Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013), în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților V.R., S.F.A. și V.M., măsură pe care a menținut-o.
Totodată, a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații V.R., S.F.A. și V.M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul nr. 2191/D/P/2011 din 18 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: P.T.Ș. zis „P.", cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.R., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic intern de droguri de mare și de organizare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.F.A., cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic intern de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.M. zis „F." - cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, au rezultat indicii temeinice și probe în sensul că inculpata S.F.A., în dimineața de 26 noiembrie 2011, ora 08:00, în timp ce se afla în Amsterdam - Olanda, prezentându-se sub numele fals de N.L., a depus cantitatea de 229,08 grame cocaină, disimulată într-un troler, la cala autocarului cu numărul de înmatriculare "X" ce aparținea firmei de transport E, autocar în care s-a urcat și V.M., în scopul acestuia supravegherii transportarea în siguranță a cocainei pe ruta Amsterdam - Sebeș.
Inculpații S.F.A. și V.R. au părăsit Olanda și în noaptea de 27 noiembrie 2011 ora 01:00, cu autoturismul marca OV cu numărul de înmatriculare "Y", condus de inculpatul V.R., au intrat în România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac și s-au deplasat până în localitatea Sebeș, unde au așteptat autocarul în cala căruia se afla troienii cu cele 229,08 grame cocaină.
După staționarea autocarului la Sebeș, la 27 noiembrie 2011 inculpata S.F.A. a preluat de la martorul L.V.D. (șoferul autocarului) trolerul în care se afla cocaina, după care inculpații S.F.A. și V.R. au părăsit orașul Sebeș, deplasându-se spre Sibiu, cu intenția de a-l prelua și pe inculpatul V.M., care rămăsese în autocar. Pe traseul Sebeș - Sibiu, inculpații V.R. și S.F.A. au observat prezența lucrătorilor de poliție și au aruncat pachetul ce conținea 229,08 grame de cocaină ce erau ambalate în mai multe straturi de folie de plastic, învelite la exterior cu bandă adezivă tip scotch.
Inculpatul V.M. l-a ajutat pe fratele său - inculpatul V.R. - să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu autocarul firmei E cu numărul de înmatriculare "X", a supravegheat transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam - Sebeș.
Actul de inculpare a avut la bază următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesele-verbale de verificări și investigații; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului „A.A."; procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului „I.A."; suporturile optice ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice; suporturile optice ce conțin înregistrările audio-video în mediu ambiental; procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpatul P.T.Ș.; rapoartele de constatare tehnico-științifică; procese-verbale de percheziții domiciliare; procesele-verbale de percheziții informatice; dovezi de predare la camera de corpuri delicte; declarații martori L.V.D.; declarații martor F.E.C.; declarații martor asistent B.I.A.; declarații martor asistent G.D.M.; declarații martor asistent l.A.; declarații martor asistent M.I.; declarații martori C.R. și S.L.I. și coroborate cu declarații de inculpați.
În cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe constând în audierea tuturor inculpaților și a martorilor audiați cu ocazia cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală.
Prin Sentința penală nr. 15 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012, Tribunalul București, secția I penală s-a pronunțat astfel:
1. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.R. la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul V.R. va executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 16 ani (șaisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V.R..
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.
2. În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.M. zis „F." la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 340 din 16 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 6662 din 25 noiembrie 2005 a ICCJ, rest pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V.M.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.
3. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a condamnat-o pe inculpata S.A.F. la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata S.F.A. va executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 12 ani (doisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă dispusă față de inculpata S.F.A.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.
Împotriva Sentinței penale nr. 15 din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 de Tribunalul București, au formulat apel inculpații V.R., S.F.A. și V.M.
În cursul judecării apelului declarat de inculpați, prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013), în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților V.R., S.F.A. și V.M., măsură pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a reținut că, inculpații V.R., S.F.A. și V.M. au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță la pedepse rezultante privative de libertate de 16, 12 și respectiv 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc (V.R.), trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc (S.F.A.) și de complicitate la traficul internațional de droguri de mare risc (V.M.), în prezent cauza aflându-se în stadiul procesual al apelului pe rolul Curții de Apel București, cu termen de judecată la data de 10 aprilie 2013.
S-a constatat că indiciile temeinice, în sensul art. 68 C. proc. pen., ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor imputate subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, acestea decurgând din materialul probator administrat în cauză.
De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi fost comise, gravitatea acestora, caracterul transfrontalier al activității infracționale și cantitatea mare de droguri traficată, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se află la primul conflict cu legea penală, toate aceste aspecte, în opinia instanței, denotând periculozitate și justificând o reacție fermă din partea autorităților statului.
Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea a considerat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, apreciind ca relevante procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului,, A.A.", procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului „I.A.", înregistrările convorbirilor telefonice, înregistrările audio-video în mediu ambiental, procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpatul P.T.Ș., rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, astfel încât. instanța a constatat îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 681 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Curtea a mai apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care, în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare împotriva acestora.
În condițiile reținute, Curtea de Apel București, în temeiul art. 300 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților V.R., S.F.A. și V.M. și a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiate, neschimbându-se temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților menționați.
Împotriva Încheierii din 14 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013) al Curții de Apel București, Secția a l-a Penală, au declarat recurs inculpații V.R., S.F.A. și V.M., solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul nu a fost motivat.
Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu al recurenților inculpați și de către reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu critici le formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Or, în raport cu probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc (V.R.), trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc (S.F.A.) și de complicitate la traficul internațional de droguri de mare risc (V.M.), Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, apreciind că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa reacției ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.
Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpaților nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii formulate de acesta, în acest sens pronunțându-se constant Curtea Europeană (a se vedea în acest sens cauza Calmanovici vs. România, Letellier vs. Franța și Hendriks vs. Olanda).
În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 coroborat cu art. 160 alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în raport de natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, caracterul transfrontalier al activității infracționale a inculpaților și cantitatea mare de droguri presupus traficate.
Se reține, de asemenea, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil de la arestarea inculpaților, întrucât pericolul social există și se apreciază în raport de comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor reclamate și faptul că inculpații nu se află la primul contact cu legea penală.
În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Având în vedere considerentele arătate, în analiza cererii formulate în subsidiar de către inculpați, Înalta Curte apreciază ca fiind temeinică și legală dispoziția instanței de fond, prin care aceasta a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motivat de menținerea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării.
Toate considerentele de mai sus justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive și de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.R., S.F.A. și V.M. împotriva Încheierii din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.R., S.F.A. și V.M. împotriva Încheierii din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2013.
Procesat de GGC - LM