până în acest moment procesual, inculpatul G.C. este acuzat de săvârșirea unor fapte de o gravitate deosebită, fiind vorba despre comiterea unor infracțiuni grave de corupție, spălare de bani și constituire a unui grup infracțional organizat dintre cele mai grave, inculpatul prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor deținute, de președinte a asociației de revoluționari.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa reacției ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.
Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii formulate de acesta, în acest sens pronunțându-se constant Curtea Europeană (a se vedea în acest sens cauza Calmanovici vs. România, Letellier vs. Franța și Hendriks vs. Olanda).
În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în raport de natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, frecvența pe care o înregistrează aceste tipuri de infracțiuni, urmările negative pe care le produc în societate.
Se reține, de asemenea, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil de la arestarea inculpatului întrucât, pericolul social există și se apreciază în raport de complexitatea cauzei (dată și de volumele dosarului în număr de 200), comportamentul inculpaților, numărul mare de martori care trebuie audiați, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor reclamate, calitatea făptuitorilor la data săvârșirii pretinselor fapte și probele variate ce trebuie a fi administrate în apărare, dar și în acuzare.
În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Toate considerentele de mai sus justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 3855 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de Familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2013.
Procesat de GGC - LM