Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 711/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, emis în data de 12 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
- P.E.V. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat sub forma autoratului, prev. de art. 174 și 175 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
- T.V. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat sub forma instigării, prev. de art. 174, 175 lit. a), b) și c) C. pen. în actul de sesizare s-a reținut că, la sfârșitul lunii martie 2011, inculpatul T.V., cu premeditare și din interes material, date fiind datoriile pe care le avea, de aproximativ 260.000 euro, l-a determinat pe inculpatul P.E.V. să o ucidă pe soția sa, victima T.V.A., ucidere ce a avut loc în data de 29 martie 2011, în intervalul orar 15:55-16:15.
Astfel, urmând instrucțiunile verbale și scrise, primite de la inculpatul T.V. și având în vedere amenințările acestuia, precum și promisiunile pe care i le-a făcut în sensul că va renunța la datoria de 50.000 euro, pe care mama inculpatului P.E.V. o avea la inculpatul T.V. și că îi va da efectiv 20.000 euro după săvârșirea omorului - în data de 29 martie 201.1, inculpatul P.E.V. s-a deplasat la locuința victimei, situată în Brașov.
Inculpatul P.E.V., în momentul în care a ajuns în fața casei soților T.V., având asupra o legitimație falsă și un registru, a sunat la poarta casei victimei, s-a prezentat angajat la SC E. SA, iar victima T.V.A. i-a permis accesul în imobilul-casă pentru ca acesta să poată citi contorul ce înregistrează consumul energiei electrice.
După ce inculpatul P.E.V. a intrat în holul casei, i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, s-a urcat pe taburetul ce i l-a adus victima, s-a prefăcut că nu-i funcționează pixul pentru a nota consumul indicat, a cerut un pix, apoi un pahar cu apă, iar în momentul în care victima se întorcea din bucătărie, a scos un levier pe care, în prealabil, îl ascunsese în pantalonii pe care îi purta și a început să o lovească pe victimă în diverse zone ale corpului.
Urmare a faptului că victima opunea rezistență, încercând să acceseze ușa din bucătărie care făcea legătura cu un magazin aflat la parterul imobilului-casă, inculpatul P.E.V. a luat un cuțit din bucătăria victimei cu care i-a aplicat lovituri și pe care l-a abandonat ulterior în chiuveta din bucătărie. Ulterior, a părăsit locuința victimei fără să mai aibă puterea de a răvăși lucrurile, pentru a disimula mobilul faptei în jaf, reușind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufragerie. Victima a fost găsită decedată în aceeași zi, în jurul orelor 1630, moartea fiind violentă și datorată hemoragiei externe masive, consecința unui politraumatism craniocervical prin agresiune, cu multiple plăgi contuze la nivelul scalpului, cu fractură craniană și plăgi înjunghiate la nivelul gatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov. La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2011, aducându-li-se la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. ce reglementează procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul P.E.V. a solicitat să-i fie aplicată această procedură.
Ca urmare a aplicării procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul P.E.V., s-a dispus disjungerea acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului T.V. și a acțiunii civile exercitate de partea civilă T.V.O., formându-se un nou dosar, respectiv 811/64/2011.
Prin sentința penală iir.96/S din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 751/64/2011, inculpatul P.E.V. a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 16 ani și 8 luni închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute, de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași sentință penală, a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului P.E.V. prin sentința penală nr. 772/S din 09 octombrie 2008, pronunțata de Tribunalul Brașov, în dosar penal nr. 4818/62/2008, dispunându-se executarea acesteia, prin adunare, la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare, în final P.E.V. având de executat pedeapsa principală de 18 ani și 8 luni închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului P.E.V. i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Stare de fapt: în anul 1990, inculpatul T.V. s-a căsătorit cu victima T.V.A., din această căsătorie rezultând un copil, respectiv partea civilă T.V.O., care în prezent are vârsta de 20 de ani. în perioada căsătoriei, relațiile dintre cei doi soți au fost normale, cu mici episoade în cadrul cărora au existat probleme. întrucât inculpatul T.V. consuma băuturi alcoolice în exces. în aceste perioade, inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie din Brașov, la inițiativa soției sale, pentru dezalcoolizare.
După absolvirea Facultății de Drept a Universității B.B. în anul 1993, inculpatul a devenit procuror, începând cu data de 01 octombrie 1993. Inculpatul și-a încheiat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, începând cu data de 01 martie 1996, fiind emis un ordin de eliberare din funcție, urmare cererii scrise formulate de către inculpat, în data de 07 februarie 1996.
În perioada 1996-2007, inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul unei firme care avea drept obiect principal de activitate consultanță juridică, respectiv SC S.C. SRL De asemenea, inculpatul și-a mai desfășurat activitatea, dar într-o măsură mai mică, în cadrul SC C.E.C. SRL în cadrul acestor societăți comerciale, inculpatul derula și o serie de intermedieri în domeniul imobiliar, în special vânzări-cumpărări terenuri.
În jurul anului 2001, inculpatul T.V. a cunoscut-o pe martora P.J., mama coinculpatului P.E.V., persoană cu care a colaborat în domeniul afacerilor imobiliare. Martora P.J. are trei fii, respectiv coinculpatul P.E.V., P.E.V.T. și P.E.V.V.. Fiii martorei P.J. își desfășurau activitatea în strânsă legătură cu mama lor, respectiv vânzări-cumpărări în domeniul imobiliar.
În perioada anilor 2005-2006, inculpatul T.V. a investit sume considerabile în terenuri, cu intenția declarată de revânzare imediată în vederea obținerii unui profit rapid. în condițiile în care sumele de care dispunea erau insuficiente pentru acest gen de investiții, inculpatul a atras în această afacere mai multe cunoștințe, respectiv pe martorii M.l., F.M., S.V., G.C., precum și alte persoane.
În cursul anului 2007, aceste din urmă persoane au fost de acord să-l împrumute pe inculpatul T.V., în vederea cumpărării unui teren, în sensul că urma să fie încheiat un contract de împrumut pentru o sumă care să conțină atât suma împrumutată efectiv, cât și procentul de 50%, care reprezenta dobânda, cu mențiunea că, în actele notariale, apărea întreaga sumă, respectiv împrumutul plus dobânda.
Intenția inculpatului T.V. era să re vândă acel teren cu suma de 1.000.000 de euro, în condițiile în care el achita efectiv pentru acel teren suma de 300.000 de euro.
Sumele împrumutate în acest scop de inculpatul T.V. au fost următoarele: de la martorul M.l. suma de 70.000 de euro, dar în actele notariale s-a trecut suma de 105.000 euro, de la martorul G.S. a împrumut suma de 100.000 de euro, dar în acte era trecută suma de 150.000 de euro, de la numita F.M., inculpatul a luat suma de 30.000 de euro, iar de la S.V. a luat suma de 30.000 de euro și avea de returnat 50.000 de euro. Așadar, suma împrumutată a fost de 260.000 euro.
Inculpatul T.V. a cumpărat acel teren în anul 2007, dar nu a reușit să-l revândă conform planului inițial. în aceste condiții, acesta nu a reușit să returneze nimic din sumele împrumutate, cu toate că împrumuturile inițiale erau doar pentru câteva luni ele zile, respectiv banii ar fi trebuit să fie returnați creditorilor până la sfârșitul lunii decembrie 2007.
Începând cu anul 2009, presiunile asupra inculpatului T.V. din partea acestor creditori au început să crească, toți dorind recuperarea banilor împrumutați. Pentru unii dintre creditori presiunea era cu atât mai mare, cu cât, la rândul lor, luaseră împrumuturi din bancă, referirea din actul de acuzare vizându-l pe martorul G.C.
Inculpatul a reușit să amâne de fiecare dată plățile către creditori, asigurându-i pe aceștia că în perioada imediat următoare va reuși să vândă terenul cumpărat sau alte terenuri pe care le avea în administrare și să înapoieze sumele de bani împrumutate.
Cu excepția martorului M.l., ceilalți creditori au acceptat aceste explicații ale inculpatului, declarând că nu aveau variante alternative. Martorul M.l. a demarat procedura de indisponibilizare a unor bunuri imobile ale inculpatului T.V., respectiv două apartamente situate în municipiul Brașov, locuința inculpatului T.V. din aceeași localitate, precum și un teren situat în județul Brașov.
Acțiunea martorului M.l. a fost de natură să creeze animozități în cadrul familiei T.V., victima T.V.A. reproșându-i inculpatului faptul că a derulat afaceri care, în final, au ajuns; să pună în primejdie tot ce au adunat într-o viață.
Aceste tensiuni au fost de natură să se acutizeze în ultima parte a anului 2010 și la începutul anului 2011, în condițiile în care presiunile asupra inculpatului T.V. cu privire la returnarea unor sume de bani au crescut considerabil.
Mai mult, începând cu luna ianuarie 2011, martorul M.l. a demarat procedura executării silite asupra imobilelor aparținând familiei T.V., prin acțiunea înregistrată în data de 10 ianuarie 2011 la Judecătoria Brașov, acesta solicitând partajarea bunurilor aparținând soților T.V., respectiv un teren în suprafață de 716 m.p., casa de pe strada Brazilor, construită pe trei nivele, cu continuarea executării silite asupra bunului atribuit pârâtului debitor.
Începând cu luna ianuarie 2011, inculpatul nu a mai putut să plătească salariile celor două angajate ale firmei SC S. SRL, persoane cu care colabora de mai mulți ani, respectiv martorele C.A.C. și Ț.D.. De asemenea, nu au fost achitate contribuțiile sociale pentru această firmă, situație în care cele două angajate ale firmei nu ar fi putut să beneficieze de ajutorul de șomaj și de asigurarea de sănătate.
În data de 25 martie 2011 inculpatul T.V. a reușit să vândă terenul pentru care luase împrumut de la persoanele arătate mai sus, încheind un contract de vânzare-cumpărare, terenul fiind vândut cu 45.000 de euro. Din acești bani inculpatul a primit 4.000 de euro în momentul semnării contractului, iar restul urma să-i primească în rate lunare de câte 2.000 de euro. Din suma de 4.000 de euro primiți pentru acest teren, potrivit declarației inculpatului, acesta a plătit impozite pentru tranzacția respectivă, astfel încât a rămas în mână cu puțin peste 2.000 de euro.
La începutul lunii martie 2011, inculpatul T.V. a avut o primă discuție cu martora P.J., discuție în cadrul căreia acesta i-a spus pentru prima dată că ar dori să fie ucise două persoane, referindu-se la martorul M.l. și la soția sa, victima T.V.A.. în acest sens, i-a cerut ajutorul martorei P.J., martoră care este o colaboratoare apropiată a inculpatului. Aceasta a fost de acord să contacteze niște persoane din Piatra Neamț care să-l ajute pe inculpatul T.V. să o ucidă pe soția sa. Urmare a acestei discuții, martora P.J. a luat legătura cu martorii M.D. și P.D. (fost H.), pentru a avea loc o întâlnire intre ei și inculpat.
În jurul datei de 15 martie 2011, a avut loc o întâlnire între inculpatul T.V., pe de o parte, și martorii M.D. și P.D. (fost H.), pe de altă parte, întâlnire intermediată de martora P.J.. întâlnirea a avut loc la Brașov, dar cei patru s-au deplasat în localitatea Râșnov, pentru ca inculpatul T.V. să le poată arăta un teren pe care îl avea pentru vânzare.
În momentul în care au ajuns la terenul respectiv, inculpatul T.V. le-a cerut celor trei martori să-și lase telefoanele mobile în mașină, după care. a avut o discuție cu martorul M.D., discuție care nu a putut fi auzită de ceilalți doi martori. în cadrul acestei discuții, inculpatul T.V. ia cerut la modul explicit martorului M.D. să o ucidă pe soția sa, victima T.V.A.
Inculpatul i-a comunicat martorului faptul că acest omor poate fi disimulat sub forma unui accident, aducându-i la cunoștință faptul că soția sa face deplasări în interes de serviciu cu autoturismul, din Brașov, unde locuia, în localitățile București și Târgu Mureș.
Martorul M.D. a precizat că s-a prefăcut a primi oferta inculpatului, cu intenția de a-l înșela, cerându-i pentru acest omor suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a spus că poate să-i ofere 10.000 de euro înainte și 10.000 de euro după comiterea omorului, dar i-a adus la cunoștință că, în acel moment, dispune doar de suma de 4.000 de euro. S-a menționat de parchet că această sumă corespunde cu avansul încasat de inculpat în data de 25 martie 2011.
Cei doi, respectiv martorul M.D. și inculpatul T.V. au convenit să demareze acțiunea în momentul în care inculpatul va face rost de cei 10.000 de euro pentru avans.
Martorul M.D. i-a povestit în aceeași zi, în timp ce părăseau municipiului Brașov, martorului P.D. propunerea făcută de inculpatul T.V., acest din urmă martor declarând că nu dorea să se implice în niciun fel în această activitate, nici cu privire la înșelarea inculpatului pentru a încasa banii. Aceleași aspecte au fost făcute cunoscute de martorul M.D. soției sale M.G. în dimineața zilei de 30 martie 2011, în ziua imediat următoare decesului victimei, urmare a unui reportaj tv la știrile de dimineață.
Tot în cursul lunii martie 2011, după abordarea martorului M.D., inculpatul T.V. l-a contactat pe inculpatul P.E.V. în timp ce se aflau într-o deplasare pentru a viziona niște terenuri. Inculpatul T.V. îl cunoștea de mult timp pe fiul colaboratoarei sale și știa că acesta a fost condamnat pentru trafic de droguri și în acel moment consuma etnobotanice, apreciind că era o persoană ușor de manipulat, potrivită planurilor sale și puțin credibilă în situația în care l-ar fi deconspirat.
Astfel, inculpatul T.V. i-a scris pe o foaie de hârtie care sunt opțiunile inculpatului, în sensul că are două variante, una, în care dădea curs instigării, urmând ca familia sa să scape de datoriile pe care le avea către inculpatul T.V. și să trăiască fără grija banilor toată viața sau cealaltă variantă în care mama lor, respectiv martora P.J., să pățească un lucru rău.
Potrivit declarației inculpatului P.E.V., inculpatul T.V. i-a pus la dispoziție o schiță a casei, iar conform instrucțiunilor ar fi trebuit să pătrundă în locuința victimei noaptea, undeva în jurul orelor 02:00, dată la care victima era singură în casă, întrucât soțul victimei era plecat din oraș, iar fiica victimei era la facultate în București. Pe aceleași instrucțiuni erau trecute ușa pe care ar fi putut să pătrundă în locuință, care rămânea întredeschisă, precum și amenințări cu moartea la adresa familiei lor, în situația în care nu era eliminată soția lui.
Inculpatul P.E.V. a declarat că nu a putut comite omorul conform celor convenite inițial, situație în care, luni, 28 martie 2011, inculpatul T.V. i-a reproșat acestuia faptul că nu i-a ucis soția, așa cum s-au înțeles, arătând că următorul moment prielnic pentru această acțiune, ar fi joi, respectiv în data de 01 aprilie 2011, dată la care soția lui ar fi participat la o teleconferință, la domiciliul ei.
Și cu privire la această dată, inculpatul T.V. a oferit instrucțiuni scrise, precise, inculpatului P.E.V.
În dimineața zilei de 29 martie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul T.V. i-a așteptat pe martora P.J. și pe inculpatul P.E.V. în fața imobilului de pe strada, unde martora își desfășura activitatea.
Cei trei, respectiv cei doi inculpați și martora P.J., au urcat în apartamentul unde își desfășura activitatea martora și, la câteva minute după aceea, martora P.J. a părăsit imobilul pentru câteva minute, pentru a-și cumpăra calea, situație de care a profitat inculpatul T.V.. Acesta, folosind niște coli tip A4, găsite lângă unitatea de calculator pe care se juca celălalt inculpat, a început să-i traseze în scris, instrucțiuni cu privire la modul în care s-o ucidă pe victima T.V.A.. în timp ce completa aceste instrucțiuni, inculpatul T.V. îi explica celuilalt inculpat faptul că s-au schimbat datele și cea mai potrivită zi pentru a fi ucisă soția sa era chiar în ziua respectivă, respectiv 29 martie 2011, în jurul orelor 15.00. Inculpatul a precizat că în această zi s-a anunțat vreme ploioasă, condiții în care prezența inculpatului ar fi mai dificil de remarcat, ia spus acestuia că trebuie să-și confecționeze o legitimație falsă de muncitor la SC E. SA, să se prezinte in fața victimei după ce suna la poarta casei, să se arată ușor confuz cu privire la numărul casei și implicit la persoanele care locuiau în acea casă, precizându-i că una dintre cifrele care alcătuiesc numărul casei, respectiv, cifra cinci de la 58, este căzută, aspect care putea să ofere mai multă credibilitate în fața victimei cu privire la această falsă confuzie, după care ar fi trebuit să intre în locuința victimei și să-i aplice acesteia lovituri care să conducă la decesul ei. Totodată, inculpatul T.V. i-a spus coinculpatului că, în momentul în care se va prezenta ca și angajat la SC E. SA, ar fi trebuit să fie îmbrăcat într-o salopetă și să aibă în mâini un registru pe care ar fi trebuit să noteze indicațiile contorului electric din locuința victimei. După comiterea omorului, încât toată acțiunea să pară comisă în scop de jaf.
Inculpatul T.V. i-a spus celuilalt inculpat că îi va lăsa deschis seiful din biroul său, pentru a putea lua și de acolo bunuri, astfel încât, jaful să pară cu atât mai mult credibil. Atât hainele, cât și restul bunurilor, trebuiau aruncate după comiterea faptei.
Inculpatul T.V. i-a adus la cunoștință celuilalt inculpat că, în timpul agresiunii asupra victimei, trebuie să procedeze de așa natură încât victima să nu poată să ajungă la ușa situată în bucătăria locuinței, ușă de acces care avea legătură cu un spațiu închiriat, unde în acel moment se afla o vânzătoare, căreia victima ar fi putut să-i ceară ajutor.
Inculpatul T.V. i-a pus la dispoziție inculpatului P.E.V. suma de 100 lei, pentru ca acesta să își facă fotografii în vederea confecționării acelei legitimații, precum și o mică parte dintr-o factură electrică, respectiv un fragment pe care apărea sigla SC E. SA, fragment care de asemenea ar fi trebuit să fie folosit pentru confecționarea falsei legitimații. Imediat după aceea, la inițiativa inculpatului T.V. cei doi inculpați s-au deplasat în baia apartamentului în care se afla biroul martorei P.J., au ars o parte a înscrisurilor pe care apăreau instrucțiunile scrise de inculpatul T.V., după care resturile au fost aruncate în vasul de toaletă.
După plecarea inculpatului T.V. de la biroul martorei P.J., inculpatul P.E.V. s-a deplasat la un centru fotografic aflat. în apropierea biroului martorei, a făcut, fotografiile, după care, întorcându-se la biroul mamei sale. a confecționat acea legitimație, aplicând ștampila SC E. SA, primită de la inculpatul T.V.
Inculpatul P.E.V. a luat un registru din biroul mamei sale, pe care urma să-l țină în mâini în momentul în care se prezenta în fața victimei, după care s-a deplasat la locuința comună, din municipiul Brașov. Aici și-a schimbat hainele cu unele pe care și le permitea să le arunce după comiterea faptei, a luat un levier folosit de fratele său, P.E.V.T. pentru reparații la autoturism, din balconul imobilului ele pe strada N. După aceasta, i-a cerut fratelui său, martorul P.E.V.T. să-l ducă cu autoturismul marca C. până în cartierul N.A., pretextând că are acolo o treabă legată de o presupusă infidelitate a prietenei sale A.
Deplasarea martorului împreună cu inculpatul P.E.V. a avut loc de la imobilul de pe strada N., pe C.B., înspre cartierul N.A., aspectele deplasării fiind surprinse de camerele de supraveghere aflate pe traseul urmat de inculpat.
Ajuns în fața casei soților T.V. și având asupra sa legitimația falsă și registrul, inculpatul P.E.V. a sunat la poarta casei victimei, sa prezentat ca fiind angajat al SC E. SA, venit pentru a citi contorul care înregistrează consumul energiei electrice din locuință. Victima a permis accesul inculpatului în imobil, acesta rămânând în holul locuinței victimei, lângă contor. Inculpatul i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, victima i-a adus un taburet din lemn, inculpatul s-a urcat pe acest taburet, s-a prefăcut că nu-i funcționează pixul pentru a nota consumul indicat de contor, a cerut și un pix, apoi un pahar cu apa. în momentul in care victima se întorcea din bucătărie, înspre holul locuinței, unde se afla inculpatul, acesta putând să o observe prin intermediul unui acvariu pus în peretele care face legătura între holul locuinței și bucătărie, și-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni și cu acesta a început să-i aplice lovituri victimei în diverse zone ale corpului. Victima a opus rezistență inculpatului și a încercat să se deplaseze spre ușa de acces înspre magazinul despre care îi vorbise inculpatul T.V. în momentul completării instrucțiunilor.
Inculpatul P.E.V. a reușit să o împiedice pe victimă să iasă din bucătărie, blocând-o chiar în ușă, victima reușind să o deschidă, moment surprins de către martora D.H. care se afla în magazin. fără a se implica, considerând că este vorba de un simplu act de violență în familie. Martora a arătat că a văzut o persoană de sex bărbătesc lovind-o pe victimă, care era căzută la pământ în fața ușii.
Înainte de a părăsi locuința victimei, inculpatul P.E.V. nu a mai avut puterea de a răvăși lucrurile din locuința victimei, pentru a disimula omorul săvârșit la instigarea inculpatului T.V. într-un omor comis în scop de jaf, reușind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufrageria imobilului, după care a părăsit locuința victimei.
În data de 6 iunie 2011 inculpatul P.E.V. a recunoscut, pentru prima dată comiterea faptei, precizând în mod detaliat modul de comitere.
Parchetul a susținut că, prin omorul comis de inculpatul P., beneficiile de natură materială aduse inculpatului T.V. au fost de peste 600.000 de lei, respectiv aproximativ 150.000 de euro.
Imediat după moartea soției sale, inculpatul T.V. a demarat acțiunile necesare pentru încasarea sumelor deținute în cont de către victimă, precum și a sumelor care trebuiau ridicate de la societățile de asigurări.
Astfel, în data de 01 aprilie 2011 (vineri), inculpatul T.V. și-a înmormântat soția și în data de 04 aprilie 2011 (luni), practic în prima zi lucrătoare s-a deplasat la sediul SC E.L.R. SRL, din București, societate a cărei angajată a fost victima T.V.A., unde a discutat cu martora M.N.A., angajată a acestei firme, în cadrul Compartimentului de resurse umane, pentru a afla cum va putea intra în posesia asigurării de viață a soției sale.
Martora i-a adus la cunoștință actele care trebuie depuse și după această discuție i-a comunicat telefonic inculpatului că fiica acestuia, T.V.O., este beneficiara asigurării. Inculpatul T.V. a depus o procură prin care demonstra faptul că a fost împuternicit de fiica sa pentru a ridica această sumă întrucât, a motivat inculpatul „fiica lui nu era suficient de matură pentru a încasa o sumă atât de mare”.
Conform adresei nr. 157354 din 20 iulie 2011 a societății de asigurări SC A.A.R. SA, victima T.V.A. a beneficiat de o asigurare de grup (ca și angajat SC E.L.R. SRL) la momentul decesului, suma asigurată fiind în cuantum de 204.360 lei. Beneficiar desemnat de către victimă era fiica acesteia, T.V.O., existând o cerere de despăgubire înregistrată în data de 20 aprilie 2011 sub nr. 6481, la care este atașată o procură specială dată de beneficiara T.V.O. în favoarea inculpatului T.V.
La aceeași societate de asigurări, respectiv SC A.A.R. SA, victima T.V.A. mai avea trei asigurări, pentru care existau solicitări de despăgubire după cum urmează:
- dosar de despăgubire 6373, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 38.546,86 RON (trei sute optzeci milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6374, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 4.639,66 RON (patruzeci și șase milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6378, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 154.348,9 RON (un miliard cinci sute patruzeci de milioane lei vechi).
În concluzie, ca urmare a uciderii soției sale inculpatul T.V. ar fi urmat să încaseze drept despăgubiri pentru polițele de asigurare doar de la SC A.A.R. SA, suma totală de 401.893 lei.
De asemenea, inculpatul T.V. a depus documentația pentru obținerea certificatului de moștenitor, cerere depusă la notarul S.V. din municipiul Brașov, astfel încât, au fost emise certificatele de moștenitor nr. 21 în data de 13 aprilie 2011 pentru bunuri constând în suma de 212.580,15 lei, aflată într-un cont la B.R.D., inculpatului T.V. revenindu-i cota de 1/2 parte, ca și soț supraviețuitor prin încetarea comunității de bunuri, plus 1/4 din cota de 1/2 rămasă, tot în calitate de soț supraviețuitor, iar cota de 3/4 revenindu-i părții civile T.V.O.
Pentru această sumă a existat de asemenea o procură din partea părții civile T.V.O. pentru inculpatul T.V., condiții în care inculpatul s-a prezentat în data de 14 aprilie 2011 la sediul B.R.D. din Brașov, de unde a încasat efectiv suma de 181.199,61 lei, lichidând contul.
În data de 21 aprilie 2011, același notar public a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 24 pentru sumele de 580,49 lei, respectiv 3.242,27 lei pentru sumele de bani existente la B.R.D. în alte conturi ale victimei.
În data de 09 mai 2011 notarul S.V. a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 29 pentru sumele de 5,67 euro, 15.219,31 lei. respectiv 528,10 lei, aliate în conturi la dispoziția victimei la I.B. NV Amsterdam - Sucursala București.
De asemenea, victima avea asigurări de viață la G.A. România, pentru care societatea ar fi trebuit să achite beneficiarilor T.V.O., T.V. și T.E., mama victimei, sumele de 1.821 lei, respectiv 2.742 lei.
Conform adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 a SC I.N.G.A.V. SA, rezultă că la această societate există cerere de despăgubire semnată de către inculpatul T.V. și partea civilă T.V.O., condiții în care sumele de 15.214,50 lei, respectiv 526,58 lei au fost virate în contul inculpatului T.V. conform procurii speciale autentificate sub nr. 571 din 14 aprilie 2011 de către beneficiarul T.V.O., care împuternicea pe tatăl său să ridice acești bani.
Raportat la valoarea acestor sume existente în cont la data decesului victimei, beneficiarii ar putea să mai încaseze suma totală de 15.214 lei, respectiv 1.500 lei, sume raportate la valoarea banilor existenți în cont cu o zi înaintea decesului victimei.
În final, parchetul a concluzionat că suma care ar fi trebuit încasată urmare a decesului victimei T.V.A., depășea valoarea de 600.000 lei, bani din care inculpatul T.V. a încasat aproximativ 200.000 lei, iar restul de 400.000 lei ar fi trebuit să fie încasați ele către inculpat, după soluționarea dosarelor de despăgubire aflate pe rolul societăților de asigurare.
Apărarea inculpatului T.V.
Pe parcursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpatul T.V. a adoptat două poziții :
- până în data de 17 iulie 2011, a negat orice implicare a sa în activitatea de natură penală ce i s-a imputat coinculpatului P.E.V. A menționat că îl cunoștea pe coinculpatul P.E.V. doar din vedere și că acesta nu a fost vreodată în casa soților T.V., invitat de inculpatul T.V. sau cu știința acestuia. Cât timp a adoptat această poziție procesuală, T.V. a fost audiat, în calitate de învinuit sau inculpat, de patru ori.
- începând cu declarația din data de 18 iulie 2011, poziția inculpatului T.V. față de acuzațiile ce i se aduc, se schimbă, declarând ca a cedat unui șantaj la care a fost supus de către martora P.J.. Astfel inculpatul T.V. a susținut că, aceasta din urmă, l-ar fi amenințat cu încetarea demersurilor pe care martora le efectua în vederea modificării situației juridice a unui imobil-teren, proprietatea soților T.V., pe care aceștia doreau, dar nu puteau, să edifice o casă - denumit de cei doi soți „La pini”, în schimbul primirii de către martora P. a sumei de bani obținute de către inculpatul T.V. vânzarea unui imobil-teren situat în comuna Tărlungeni, județul Brașov, mai precis suma de 2.000 de euro.
În cuprinsul tuturor declarațiilor sale - începând cu cea olografă de la fila 216, vol. III d.u.p. și terminând cu cea din faza cercetării judecătorești de la filele 87-89, vol. III dosar instanță, inculpatul T.V. a negat acuzația constând în determinarea coinculpatului P.E.V. de a o ucide pe soția sa, victima T.V.A..
Curtea de Apel Brașov, a subliniat aspectele de fapt esențiale:
1. În declarația de la fila 216, vol. III d.u.p., inculpatul T.V. (învinuit la acea dată) a declarat că nu recunoaște învinuirea și se prevalează de dreptul la tăcere.
2. Următoarea declarație se află la filele 217-222, vol. III d.u.p., iar din cuprinsul acesteia, rezultă că învinuitul - la acea dată - T.V. a menționat că o cunoaște pe numita P.J., cam din anul 2003, având „o relație bună cu aceasta, derulând cu ea activități în domeniul imobiliarelor și nu numai”. în continuare, acesta a declarat că „prin anul 2005-2006 am preluat o datorie de-a dânsei, plătind suma de 50-60.000 de euro, dar între timp aceasta a ajuns în jur de 90.000 de euro. în cele din urmă cred că i-ara dat de înțeles că aș putea trece cu vederea acea datorie în situația în care ea m-ar sprijini în tranzacționarea unor terenuri care îmi aparțin”.
În cuprinsul aceleiași declarații, T.V. a susținut că a fost în relații bune cu martora P.J. până când a aflat că fiul acesteia este criminalul soției lui, dar nu ar fi adevărat că ar fi „discutat cu P.J. vreodată despre eliminarea fizică a soției mele T.V.A., dar este posibil să fi spus la modul neserios despre eliminarea unui fost colaborator de-al meu M.l., persoană care mi-a ținut contabilitatea până acum”.
În continuare, T.V. a susținut că a împrumutat de la M. suma de 75.000 de euro, disimulată sub forma unui împrumut de 105.000 euro, bani investiți într-o afacere imobiliară. Deoarece firma administrată de inculpatul T.V. ar fi pierdut peste 100.000 de dolari din cauza lui M.l., inculpatul a menționat că nu ar mai fi avut nici o datorie față de acesta, declarând că „am fi pe undeva pe o balanță zero”.
În ceea ce-l privește pe numitul M.D. - acesta fiind audiat pe parcursul procesului penal în calitate de martor, inculpatul a declarat că îl recunoaște a fi o persoană cu care s-a întâlnit în luna februarie-martie și care ar fi venit de la Piatra Neamț pentru a vedea un teren de-al inculpatului situat în Râșnov. Inculpatul a subliniat că „nu am avut cu această persoană discuții despre eliminarea - uciderea soției mele T.V.A., așa cum nu am avut cu nimeni”.
În ceea ce-l privește pe coinculpatul P.E.V., a menționat că îl cunoaște mai mult din vedere, iar „de câte ori venea la mine la cabinet venea însoțit de mama sa P.J.”, fiind „absolut sigur că inculpatul P.E.V. nu a fost niciodată la mine acasă, invitat de mine sau cu știința mea.”.
De asemenea, în cuprinsul acestei declarații, inculpatul T.V. a menționat că „nici în data de 29 martie 2011 și nici altă dată nu am avut o discuție directă cu inculpatul P.E.V.” (fila 221, primul alineat, vol. III d.u.p.), pentru ca, în alineatul următor, să precizeze că „nu este adevărat că aș fi dat indicații scrise inculpatului P.E.V. în data de 29 martie 2011, în legătură cu modul în care ar fi trebuit să comită omorul asupra soției mele”. De asemenea, în legătură cu același inculpat P.E.V., a declarat că „nu am avut o discuție cu P.E.V. în legătură cu zilele în care soția mea avea teleconferință cu angajații de la firma la care lucra” (fila 221, penultimul alineat, vol. III d.u.p.).
În legătură cu datoriile sale, acesta a menționat că „dacă facem abstracție de numitul M., cred că în acest moment datorez unor persoane fizice sau juridice 100.000 de euro în total”.
Inculpatul T.V. a mai menționat că nu ar fi știut ce sume de bani ar fi trebuit să primească după moartea soției sale, declarând că „cert este că până în acest moment am primit 1.600.000.000 lei dintr-un cont al soției mele la BRD”, Curtea, reținând că este vorba de lei vechi ROL, iar nu lei noi RON.
În referire la ziua de 29 martie 2011, a declarat că „nu am făcut niciodată remarca, în scris sau verbal, cu privire la faptul că „ar fi o zi ploioasă, iar după aceea urmează numai zile bune” (fila 222, al doilea alineat, vol. III d.u.p.), iar cu privire la numărul alocat imobilului pe care îl deținea în proprietate cu soția sa, victima T.V.A., a menționat că „niciodată nu am informat vreo persoană cu privire la faptul că cifra de la numărul casei a căzut, de la locuința, și mă refer aici la cifra 5 din combinația 58. Nici nu știu exact, este posibil să fi picat 8-ul” (fila 22, primul alineat, vol. III d.u.p.).
3. După punerea în mișcare a acțiunii penale, T.V., în calitate de inculpat, a dat o declarație în data de 16 iunie 2011 (filele 227-230, vol. III d.u.p.) unde a menționat că „știam de existența a două polițe de asigurare ale soției mele și nu de trei”, însă nu cunoștea sumele „nici măcar cu aproximație”.
În cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul T.V. a declarat că știa că beneficia la cele două polițe de asigurare de a căror existență știa, beneficiarul era fiica sa, la una dintre ele singură, iar la cea de-a doua în proporție de 80%, restul de 20% fiind împărțit între inculpat și mama victimei, în procente egale de 10% fiecare.
A menționat inculpatul că „oricum, banii fiicei mele îi gestionam eu pentru că, până în acest moment, nu are experiența necesară și eu și soția mea o întrețineam sută la suta”.
În legătură cu contul soției sale de la BRD, a menționat că știa de existența acestuia, dar nu cunoștea suma din cont, cât și faptul că emiterea Certificatului de moștenitor eliberat în data de 13 aprilie 2011 a avut la bază un extras de cont pe care inculpatul l-a prezentat notarului public ce l-a emis. De asemenea, a mai precizat că în cont era suma de aproximativ 160.000 RON, pe care i-a ridicat în mai multe tranșe, rămânând la data declarației câteva sute de lei.
Cu prilejul consemnării declarației inculpatului, rezultă că acestuia i s-a prezentat un înscris care conținea unele instrucțiuni, inculpatul declarând că „seamănă cu scrisul meu, dar nu l-am făcut eu”.
4. Următoarea declarație a inculpatului T.V. este din data de 14 iulie 2011 (filele 235-241, vol. III d.u.p.).
Inculpatul își menține poziția adoptată până în acel moment al procedurii declanșate împotriva lui, făcând referiri cu privire la :
- activitatea desfășurată în domeniul imobiliar,
- aspectele legate de sumele de bani împrumutate de Ia martorii M.l., G.C., F.M. și S.V. (fila 237, alineatul 4),
- faptul că primul dintre acești martori declanșează procedura indisponibilizării a două imobile aparținând soților T. - imobile din municipiul Brașov,
- faptul că ulterior vânzării unui imobilului-teren la achiziționarea căruia plătise 300.000 de euro (bani avuți atât din sume personale, dar și din sumele împrumutate de la martorii sus-indicați) - imobil-teren pe care dorise să-l vândă „unui client spaniol .cu suma de un milion de euro”, dar pe care „am reușit să-l vând . cu suma de 45.000 de euro”, i-a spus lui P.J. de vânzarea acestui teren, iar ea iar fi cerut banii „1000-2000 de euro pentru a-și achita datoriile urgente” (fila 239 al doilea alineat, vol. III d.u.p.), - „din banii ridicați de la BRD, 10.000 de euro i-am împrumutat lui G.Z.G.l., un partener de-al meu de afaceri, 5.000 de euro i-am cheltuit pentru înmormântarea soției mele, 3.000 de euro i-am împrumutat numitului D.S., 2.000 de euro i-am împrumutat lui C.I., de vreo 100 milioane lei i-am cumpărat mobilă fiicei inele. restul banilor i-am cheltuit, astfel încât în acest moment nu au mai rămas nimic din acei bani. Cu precizarea că au rămas 7.000 de euro, bani care au fost găsiți în locuința mea cu ocazia percheziției domiciliare” (fila 241, vol. III d.u.p.).
5. În cuprinsul declarației din data de 18 iulie 2011 ( aflată la filele 244-249, vol. III d.u.p.), poziția adoptată de inculpatul T.V. relativ la acuzația ce i se aduce, se modifică.
Astfel, după ce menționează că „revin asupra declarațiilor anterioare și arăt că am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele, cedând unor presiuni care m-au făcut să explic martorei P.J. cum ar putea să intre unul din fiii ei în casa mea și să sustragă niște bani”, inculpatul declară următoarele:
- în anul 2005 sau 2006 a cumpărat, împreună cu soția sa, victima T.V.A., un imobil-teren situat în municipiul Brașov, pe care intenționa să edifice o casă,
- a investit mari sume de bani pentru amenajarea terenului, însă, în cuprinsul avizului eliberat de Agenția pentru protecția mediului, sa menționat că acesta făcea parte dintr-o zonă protejată,
- urmare a acestui impediment, i-a relatat, întâmplător, martorei P.J. că are probleme cu acest imobil-teren, iar aceasta „după câteva zile mi-a spus că problema mea este rezolvată, că mă costă 12.000 de euro și că va dura maxim 1 an până când va fi rezolvată” (fila 245 primul alineat, vol. III d.u.p.).
- aflând de acest termen de 1 an, inculpatul și soția sa au hotărât să cumpere o casă, ceea ce s-a întâmplat în februarie 2008, „urmând să facem tot ce e posibil pentru a rezolva totuși situația juridică a terenului în discuție pentru a-l vinde în vederea recuperării banilor investiți”;
- astfel, „i-am dat numitei P.J. 9.000 sau 10.000 de euro, parte din suma solicitată de aceasta pentru a rezolva situația terenului, urmând ca la prezentarea certificatului de urbanism să-i dau diferența de circa 2.000-3.000 de euro. .Pentru a se putea adresa autorităților în vederea obținerii diferitelor certificate, i-am făcut numitei P.J. și procură, iar în cursul anului 2009 m-a ținut o perioadă la curent cu evoluția demersurilor care au fost mult sub așteptări” (fila 245, alineatul 3, vol. III d.u.p.), - acest teren a fost subiect sensibil al discuțiilor pe care Ie avea cu soția sa în ultimii ani, fapt ce l-a determinat ca, „prin vara lui 2010” să poarte „o discuție mai aprinsă cu ea, in care îi ceream explicații și-i reproșam faptul că deja a trecut 1 an și jumătate” și, pentru că aceasta din urmă îi tot solicita sume de bani în vederea schimbării regimului juridic al terenului „La pini”, inculpatul ia dat martorei P. „suma de 1.000 de euro, fără știrea soției, întrucât numita P. îmi spunea că trebuie să-i plătească omului ei din București și că, dacă nu-i dau acea sumă, compromite toată lucrarea” (fila 246 primul alineat, vol. III d.u.p.),
- la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie 2011, P. dolari i-ar fi „adus doua persoane din Piatra Neamț” pentru un teren din Râșnov, aceste două persoane arătându-se interesate de cumpărarea lui, sens în care P.J. a făcut niște fotografii pe care le-a trimis ipoteticilor cumpărători ce trebuiau să le prezinte „partenerului lor străin, probabil elvețian”.
- în data de 25 martie 2011, inculpatul a vândut terenul din Tărlungeni pentru suma de 45.000 de euro, dar vânzarea s-a convenit cu plata în rate, din avansul primit plătindu-se impozitul pe tranzacție, inculpatului rămânându-i „2.000 și ceva de euro, bani pe care i-am dus acasă”,
- spunându-i lui P.J. de vânzarea terenului, „aceasta mi-a solicitat 2,000 de euro sau cel puțin 1.000 de euro”, însă la refuzul inculpatului, „aceasta a devenit foarte agitată și nervoasă” (fila 247 primul alineat, vol. III d.u.p.),
- în data de 29 martie, dimineața, P.J. i-ar fi cerut 200-300 lei pentru a-și plăti internetul, inculpatul spunându-i că va trece pe la biroul acesteia. „Cu acea ocazie, a început să facă presiuni asupra mea privind plata unei sume mai mari de bani”. Inculpatul a declarat că discuția dintre el și martora P.J. s-ar fi purtat în scris, aceasta din urmă spunându-i că are nevoie de 2000 de euro azi sau cel târziu mâine, inculpatul spunându-i că „nu am cum să-i iau din casă”. La acest răspuns al inculpatului, P.J. i-ar fi scris că „.banii trebuie luați, în caz contrar ea urmând să aibă o mare problemă și eu la rândul meu urmând să am o mare problemă, în sensul că ea poate să compromită proiectul cu terenul de pe Dealul Melcilor prin relațiile pe care le are”.
- în aceste condiții, „la un moment dat. mi-a scris că, dacă nu am eu cum să iau banii, are ea cum, că-l trimite pe «slăbănogul», referindu-se la fiul ei, P.E.V., care era de față” (fila 247 alineatul 2, vol. III d.u.p.),
- inculpatul T.V., în continuarea aceleiași declarații, menționează că „la un moment dat am acceptat, din nefericire, gândindu-mă că soția mea nu va riposta . dacă încearcă cineva să o jefuiască” (fila 247 al treilea alineat, vol. III d.u.p.)
- în acest condiții, inculpatul a recunoscut că „s-a ajuns la momentul ia care să dau explicații concrete referitoare la modul de intrare în imobil și ora comiterii faptei, P.J. l-a chemat aproape pe fiul ei și i-a spus să fie atent. Atunci am început să scriu pentru amândoi, vreo două coli cu explicații . privind comiterea jafului. E. stătea lângă mine și citea peste umărul meu explicațiile” (fila 247, ultimul alineat și fila 248 primul alineat, vol. III d.u.p.). Cu privire la aceste aspecte de fapt, inculpatul T.V. a menționat că ar fi fost de față și martora P.J., iar pe colile care conțineau discuțiile dintre inculpat și aceasta din urmă „apărea atât scrisul meu, cât și scrisul lui P.J.”;
- a mai declarat inculpatul că, după ce P.J. a înțeles ce i se explicase fiului ei, „Atunci a luat ea foile și le-a dus în bucătărie, spunându-mi ca le arde”, „Nu am văzut când a ars hârtiile, dar sigur a ars ceva pentru că am simțit mirosul specific de hârtie arsă. Probabil atunci a păstrat coala cu explicații.” (fila 248 primul alineat, vol. III d.u.p.),
- inculpatul a mai menționat în cuprinsul acestei declarații că „între explicațiile olografe pe are le-am dat am făcut și o schiță cu parterul locuinței” (fila 248 alineatul 3, vol. III d.u.p.),
- inculpatul a mai susținut cu ocazia acestei declarații, faptul că a mai fost șantajat de către P.J. în momentul în care organele de urmărire penală îl identificaseră pe inculpatul P.E.V. în baza de date AFIȘ, cei doi - inculpatul T.V. și martora P. - aflându-se la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, ocazie cu care, permițându-li-se să fie singuri, cea din urmă i-ar fi cerut bani inculpatului T.V. pentru a-i putea angaja fiului ei un avocat, „în caz contrar, urmând să am probleme foarte mari. Atunci mi-a dezvăluit faptul că păstrase înscrisurile olografe cu explicații privind comiterea jafului” (filele 248 ultimul alineat, 249 vol. III d.u.p.).
6. În urma testării inculpatului la poligraf, acesta a dat o declarație olografă în care a susținut că în luna martie 2009, martora P.J. i-a cerut împrumut suma de 2.000 de euro, iar la refuzul inculpatului de a-i da acești bani, martora l-ar fi șantajat că va face tot posibilul pentru a compromite demersurile legate de scoaterea din rezervație a unui teren proprietatea inculpatului. Inculpatul i-a spus martorei că banii pe care îi încasase urmare a unei tranzacții, fuseseră duși acasă și de acolo nu-i mai putea lua, astfel că martora a venit cu propunerea ca fiul ei să-i ia prin furt, deoarece s-ar pricepe la astfel de lucruri. Susține inculpatul că, dm nefericire, a fost de acord și i-a explicat cum poate pătrunde în casă, unde urma să o amenințe pe soția acestuia și să-i ceară bani (fila 220, vol. IV d.u.p.).
7. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a menționat că „eu am acceptat pătrunderea în locuința mea a inculpatului P.E.V. doar pentru a o jefui prin amenințare pe soția mea, T.V.A., Nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să. o ia din locuința mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
8. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul T.V. a fost audiat de două ori:
- prima dată în 12 septembrie 2011, declarația acestuia aflându-se la filele 46-55, vol. I dosar instanță,
- a doua oară, la solicitarea acestuia, în data de 13 februarie 2012, declarația aflându-se la filele 87-89, vol. III dosar instanță.
Potrivit celor învederate de inculpatul T.V. în prima declarație din cursul cercetării judecătorești, acesta își păstrează aceeași poziție procesuală adoptată prin ultima declarație din cursul urmăririi penale și relevată supra la pct. 5., de negare a determinării coinculpatului P.E.V. în a o ucide pe T.V.A..
În cuprinsul celei de-a doua declarații din cursul cercetării judecătorești (filele 87-89. vol. III dosar instanță), inculpatul a învederat faptul că „am avut acces la informații de nivel înalt”, în sensul că „în luna martie 2010, în cadrul unei discuții .i-am spus (unui vechi amic) că, în luna septembrie 2010 vor fi înlocuiți trei miniștri din Cabinetul B., respectiv miniștrii B., V. și B.A.”, aspecte confirmate ulterior de viața politică ce constituia „o pasiune a mea”.
De asemenea, inculpatul a mai menționat în cuprinsul celei de-a doua declarații din cursul cercetării judecătorești faptul că „eram monitorizat urmare a informațiilor la care aveam acces”, aspect ce rezultă din faptul că, „după ce s-a legalizat contractul privind creditarea cu cele 200 milioane euro”, a fost sunat de un coleg avocat „specializat în domeniul afacerilor imobiliare de mare anvergură” ce avea numărul de telefon „de ia niște generali din București”, rangul acestor generali fiind unul foarte mare deoarece „i-au dat voie lui D.P. să vândă acțiunile deținute la R.”.
9. În cuprinsul concluziilor scrise aflate la filele 200-220, vol. III dosar instanță, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza a trei temeiuri juridice diferite, respectiv art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau e) C. proc. pen.
Acesta și-a structurat concluziile, solicitând a se avea în vedere următoarele:
a. a lipsit mobilul crimei susținut de acuzare, respectiv acela de a încasa niște asigurări de viață, întrucât, astfel cum susține acuzarea, ar fi fost presat de niște creditori, precum și de niște presupuși cămătari. Astfel :
- în privința cămătarilor, inculpatul a susținut că sunt simple presupuneri din partea parchetului, nesusținute și nedovedite, grefate doar pe bănuiala martorului G.S.
- în privința creditorilor, inculpatul menționează că a realizat „o asociere nenumită” cu M.l., F.M., G.C. și S.V., pentru a derula o afacere imobiliară pur speculativă, însă scopul avansării de către aceștia a sumelor de bani nu a fost de a-l împrumuta pe inculpat, ci de a spori banii prin speculații imobiliare. înainte de împlinirea termenului de prescripție a dreptului de acționa în justiție, inculpatul a încheiat cu F.M., G.C. și S.V. 3 acte adiționale de prelungire a contractelor, astfel că niciunul din cei 3 creditori nu l-ar fi presat într-atât de mult încât să și fi dorit moartea soției sale, victima T.V.A.. Mai mult, inculpatul susține că, din declarațiile martorei C.A., cei trei creditori anterior menționați, îl vizitau în condiții perfect normale și civilizate.
- în ceea ce-l privește pe creditorul M.l., în opinia inculpatului acesta a fost singurul de vădită rea-credință și, cu mai bine de un an înainte de producerea tragediei, ar fi început palide demersuri judiciare împotriva sa, constând în aplicarea unui sechestru pe mai multe imobile bunuri comune ale familiei inculpatului. A arătat inculpatul că acest martor s-ar face vinovat de producerea unei pagube de 348.000 lei in patrimoniul unei societăți comerciale administrate de inculpat, astfel că nu ar mai fi fost îndreptățit să-i ceară restituirea împrumutului.
- Inculpatul a susținut că toate contractele numite de împrumut pe care l-a încheiat cu creditorii indicați de parchet și care au fost audiați în calitate de martori în prezenta cauză, ar fi lovite de nulitate absolută, fiind întemeiate pe o cauză ilicită în ceea ce-i privește pe creditorii-martori în cauză. în aceste condiții, demersurile judiciare întreprinse de M. și, ulterior arestării sale, și de către ceilalți trei creditori, nu au fost și nu sunt de natură a-l neliniști pe inculpat cu absolut nimic.
- Teoria mobilului financiar avansată de parchet ar fi falsă în opinia inculpatului T.V. și din prisma fundamentării ei pe existența asigurărilor de viață, deoarece, în primul rând, deși știa de existența a 2 sau 3 asigurări de viață, nu cunoștea cuantumul despăgubirilor. în al doilea rând, inculpatul susține că nu știa nimic de asigurările de viață făcute de compania la care lucrase soția sa. În al treilea rând, desfășurând o activitate în domeniul financiar-bancar, a realizat că pentru încasarea primelor de asigurare trebuie să ai mare noroc și răbdare, elocvent în opinia inculpatului fiind adresa din 17 octombrie 2011 a societății de asigurări A. ce a solicitat instanței o copie după raportul medico-legal. în al patrulea și nu în ultimul rând, inculpatul a susținut că dintre toate asigurările de viață ale soției despre care avea cunoștință, el era beneficiar doar la una dintre ele în proporție de 10%, iar la celelalte, beneficiarul era fiica sa, partea civilă T.V.O.
b. în privința declarațiilor martorilor P.J. și M.D., dar și ale comculpatului P.E.V., inculpatul a solicitat analiza următoarelor elemente de fapt:
- inculpatul a solicitat a se analiza declarațiile succesive ale martorilor P.J. și M.D., legate de aspecte de fapt contradictorii în opinia acestuia. Astfel, inculpatul a susținut că este cel puțin curios că martorul M.D. a declarat că inculpatul i-ar fi cerut să găsească pe cineva din Moldova sau Ucraina pentru a-i ucide soția, în contextul în care martora P. a declarat că inculpatul i-a spus că asasinii ucraineni nu sunt buni;
- martora P. a declarat că inculpatul i-a cerut să-i găsească un asasin, iar în baza acestei cereri martora l-a adus pe martorul M.D. Acest martor a declarat că, după ce a discutat cu inculpatul pe marginea presupusei încercări de determinare în a-i ucide soția, i-a povestit lui P. acest din urmă aspect, fapt ce a determinat-o pe martoră să se arate mirată de așa ceva;
- în apărarea sa, inculpatul a susținut că aspecte contradictorii rezultă și prin raportare la data și prin intermediul cărei persoane s-au cunoscut martorii P. și M.; astfel, dacă martora P.J. a afirmat că avea mare încredere în martorul M.D., întrucât îl cunoscuse prin intermediul bunului ei prieten D.I., martorul M.D. a afirmat că a cunoscut-o pe P. prin intermediul unor cunoștințe comune din București, pentru prima dată în octombrie 2010. Or, susține inculpatul, numitul D.I. a murit în martie 2010, pentru că, în ziua crimei, 29 martie 2011, martora, fiind însoțită de inculpatul P.E.V. și martora P.Ș., au luat masa cu ocazia parastasului de un an de la decesul numitului D.I.; în privința martorului M.G., aceasta a infirmat în fața instanței faptul că soțul ei, martorul M.D., i-ar fi povestit scenariul propus de inculpatul T.V. în vederea uciderii soției sale;
- având în vedere aceste aspecte, coroborate cu o presiune exercitată de parchet față de martorul M.D. ce a fost reținut 24 de ore după ce a dat prima declarație în cursul cercetării judecătorești - prin care a negat aspectele de fapt din cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale, în opinia inculpatului T.V. mai aproape de realitate pare a fi prima declarație din cursul cercetării judecătorești;
- în ceea ce o privește pe martora P.Ș., inculpatul T.V. a solicitat să se aibă în vedere faptul că aceasta era implicată într-o relație amoroasă cu fratele inculpatului P.E.V., iar după ce a fost audiată în calitate de martor de trei ori în cursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătorești, în mod vădi! mincinos și pro causa. și-a îmbogățit depoziția, deși în cadrul urmăririi penale nu a spus nimic despre asasinii plătiți;
- tot în privința elementelor de fapt desprinse din declarația martorei P.Ș., inculpatul a solicitat să se aibă in vedere absența acesteia de la discuțiile dintre P. și M.D., deși aceasta a declarat că îl cunoștea și se mai întâlnise cu el. Or, în condițiile în care P.Ș. era confidenta martorei P., în opinia inculpatului și aceasta trebuia să se implice în scenariul și înscenarea pusă la cale de parchet inculpatului;
- mai mult, inculpatul susține că martora P.J. nu a. urmărit altceva decât să „salveze fiul”
- în privința matorului P.D., apărarea inculpatului a vizat aspectul reținerii de 24 de ore a martorului M.D., declarația din cursul cercetării judecătorești a martorului P. fiind dată la doar o zi după eliberarea din Arestul I.P.J. Brașov a celuilalt martor, preferând să mintă, numai să fie lăsat în pace;
- în privința instrucțiunilor pe care inculpatul T.V. i le-a dat coinculpatului, în apărare inculpatul a solicitat instanței să observe că nu conțin niciun fel de îndemn la violență; de asemenea, s-au făcut referiri cu privire la faptul că era imposibil ca inculpatul P.E.V. să ascundă cele două coli de hârtie conținând instrucțiunile, în realitate acestea fiind păstrate de martora P. ce a ars o altă coală conținând amenințările inculpatului cu răzbunarea față de inculpatul P.E.V. și mama acestuia, dacă i s-ar fi întâmplat ceva rău soției sale; - în privința declarațiilor inculpatului P.E.V., s-a solicitat de apărare a se avea în vedere modificările acestora și faptul că nu a rămas singur cu acesta niciodată în birou, precum și faptul că, potrivit declarației martorei P.A., prietena inculpatului P.E.V., în data de 28 martie 2011, cei doi din urmă ar fi stat în casă toată ziua, fiind astfel imposibil ca cei doi inculpați să se întâlnească în acea zi. Alte aspecte nesincere ale inculpatului P.E.V. rezultă din faptul că acesta a sustras doar un singur telefon din cele două ale victimei, respectiv unul marca B., pentru că celălalt, marca N., nu i s-a părut atrăgător, doar de pe urma primului putând câștiga mai bine;
- în continuare, după ce se fac referiri la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul P.E.V. care ar fi trebuit să fie de omor deosebit de grav, iar nu calificat - această din urmă încadrare juridică determinând o înțelegere dintre inculpatul P.E.V. și anchetatori pentru a-l putea incrimina pe inculpatul T.V., se susține că inculpatul a cedat unui șantaj din partea martorei P., dar în privința căruia organele de urmărire penală nu au întreprins măsurile ce se impuneau pentru soluționarea sa, timp de aproximativ 8 luni de zile acesta rămânând în nelucrare;
- inculpatul a susținut că a căzut în capcana pusă la cale de martora P.J., datorită sentimentelor puternice pe care atât el, cât și victima, le aveau față de imobilul-teren denumit de aceștia „La pini”. Având în vedere situația juridică și urbanistică a acestuia, situație pe care martora s-a angajat a o repara, în momentul în care i s-a spus de către martora P. de sistarea sau chiar compromiterea demersurilor efectuate cu privire la acest imobil-teren, inculpatul a cedat și i-a dat informațiile cuprinse în instrucțiunile menționate mai sus, pentru ca inculpatul P.E.V. să pătrundă în casa soților T., de unde să sustragă, prin amenințări, banii de care P. pretindea că are nevoie disperată de ei. Starea de fapt reținută de Curtea de Apel:
1. Inculpatul T.V. și victima T.V.A. s-au căsătorit în anul 1990, din căsătoria acestora rezultând un copil, respectiv partea civilă T.V.O.
2. Ca urmare a absolvirii Facultății de Drept a Universității B.B., inculpatul a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov începând cu data de 01 octombrie 1993, inculpatul încheindu-și activitatea de procuror în anul 1996, ca urmare a demisiei.
3. În cu data de 01 martie 1999, T.V.A. a încheiat cu SC G.R.A. SA două contracte de asigurare în baza cărora au fost emise polițele de asigurare de viață nr. 19028269 și nr. 19028270.
Potrivit contractelor de asigurare încheiate ce aveau numerele 28269 si 28279, durata contractului a fost stabilită între 01 martie 1999-28 februarie 2014, iar beneficiarii sumei asigurate erau: la expirare - contractantul asigurării, iar în caz de deces - partea civilă T.V.O. 80%, inculpatul T.V. 10% și mama victimei, Ț.E. 10% (filele 3 și 6, vol. IV d.u.p.),
4. În data de 25 mai 2001, T.V.A. a încheiat un contract de asigurare de viață cu SC I.N.G.L.A.R. SA, pe o durată de 10 ani (fila 59 vol. IV d.u.p.). Planul de asigurare consta în asigurarea de capital amânată pentru 10 ani, cu plata primelor la deces și cu drept la indexare, data expirării fiind 25 mai 2011. În baza acestui contract de asigurare a fost emisă polița de asigurare nr. 10037157, din conținutul acestei polițe rezultând în baza calculului efectuat la momentul emiterii poliței de asigurare că, la data expirării din 25 mai 2011, suma asigurată în caz de deces sau invaliditate permanentă, ar fi fost de 58.382.253 ROL.
5. În data de 15 mai 2002, a fost înregistrată în Registrul Comerțului SC S.C. SRL Brașov, societate cu unic asociat și administrator în persoana numitei T.V.A., victima din prezenta cauză și fosta soție a inculpatului T.V. (a se vedea filele 528-529, vol. IV d.u.p.).
6. În data de 12 iunie 2002, T.V.A. și-a deschis un cont curent la I.N.G.B. (fila 38, vol. IV d.u.p.), la care era atașată o asigurare de grup încheiată de I.N.G.B. cu I.N.G.A.V. SA(fila 35, alineatul 1, vol. IV d.u.p.).
7. Fără a se putea stabili o dată anume, în anul 2002, inculpatul T.V., în baza relațiilor profesionale, o cunoaște pe martora P.J.
8. În data de 19 noiembrie 2004, T.V.A. a încheiat un contract de asigurare de viață cu SC A.A.R. SA Potrivit poliței de asigurare nr. 10110009 (fila 56 vol. IV d.u.p.)., la rubrica „beneficiul asigurării” s-a menționat ca asigurarea de capital este amânat pentru 20 de ani cu plata primelor la deces și cu drept de indexare, data expirării fiind 19 noiembrie 2024, iar suma asigurată fiind de 17.500,00 lei. (filele 45 și 56 vol. IV d.u.p.). Beneficiarul sumei asigurate în cazul producerii riscului asigurat a fost partea civilă T.V.O.
9. Spre sfârșitul anului 2005, mai precis în data de 18 octombrie 2005, ia ființă SC C.E.C. SRL Brașov, societate cu unic asociat si administrator in persoana aceleiași T.V.A. (a se vedea filele 538-539, vol. IV d.u.p.). Obiectul principal de activitate declarat al acestei societăți comerciale a fost menționat dezvoltare (promovare) imobiliară.
Inculpatul T.V. și-a desfășurat activitatea în cadrul celor două societăți comerciale, acordând consultanță juridică și derulând o serie de afaceri în domeniul imobiliar.
În cadrul acestor din urmă afaceri, inculpatul a fost ajutat de martora P.J. pe care o cunoștea, astfel cum s-a arătat supra, încă din anul 2002, dezvoltând cu aceasta un parteneriat în același domeniu și cultivând, de-a lungul timpului, o relație apropiată, de amiciție.
În privința martorei P.J.. Curtea, reține, urmând a face referiri mai jos, că aceasta are trei fii: inculpatul P.E.V., P.E.V.T. și P.E.V.V.
10. În perioada de boom imobiliar ce a fost caracteristică anilor 2005-2007, inculpatul T.V. a desfășurat afaceri în domeniul imobiliar, ocupându-se cu cumpărarea, iar ulterior, revânzarea unor imobile-terenuri, obținând anumite profituri semnificative.
11. În data de 28 septembrie 2006, în urma contractării unui credit de nevoi personale în sumă de 6.400,00 lei de la B.R.D.G.S.G. S.A., T.V.A. a fost asigurată în caz de deces la SC A. SA, actualmente SC G.A. SA (fila 110, vol. IV d.u.p.)
12. În anul 2006, în baza contractului autentificat sub nr. 3632/2006, soții T.V. au cumpărat cu titlu de bun comun, cota de Va dintr-un imobil-teren din Municipiul Brașov.
Ulterior, în baza contractului autentificat sub nr. 4856/2007, soții T.V. au cumpărat cu titlu de bun comun și cealaltă cotă de V2 din același imobil-teren. (fila 130, vol. III dosar instanță).
Scopul pentru care cei doi soți au cumpărat acest imobil a fost acela de a-și edifica o casă, fapt ce ia determinat pe aceștia să întreprindă demersurile necesare, adresându-se cu cereri autorităților publice implicate în procesul decizional care avea ca finalitate emiterea. autorizației de construire înscrisurile de la filele 90-137, vol. III dosar instanță, dar și declarațiile inculpatului T.V., partea civilă T.V.O., martora P.J.).
Pentru obținerea autorizației de construire, date fiind regimurile economic și tehnic menționate în certificatele de urbanism ce priveau situația acestui imobil-teren, inculpatul T.V. a apelat la martora P.J., aceasta asigurându-l că va întreprinde demersuri pe la niște cunoștințe ale acesteia, atât pe plan local, cât și la nivelul autorităților publice centrale ( în acest sens, declarațiile inculpat T.V. - filele 244-245, vol. III d.u.p. și filele 47-48 dosar instanță și martora P.J. - fila 550, vol. II d.u.p. și fila 144, vol. I dosar instanță).
13. În anul 2006 sau 2007, inculpatul, în baza relației profesionale ce o avea cu martora P.J., a preluat o datorie a acesteia, în cuantum de 50.000 de euro, urmând ca aceasta să îl ajute pe acesta în desfășurarea afacerilor în domeniul imobiliar. Această datorie și cuantumul ei a fost recunoscută de inculpatul T.V. și este menționată în declarațiile martorei P. (fila 545 alineatul 2, vol. II d.u.p.) și inculpatului P.E.V. (fila 769, alineatul 3, vol. II d.u.p.).
14. În data de 27 iunie 2007, T.V.A. și-a deschis un al doilea cont curent la I.N.G.B. (fila 37, vol. IV d.u.p.), la care era atașată o asigurare de grup încheiată de I.N.G.B. cu I.N.G.A.V. SA (fila 35, alineatul 1, vol. IV d.u.p.).
15. Pe fondul dezvoltării imobiliare, în cursul anului 2007 inculpatul T.V. a identificat un imobil-teren care era de vânzare, dar în privința căruia nu avea suma necesară achiziționării, fapt ce ha determinat pe acesta să apeleze la patru cunoștințe - martorii M.l., G.C., F.M. și S.V., oferindu-le o variantă de afaceri, aceștia urmând să contribuie cu sume considerabile de bani, încheindu-se contracte autentificate în luna octombrie 2007.
Sumele împrumutate de către inculpatul T.V. și în privința cărora contractele ce atestau împrumuturile au fost autentificate în luna octombrie 2007, au fost următoarele:
- de la martorul M.l., suma de 70.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1620 din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menționată ca sumă împrumutată 105.000 euro, scadenta fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007,
- de la martora F.M., suma de 20.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1628 din 25 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menționată ca sumă împrumutată 30.000 euro, scadența fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007 (fila 367, vol. III d.u.p.),
- de la martorul S.V., suma de 50.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1042 din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menționată ca sumă împrumutată 75.000 euro, scadența fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007 (fila 516, vol. IV d.u.p.),
- de la martorul G.C., suma de 100.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1610 din 23 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menționată ca sumă împrumutată 150.000 euro, scadența fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007 (fila 339, vol. III d.u.p.).
La finalul anului 2007, inculpatul T.V. a cumpărat acest teren ce avea suprafața de 10 ha și era situat comuna Tărlungeni, județul Brașov, dar nu a reușit să-l vândă, astfel cum acesta plănuise, iar în acest context, nu a reușit nici să restituie sumele de bani celor patru martori.
16. Având în vedere că demersurile ce aveau ca finalitate obținerea autorizației de construire nu au avut rezultatul așteptat, în anul 2008, soții T.V. și-au achiziționat un imobil-teren și construcție din Municipiul Brașov.
17. În anul 2008, inculpatul P.E.V. a fost condamnat pentru trafic de droguri, fiind asistat de un avocat recomandat de inculpatul T.V. (a se vedea declarația martorei P.J. de la fila 554 josul paginii, vol. II d.u.p. și declarația inculpatului P.E.V. de la fila 770, penultimul alineat, vol. II d.u.p.).
18. În data de 24 noiembrie 2008, T.V.A. a încheiat un contract de asigurare de viață cu SC A.A.R. SA Potrivit poliței de asigurare nr. 10201658 (fila 53 vol. IV d.u.p.)., la rubrica „planul de asigurare de bază” s-a menționat o asigurare de capital amânat cu returnarea primelor în caz de deces și o creștere anuală a primei de 3%, data expirării fiind 24 noiembrie 2031. Beneficiarul sumei asigurate în cazul producerii riscului asigurat a fost partea civilă T.V.O. fila 45. vol. IV.
19. Începând cu anul 2009, dată fiind criza financiară ce a lovit din plin segmentul imobiliar, inculpatul T.V. nu a reușit să vândă imobilul-teren din comuna Tărlungeni, județul Brașov, pe care îl achiziționase în cea mai mare parte cu bani. obținuți de la cei patru martori.
20. Tot în anul 2009, acesta a împrumutat de la martorul G.S. suma de 25.000 de euro, suma de bani pe care inculpatul trebuia să o restituie într-o lună de zile, dar pe care nu a restituit-o nici acum, deși martorul i-a solicitat restituirea la intervale scurte și regulate de timp, deplasându-se în acest scop la biroul inculpatului. Urmare a amânărilor repetate, relația dintre inculpatul T.V. și martorul G. care fusese una amicală până în anul 2009, s-a schimbat tocmai din cauza amânărilor repetate în restituirea împrumutului, martorul declarând că „de atunci am început să am probleme cu el” (fila 355, vol. III d.u.p.).
21. Începând cu anul 2009, inculpatul T.V. și martorul G.Z.G.l. au demarat o afacere, în sensul că au încheiat peste 150 de contracte de împrumut cu mai multe persoane, inclusiv cu mulți dintre martorii din prezenta cauză - exemplificativ P.J., G.S. și G.C., dar și cu inculpatul P.E.V. (fila 157, fotografia 199, vol. III d.u.p.), contracte autentificate de către B.N.P. S.V. și care aveau ca obiect suma împrumutată de 200.000 de euro.
Această activitate desfășurată de inculpatul T.V. și martorul G.Z.G.I. s-a desfășurat până la sfârșitul anului 2010, la dosar ultimele contracte fiind încheiate în data de 03 decembrie 2010. Urmare a încheierii acestor contracte de creditare, se încheia un al doilea contract, denumit „contract de constituire a garanției (cle tip trust)”, în care inculpatul T.V. calitatea de fidejusor-agent excrow. Este de menționat faptul că niciuna dintre persoanele ce figurau ca și împrumutați în aceste contracte, nu a primit sumele de bani menționate în acestea.
22. Pe fondul crizei în domeniul imobiliar, la care se adăugau și împrumuturile contractate de inculpat, solicitările de restituire a împrumuturilor adresate inculpatului din partea creditorilor, au fost tot mai frecvente.
Inculpatul a reușit să amâne de fiecare dată restituirea împrumuturilor către creditorii săi, asigurându-se că, în perioada următoare, va reuși să vândă din imobilele-terenuri ce le avea, inclusiv cel din comuna Tărlungem, județul Brașov. Mai mult, în privința contractelor de împrumut autentificate, a încheiat cu creditorii acte adiționale prin care a fost stabilită o altă scadență (a se vedea filele 338 verso și 366 verso, vol. III d.u.p., respectiv 513, vol. IV d.u.p.), cu excepția martorului M.l.
23. Dat fiind caracterul de titlu executoriu al contractului de împrumut autentificat sub nr. 1620 din data de 24 octombrie 2007 la B.N.P. S.V., în luna martie 2010 martorul M.l. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului T.V., inculpatul din prezenta cauză. în acest sens, a se vedea înscrisurile de la filele 520-527, vol. IV d.u.p. din care rezultă întocmirea de către executorul judecătoresc C. a proceselor verbale de situație cu privire la începerea, executării silite asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, toate din municipiul Brașov. De asemenea, rezultă că s-a procedat la notarea în Cartea Funciară a acestei proceduri de executare silită în privința tuturor celor trei imobile sus-amintite.
24. Procedura declanșată de martorul M.l. a generat animozități în rândul familiei T.V., victima T.V.A. reproșându-i inculpatului faptul că, urmare a afacerilor inculpatului, sunt puse în pericol bunurile familiei, (aspecte ce rezultă atât din declarația inculpatului de la filele 47 și 52, alineatul 6, vol. I dosar instanță și declarația martorului G.C., fila 156 vol. II dosar instanță).
25. După demararea procedurii execuționale, între soții T.V. a avut loc o discuție, cei doi soți luând împreună hotărârea „ca toate economiile familiei să fie păstrate în cont bancar pe numele ei” (declarația inculpatului T.V. de la fila 52, alineatul 6, vol. I dosar instanță). 26.Anul 2010 nu a adus îmbunătățiri din punct de vedere financiar în ceea ce-l privește pe inculpatul T.V., iar pe lângă împrumuturile contractate de la martorii susmenționați, acesta a contractat împrumuturi și de la cămătari.
Deși aceste împrumuturi nu au fost recunoscute de inculpat, existența acestora rezultă atât din probatoriul testimonial, cât și din anexele raportului de constatare tehnico-științifică de la filele 163-197 clin vol. IV d.u.p. prin care au fost redate mesajele tip SMS ne care inculpatul T.V. i le-a trimis martorei P.J.. Edificatoare sub acest aspect sunt următoarele trei mesaje:
- „Cămătarii stau la ușa mea și toate se amână în p.a mea” (fila 174, mesajul 7, vol. IV d.u.p.),
- „Acu se gândește până mâine la 8,30. Până atunci, azi, rpd, vreo 4-5000 până mâine găsim? Că azi am 2 buc cam la ușă și e nașpa” (fila 170, mesajul 17, vol. IV d.u.p.) și
- „O plătești cămătarului care mă finanțează peste câteva zile” (fila 189, mesajul 10, vol. IV d.u.p.).
27. La jumătatea anului 2010, având în vedere că regimurile economic și tehnic ale imobilului-teren denumit de soții T.V. „La pini” nu se modificaseră - deși inculpatul T.V. apelase la ajutorul martorei P. în acest sens, avansând în acest scop sume considerabile, a determinat o atitudine de nemulțumire a victimei T.V.A., nemulțumire transmisă inculpatului T.V. în cadrul discuțiilor pe care aceștia le aveau.
Edificatoare în acest sens sunt mesajele tip SMS trimise de inculpat martorei P.J.:
- „O zi mai potrivită - ca să primesc hârtia mult așteptată - decât azi nu există: azi aniversez 20 de ani de la căsătorie. Deci, te implor, ajută-mă să am ce duce acasă azi, fără obișnuitele amânări care m-au încărunțit prematur.” - mesaj din 02 august 2010 (fila 189, mesajul 13, vol. IV d.u.p.);
- „.Dacă ăștia mint la mărunțiș, de ce ar spune adevărul la lucruri mai mari? Scoatem cf schimbat - într-o zi din mileniul 3 - și p-ormă? Ăștia au și uitat de ce ne agităm ca se, iar în hârtii la M. nu s-a schimbat absolut nimic (a se vedea ultimul certificat). Deci, dormi liniștit, fraiere, ne-am rezolvat noi una-alta pe banii tăi, acu mai scutește-ne, că s-a remaniat guvernul” - mesaj din 23 septembrie 2010 (fila 191, primul mesaj, vol. IV d.u.p.);
- „CU tot în operare. Ce p.a mea face acel l.r? Iar avem probleme? în ochii neveste-mi sunt cel mai mare fraier, că m-am lăsat țepuit de unii care, pe banii mei și-au rezolvat problemele lor, iar pe mine m-au făcut de rahat cu puz-uri prostești pe la spate. Și cică au făcut scoatere de la agricol numai să mai ciupească un topo 2 lei, că la Primărie pariu că e degeaba etc. Astea le-am primit în loc de : noapte bună, iubi, iar ai muncit 12 ore .Azi oare cum o fi?” - mesaj din 02 noiembrie 2010, ora 12:02:11 (fila 176, primul alineat, vol. IV d.u.p.);
- „CU la fel. Ăștia chiar își bat joc" - mesaj din 02 noiembrie 2010. ora 15:43:40 (lila 176, primul alineat, vol. IV d.u.p.).
Curtea reține că mențiunile CU și PUZ-uri se referă la certificat de urbanism, respectiv plan urbanistic zonal, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 350/2001 a urbanismului și amenajarea teritoriului.
28. În acest context dificil din punct de vedere financiar, inculpatul, care era avocat în cadrul Baroului Mehedinți, a fost suspendat din profesie în luna octombrie 2010, ca urmare a neachitării taxelor obligatorii care disciplinează organizarea profesiei de avocat.
29. În data de 10 ianuarie 2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 472/197/2011, cererea de chemare în judecată formulată de martorul M.l. împotriva pârâților T.V. și T.V.A., acțiunea civilă având ca obiect partajarea bunului comun al pârâților constând în imobil. Martorul a solicitat ca, în urma partajului, să se pronunțe o hotărâre prin care imobilul să fie atribuit pârâtului T.V., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către pârâta T.V.A.. De asemenea, s-a solicitat continuare executării silite asupra bunului imobil atribuit pârâtului T.V. La baza declanșării acțiunii civile a stat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1620 din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V., amintit supra la pct. 14, ale cărui clauze nu au fost respectate de împrumutatul T.V., în sensul restituirii sumei de 105.000 de euro. Dat fiind că pârâtul T.V. nu avea bunuri proprii, ci doar bunuri comune, singura soluție pentru martorul M.l., reclamant în cauza civilă menționată, era o prealabilă partajare a bunurilor comune ale soților T.V. (filele 518-519, vol. IV d.u.p.).
30. Tot în luna ianuarie 2011, inculpatul, pe fondul lipsei de lichidități bănești, nu a mai plătit salariile martorelor C.A.C. și Ț.D., angajate la SC S.C. SRL Brașov. Potrivit declarației martorei C.A.C., suma de bani pe care o avea de primit cu titlu de drepturi salariale restante era la sfârșitul lunii martie 2011 de 9.000 de lei.
31. În luna martie, în cadrul unei discuții dintre inculpatul T.V. și martora C.A.C., i-a adus la cunoștință acesteia faptul că activitatea societății comerciale urma să se închidă (declarația martorei C.A. de la fila 344 alineatul 5, vol. III d.u.p.)!
32. În perioada respectivă, inculpatul T.V. căuta posibili cumpărători pentru mai multe imobile-terenuri, inclusiv cel din comuna Tarlungeni, județul Brașov în suprafață de 10 ha. Acest aspecte de fapt rezultă atât din declarația inculpatului T.V., a martorei P.J., clar și a mesajelor tip SMS, exemplificativ cel trimis de inculpat martorei P.J., „Zi-le de toate: 10 ha tari, 3,5 bod, 2 ha ras” (fila 197 mesajul 5, vol. IV d.u.p.) sau cel trimis de P.J. inculpatului în data de 21 februarie 2011 cu următorul conținut: „Ok. Ce ai mai făcut cu cele Oha? Vin unii de-ai lui B. mâine și aș putea să le zic de ele” (fila 189, penultimul alineat, vol. IV d.u.p.).
33. Înainte de 15 martie 2011, dată fiind colaborarea pe care o avea cu martora P.J. încă din anul 2002 - colaborare ce s-a dezvoltat și a determinat o relație de amiciție între cei doi, colaborare bazată atât pe întâlniri la ambele birouri ale acestora, inclusiv clienți comuni, cât și pe discuții telefonice și trimiterea de mesaje tip SMS, inculpatul T.V. a chemat-o la biroul său pe martora P.J.
În cadrul discuției dintre cei doi, inculpatul i-a adus la cunoștință martorei P. faptul că situația sa financiară nu este una bună, martora folosind expresia „în prag de faliment” și că dorește să scape de M.l. (declarație olografă martor P.J., fila 551, vol. II d.u.p.).
34. Ulterior, la un interval de o zi sau două, inculpatul a chemat-o din nou pe martora P., spunându-i că dorește să fie ucise două persoane, în primul rând soția sa, T.V.A. și abia apoi M.l. Inculpatul i-a spus martorei P. că uciderea soției sale trebuie disimulată într-un accident auto, aceasta făcând deplasări la București pe DN1.
În cadrul aceleiași discuții, pentru prima dată, inculpatul T.V. a avansat ideea că, urmare a decesului soției sale, dorea să încaseze banii dintr-un cont la care avea acces numai aceasta (fila 265, alineatul 2, vol. III d.u.p.).Cu referire la acest aspect, a se vedea supra pct. 25.
35. în cadrul unei alte întâlniri ce a urmat celor două deja menționate, inculpatul T.V. i-a cerut ajutorul martorei P. pentru uciderea soției sale. Martora P.J. a fost de acord să contacteze o cunoștință de-a sa din Piatra Neamț, martorul M.D.
36. În jurul datei de 15 martie 2011, martorul M.D. a venit în municipiul Brașov, deplasarea fiind făcută cu autoturismul acestuia condus de martorul P.D. (fost H.).
După ce cei doi martori M. și P. s-au întâlnit cu martora P., toți trei au mers la biroul inculpatului T.V.. De aici, toți patru au mers să vizioneze niște imobile-terenuri din orașul Râșnov și municipiul Brașov, inclusiv imobilul proprietatea soților T.V.
Curtea, nu poate stabili, cu certitudine, ordinea deplasării la aceste imobile, cert este faptul că au fost vizionate imobile-terenuri din Râșnov și municipiul Brașov, în acest din urmă caz.
Revenind la deplasarea din orașul Râșnov unde inculpatul T.V. și martorii P., M. și P.A. s-au deplasat cu un autoturism de teren aparținând inculpatului, Curtea, reține că inculpatul l-a întrebat pe martorul M.D. dacă poate găsi pe cineva din Ucraina sau Republica Moldova pentru a o ucide pe soția inculpatului. Inculpatul i-a spus martorului tot cu acea ocazie că omorul ar trebui mascat sub forma unui accident, victima făcând deplasări dese cu autoturismul la București și Târgu Mureș.
Martorul M.D., prefăcându-se a primi această ofertă, cu intenția de a-l înșela pe inculpatul T.V., a solicitat suma de 20.000 de euro, din care trebuiau plătiți în avans 10.000 de euro, ceilalți 10.000 de euro urmând a fi dați după comiterea omorului.
Inculpatul T.V. i-a spus martorului că nu poate să-i ofere decât suma de 4.000 de euro, sumă care ar fi suficientă pentru a plăti un bulgar. Curtea, reține că acest aspect de fapt se coroborează cel menționat de martora P.J. în cuprinsul declarației olografe dm data de 06 iunie 2011, când aceasta a relatat de faptul că inculpatul T.V. „deja a vorbit prin cineva cu niște bulgari, că sunt ieftini și așteaptă răspuns” (fila 551 în partea de jos a paginii, vol. II d.u.p.).
Martorul M.D. i-a spus inculpatului T.V. să-i caute după ce acesta din urmă făcea rost de 10.000 de euro. Tot în cadrul discuției ce s-a purtat cu acea ocazie, inculpatul i-a spus martorului că, dacă acesta din urmă. va găsi „o persoană dispusă să comită asasinatul”, inculpatul dorește „să îmi spună și modalitatea în care să procedeze acest asasin. Mai precis mi-a spus că ar prefera să fie realizat omorul sub forma mascată a unui accident de circulație”, aspect ce se coroborează cu cel din declarația martorei P. ce a relevat aspecte de fapt pe care inculpatul i le-a adus acesteia la cunoștință anterior întâlnirii cu martorii veniți din Piatra Neamț 8 (a se vedea supra pct. 33).
Pe drumul de întoarcere de la Brașov la Piatra Neamț, martorul M.D. i-a spus la un moment dat martorului P.D. că „inculpatul T.V. vrea să își rezolve nevasta”, acest din urmă martor spunându-i că nu-l interesează acest aspect fila 9, vol. II dosar instanța;.
37. La începutul săptămânii cuprinse între 21-27 martie 2011, inculpații P.E.V. și T.V., însoțiți de martora P.J. și P.T., fratele inculpatului, au mers împreună să vizioneze un imobil-teren din orașul Râșnov. Cu acea ocazie, inculpatul T.V. a profitat de un moment în care să poată vorbi doar cu inculpatul P., fără a fi auzit de mama și fratele acestuia. în acest din urmă interval de timp, inculpatul T.V. i-a cerut inculpatului P.E.V., atât oral, cât și în scris, să-i ucidă soția.
Inculpatului P.E.V. i-au fost prezentate de inculpatul T.V. două alternative (fila 769 vol. II d.u.p.):
- fie să-i omoare soția acestuia din urmă, iar datoria martorei P. (mama inculpatului P.E.V.) să fie ștearsă (50.000 de euro, a se vedea supra pct. 13) și să nu mai ducă grija banilor, urmând ca inculpatul P.E.V. să primească și „o primă tranșă de 20.000 de euro”.
- fie ca inculpatul P.E.V. și familia sa să fie omorâți.
În referire la prima tranșă de 20.000 de euro menționată de inculpatul P.E.V. în această declarație, Curtea, reține că trebuie analizată și prin prisma elementelor oferite de denunțul aceluiași inculpat, în cuprinsul acestuia aducând la cunoștință faptul că „.dacă urmezi instrucțiunile, îți promit că ți se va aproba creditul făcut la mine și voi șterge datoria lui maică-ta” (fila 776 verso, vol. II d.u.p.). Or, acest credit este cel de 200.000 de euro din contractul autentificat sub nr. 2494 din 17 august 2010 la B.N.P. S.V. ce a condus la încheierea., în data de 18 august 2010 a unui contract de constituire a garantei de tip trust, în care inculpatul T.V. avea calitatea de fidejusor-agent excrow (fila 157, fotografia 199, vol. III d.u.p.).
În cuprinsul foii ce conținea opțiunile pe care inculpatul P.E.V. le avea la dispoziție, era. făcută, și mențiunea arderii după citire, inculpatul P.E.V. arzând acea foaie.
38. După această primă discuție dintre inculpați, într-o altă zi, dar fără a se putea stabili data, inculpatul P.E.V. și mama sa P.J., au mers la biroul inculpatului T.V.. Pentru a doua oară, inculpatul T.V. a profitat de un moment în care era singur cu celălalt inculpat, arătându-i pe niște coli de hârtie atât instrucțiuni privitoare la modalitatea. în care inculpatul P.E.V. trebuie să acționeze pentru a o ucide pe T.V.A., cât și amenințări la adresa familiei în cazul în care nu comite omorul.
Astfel, inculpatul T.V. i-a spus celuilalt inculpat că cel mai bine ar fi ca omorul să fie comis în noaptea de duminică 27 martie 2011, când inculpatul este plecat de acasă.
Cu această ocazie, inculpatul T.V. i-a adus la cunoștință inculpatului P.E.V. configurația casei din municipiul Brașov, menționându-i că soția sa, T.V.A. „doarme într-un dormitor la etaj și mi-a explicat cum să urc pe scări și în ce parte este dormitorul” (fila 770 alineatul 4, vol. II d.u.p.), respectiv „ușa de la dormitorul soției .era a doua ușă pe dreapta cred, despre prima spunându-mi că ar fi un birou .” (fila 57, josul paginii, vol. I dosar instanță).
39. În data de 25 martie 2011, inculpatul T.V. a vândut imobilul teren in suprafață de 10 ha dm comuna Tărlungeni, județul Brașov pe care, în cea mai mare parte, îl achiziționase cu banii împrumutați de la martorii G.C., M.l., F.M. și S.V.. Suma pentru care inculpatul a vândut terenul nu a fost cea avută în vedere de acesta la achiziționare, respectiv 1.000.000 de euro, ci a fost de 45.000 de euro, din care, în acea zi, a primit un avans de 4.000 de euro.
Inculpatul a declarat că a achitat taxele aferente acestei vânzări și că i-a mai rămas suma de 2.000 de euro (declarația de la fila 246, alineatele 5 și 6, vol. III d.u.p.).
40. Inculpatul P.E.V. nu a dat curs solicitării inculpatului T.V. pentru a-i ucide soția în noaptea de duminică, 27 martie 2011.
41. A doua zi, în data de 28 martie 201 1, cei doi inculpați s-au întâlnit la biroul inculpatului T.V., tot aici aflându-se și martora P. ce venise împreună cu fiul ei, inculpatul P.E.V.
Într-un moment în care martora nu era lângă cei doi, inculpatul T.V. i-a reproșat inculpatului P.E.V. faptul că nu o ucisese pe T.V.A., solicitându-i din nou să comită omorul în ziua de joi a respectivei săptămâni, în timp ce aceasta participa la o „videoconferință cu cei de la firma unde lucrează, o firmă farmaceutică” (declarația inculpatului P.E.V. de la fila 770 alineatul 7, vol. II d.u.p.).
Or, aceste aspecte de fapt desprinse din declarația inculpatului P.E.V. se coroborează cu cele din conținutul adresei nr. 215 din 02 iunie 2011 emisă de SC E.L.R. SRL, potrivit cu care „de cele mai multe ori, teleconferință săptămânală avea loc în ziua de joi” (fila 238, vol. I d.u.p.).
În condițiile în care, astfel cum susține și inculpatul T.V., inculpatul P.E.V.
- nu fusese niciodată acasă la primul inculpat, din Municipiul Brașov și
- nu purtase niciodată, anterior datei de 29 martie 2011, vreo discuție cu T.V.A.,
Curtea, reține că o astfel de informație, potrivit căreia T.V.A. urma să participe joi la o teleconferință cu cei de la firma unde lucra, nu putea fi oferită inculpatului P.E.V. decât de inculpatul T.V.
Acest aspect este pus în evidență cu atât mai mult cu cât mențiunea despre teleconferință pe care inculpatul a scris-o pe verso-ul unei foi format A4, ce va fi analizată infra la pct. 42, era din ziua de marți, 29 martie 2011, când a fost comis omorul.
42. În dimineața zilei de 29 martie 2011, în jurul orei 10:00, inculpatul T.V. i-a așteptat pe inculpatul P.E.V. și pe mama acestuia, martora P.J., în fața imobilului unde aceasta din urmă își avea biroul. Curtea, reține această oră prin raportare declarațiile inculpaților și martorei P., dar și la faptul că telefonul folosit de inculpat în acea zi a fost localizat de celula P.B. ce se află în imediata apropiere a biroului martorei P., pentru prima dată în acea zi, la ora 09:46 (fila 196 pct. 12, vol. I d.u.p.).
Toți trei au urcat în acest birou (un apartamentul închiriat), iar la scurt timp martora P.J. a părăsit imobilul pentru efectuarea unor mici cumpărături.
Folosind niște coli tip A4, găsite lângă unitatea de computer la care începuse să se joace inculpatul P.E.V., T.V. a început să-i traseze, în scris, instrucțiuni cu privire la modul în care să o ucidă pe victima T.V.A.. Pe aceeași foaie, pe ambele pagini, inculpatul T.V. a efectuat câte o schiță.
Pe o altă foaie format A4, doar pe o singură pagină, același inculpat T.V. a efectuat o schiță din care rezultă că i-a adus la cunoștință inculpatului P.E.V. poziția casei în raport cu Secția 4 de Poliție Brașov situată în imediata apropiere a casei, dar și în raport cu grădina zoologică, supermarketul M., sediul I.A.T.S.A. și un restaurant M.D. din municipiul Brașov, inclusive străzile unde acestea sunt poziționate, dar fără a le scrie denumirea acestora din urmă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 216 din 06 iulie 2011 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, mențiunile scriptice de pe aceste foi aparțin inculpatului T.V. (fila 332 verso, vol. IV d.u.p.). Aceeași a fost și concluzia expertului autorizat recomandat de parte, care nu a formulat obiecțiuni, astfel cum rezultă din nota nr. 386 din 18 iulie 2011 conținând opinia sa (fila 342, vol. IV d.u.p.).
Tot cu acea ocazie, inculpatul T.V. i-a solicitat inculpatului P.E.V. ca, după comiterea omorului, să răvășească locuința victimei, astfel încât toată acțiunea să pară comisă in scop de jaf, respectiv „să fac deranj în casă, să iau banii din geanta soției lui, mi-a spus că va lăsa ușa seifului deschisă, desenându-mi camera in care este seiful.” (fila 771, ultimul alineat, vol. II d.u.p.).
Tot cu acea ocazie, inculpatul T.V. i-a înmânat inculpatului P.E.V. un colț dintr-o foaie de hârtie „spunându-mi să folosesc pentru legitimație sigla E., care era pe acest colț de hârtie” (declarație inculpat P.E.V., fila 772, vol. II d.u.p.).
Înainte de reîntoarcerea martorei P., cei doi inculpați au ars în baia apartamentului o parte din înscrisurile menționate anterior, inculpatul P.E.V. reușind să ascundă cele două file asupra conținutului cărora Curtea, a făcut vorbire mai sus. Inculpatul P.E.V. a reușit astfel să ascundă cele două foi între alte documente aflate pe masa unde era calculatorul folosit de inculpat, sub tastatura computerului.
După întoarcerea în birou a martorei P.J., inculpatul T.V. i-a dat acesteia bani pentru a-și achita unele facturi de utilități, inclusiv internetul, după care a plecat.
43. Inculpatul T.V. a plecat din biroul martorei P.J. în jurul orei 11:00. Acest aspect rezultă din parcurgerea procesului-verbal de consemnare a rezultatului investigațiilor, fila 197 pct. 20, vol. I d.u.p., ultima convorbire ce-l plasa pe acesta în raza de acțiune a celulei Proiect Brașov.
După ce a plecat de la biroul martorei P., inculpatul T.V. a mers la biroul său unde s-a întâlnit cu mai multe persoane, inclusiv cu martorul G.C. care a venit în jurul orei 12:00 și care a primit de la inculpatul T.V. suma de 1.000 de euro pentru ca martorul să-și achite rata de la V., acesta declarând că a achitat, chiar în acea zi, o rată lunară din creditul ce-l contractase. Este de menționat că martorul G. i-a ceru inculpatului o sumă mai mare de bani, necesară acoperirii restanțelor la același credit bancar, inculpatul amânându-l din nou.
44. La scurt timp după plecarea inculpatului T.V., inculpatul P.E.V. a mers la un centru fotografic din apropierea biroului mamei sale, și-a făcut fotografiile, după care a revenit în același birou, unde a confecționat legitimația, aplicând pe ea atât sigla „SC E. SA” pe care i-o dăduse inculpatul T.V., cât și o fotografie pe care o făcuse în aceeași zi.
Ulterior, a luat un caiet mai mare, pe care l-a liniat pentru a crea aparența de autenticitate a unui registru.
Datorită împrejurării că programul de masă stabilit inițial împreună cu mama și fratele său P.E.V.T.G., a fost anulat, împreună cu acesta din urmă, inculpatul P.E.V. s-a deplasat la locuința familiei, loc în care și-a schimbat hainele, iar de pe balcon a luat un levier, folosit de P.E.V.T.G. pentru diverse reparații la autoturism.
Întrucât nu a găsit cheile mașinii, i-a solicitat fratelui să îl ducă cu autoturismul marca C., până în cartierul N.A:, din Mun. Brașov, pretextând că trebuie să lămurească niște lucruri legate de prietena sa. P.A., și despre o presupusă infidelitate a acesteia.
Cei doi s-au deplasat pe traseul str. N.. C.B., loc în care, în zona sensului giratoriu de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, au oprit, inculpatul P.E.V. s-a dus să își cumpere țigări, interval de timp în care martorul P.E.V.T.G. a fost abordat de martorul O.C.I., care i-a oferit spre vânzare piese second-hand pentru C.
Continuându-și deplasarea spre cartierul N.A., au oprit autoturismul pe str. R., inculpatul deplasându-se mai departe pe jos până la locuința victimei, parcurgând o distanță de aprox. 100 m.
45. Ajungând în fața casei, având asupra sa atât falsa legitimație, cât și registrul, a sunat la poarta imobilului, victima i-a răspuns, inculpatul s-a prezentat drept angajat la SC E. SA care a venit să citească consumul energiei electrice al contorului, i s-a permis accesul în locuință, ajungând astfel în holul casei, lângă contor. Inculpatul a cerut victimei un scaun, s-a urcat pe acesta, dar, pentru a amâna momentul agresiunii, s-a prefăcut că nu îi scrie pixul, iar după ce a primit un alt pix, a cerut victimei un pahar cu apă. Observând victima în momentul în care se întorcea din bucătărie, inculpatul P.E.V. și-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni și cu acesta a început să-i aplice lovituri în diverse zone ale corpului.
În conflictul astfel declanșat, victima a opus rezistență inculpatului, a încercat să se deplaseze în bucătărie, spre ușa de acces către magazinul ce funcționa la parterul casei, fiind împiedicată însă de inculpat, care a blocat-o chiar în ușă. Reușind să deschidă pentru un moment ușa, victima a fost văzută de martora D.D.A., vânzătoare la acel magazin, care însă nu s-a implicat, considerând că este un caz de violență în familie, dar l-a sunat pe șeful său, martorul C.D.S. spunându-i ce se întâmpla.
În timpul derulării agresiunii, inculpatul P.E.V. a luat un cuțit din bucătăria victimei, cu care a lovit victima și cu care s-a tăiat și el la mani în încercarea de a o răpune.
După ce victima a căzut la podea, inculpatul a pus cuțitul în chiuvetă și a plecat din locuință fără să procedeze, conform planului inițial, la răvășirea lucrurilor în scopul ascunderii mobilului real al faptei și al creării ideii săvârșirii acesteia pentru jaf. A luat însă de pe masa din sufragerie im telefon mobil marca B.
Revenind la autoturismul în care îl aștepta fratele său, i-a explicat acestuia că urmele de sânge de pe mâini se datorează altercației pe care a avut-o cu băiatul cu care îl înșela prietena sa, P.A.
46. În jurul orei 16:00, inculpatul T.V. se afla în biroul său, ocazie cu care s-a întâlnit cu martorul G.S. ce venise pentru a discuta cu inculpatul restituirea împrumutului de 25.000 de euro pe care i-l acordase inculpatului încă din anul 2009 ( a se vedea supra pct. 20).
În timp ce inculpatul T.V. se afla în birou cu martorul G.S., la biroul inculpatului a venit și martora P.J., fiind invitată de martora C.A.C. să aștepte până pleacă martorul G.
Acest din urmă martor a plecat înjurai orei 16:20, în biroul inculpatului intrând martora P.J. Discuția dintre cei doi a fost întreruptă de un telefon primit de inculpatul T.V. de la martorul C.S., administrator al magazinului ce funcționa într-un spațiu închiriat la parterul casei soților T.V., acesta fiind încunoștințat de faptul că soția sa, T.V.A. a fost ucisă.
Urmare a acestui telefon, inculpatul T.V. s-a deplasat la imobil.
47. După ce inculpatul P.E.V. a părăsit imobilul proprietatea soților T.V., acesta, împreună cu fratele său, P.E.V.T., s-au deplasat la locuința lor, și-a schimbat hainele, pe care le-a pus într-un sac folosit în mod obișnuit pentru gunoiul menajer, tot acolo punând și falsa legitimație, registrul folosit, levierul și telefonul sustras.
Ulterior, a servit cina împreună cu familia și prietena sa la Restaurantul „C.R.” din Mun. Brașov, iar în jurul orelor 21:00, s-a deplasat cu un taximetru în zona Livada Poștei, a mers pe jos, mărginită pe una din laterale de pârâul Spurcata, iar într-o zonă mai întunecată, a coborât pe malul pârâului, a desfăcut sacul menajer, a aruncat în apă toate bunurile, apoi și sacul.
Victima a fost găsită decedată în aceeași zi, în jurul orelor 16:30, de către polițiștii sesizați prin apelul la numărul unic de urgență 112 făcut de martorul C.D.S.
Cu privire la poziția procesuală adoptată de inculpatul T.V. față de acuzațiile ce i se aduc, acesta a negat orice implicare a sa sub aspectul determinării inculpatului P.E.V. de a o ucide pe victima T.V.A.
Poziția acestuia a fost una de recunoaștere doar a determinării inculpatului P.E.V. la a comite o tâlhărie față de soția sa, acesta menționând cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală că „eu am acceptat pătrunderea în locuința mea a inculpatului P.E.V. doar pentru a o jefui prin amenințare pe soția mea, T.V.A.. Nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să o ia din locuința mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
Nu a recunoscut că i-ar fi dat instrucțiuni inculpatului P.E.V. și în alte zile în afara celei de 29 martie 2011, deși probatoriul dovedește contrariul celor susținute de inculpatul T.V.
A. Inculpatul a susținut că a avut o relație civilizată cu creditorii F.M., G.C. și S.V. și că aceștia nu l-ar fi presat în restituirea împrumuturilor acordate inculpatului, aspect ce rezultă cel puțin din declarația martorei C.A.
În referire la aceste aspecte, Curtea, reține că, potrivit declarației martorului G.C., acesta a declarat că „am avut încredere în inculpatul T.V. până în jurul lunii decembrie 2010”, iar după acest moment a observat că inculpatul T.V. „este stresat, nu mai venea la birou, astfel că mi-am dat seama că nu este ceva în regulă” (fila 155 vol. II dosar instanță).
Curtea, reține că solicitarea de restituire a împrumuturilor nu trebuie să îmbrace neapărat o formă violentă, abruptă, din partea acestora, presiunea putând rezulta și din faptul că „îl căutam atât la birou, cât și telefonic, destul de des și, mai cu amânări, mai cu promisiuni, odată, la două-trei luni, mai scoteam de la el câte 1.000 de euro pentru rate” (declarația martorului G.C. de fila 335 ultimul alineat, vol. III d.u.p.), iar „începând cu luna februarie 2010, o dată la 2-3 zile îl contactam pe inculpat, solicitându-i să îmi dea măcar o parte din suma împrumutată sau măcar să mi se restituie în rate acel împrumut” (fila 156, vol. II dosar instanță). Toate aceste solicitări de restituire, în condițiile în care acest martor își ipotecase apartamentul proprietate personală în favoarea V. și în condițiile în care „în toamna anului 2010, au început să vină de la bancă notificări, iar eu arătam aceste notificări inculpatului, pentru a-i demonstra că sunt într-o situație dificilă” (fila 336 vol. 11.1 d.u.p,) B. Cu privire la starea tensionată dintre inculpat și soția sa, Curtea, reține că:
- „în luna martie 2010, M. a pornit procedurile judiciare împotriva mea, notând la cartea funciară o somație, aspect care a nemulțumit-o la acel moment pe soția mea” (declarația inculpatului T.V. de la fila 47, vol. I dosar instanță);
- „inculpatul mi-a spus personal că în cadrul familiei sale deseori aveau loc certuri pe marginea sechestrului ce îi fusese pus pe casă” (declarația martorului G.C., fila 156 vol. II dosar instanță),
- potrivit declarației martorului G.Z.G.I., „la începutul lunii martie 2011. Inculpatul T.V. mi-a spus despre presiunile pe care M. le face asupra sa și a soției sale” (fila 93 vol. II dosar instanță)
- potrivit mesajului trimis de inculpat martorei P.J., victima T.V.A. era nemulțumită de nerezolvarea problemei legate de modificarea regimurilor tehnic și economic ale imobilului-teren „La pini”. în acest sens, mesajul are următorul conținut: „O zi mai potrivită - ca să primesc hârtia mult așteptată - decât azi nu există: azi aniversez 20 de ani de la căsătorie. Deci, te implor, ajută-mă să am ce duce acasă azi, fără obișnuitele amânări care m-au încărunțit prematur.” - mesaj din 02 august 2010 (fila 189, mesajul 13, vol. IV d.u.p.). C. Cu privire la situația financiară a inculpatului ce a susținut că „nici măcar nu e nevoie să ai cei 200.000.000 de euro, pentru că aceștia se produc singuri”, iar de aici faptul că proiectele financiare la care lucra, urmau să-i genereze, într-un interval scurt de 1-2 ani, venituri ce depășeau înzecit, atât așa-zisele datorii către creditorii menționați în rechizitoriu, cât și sumele din asigurările de viață ale victimei T.V.A., Curtea, reține că sunt pure fabulații, utopii din partea inculpatului, în condițiile în care această afacere se derula din anul 2009, iar în luna mai a anului 2010, inculpatul T.V. și martorul G.Z.G.I. erau catalogați vânzători de vise (a se vedea mesajul tip SMS de la fila 180, primul mesaj, vol. IV d.u.p.).
În primul rând, am referire la credibilitatea asupra contractului de 200.000.000 de euro. Curtea nu poate să nu observe că este vorba de o sumă nu mare, ci extraordinar de mare, chiar și pentru un stat, darămite pentru o persoană fizică. în al doilea rând, potrivit declarațiilor martorilor ce au încheiat contracte de creditare pentru nevoi personale ce aveau ca obiect sume de 200.000 de euro, obținute „doar cu buletinul”, credite ce își aveau finanțarea în suma de 200.000.000 de euro susmenționată, niciunul dintre aceștia nu a primit vreodată suma de bani menționată în aceste contracte de credit.
În al treilea rând, Curtea, nu poate să nu observe că inculpatul T.V. a declarat că partenerul său în această afacere de 200.000.000 milioane de euro ar fi martorul G.Z.G.I., declarația inculpatului fiind susținută de acest martor prin aspectele de fapt menționate în cuprinsul declarației acestuia din cursul cercetării judecătorești de la filele 91-95 vol. II dosar instanță.
Trecând peste aspectele fără suport din declarațiile acestui martor - fără a le cataloga altfel, deoarece, potrivit declarației acestuia, nu inculpatul P.E.V. ar fi ucis-o pe T.V.A., ci un anume Z.G., iar inculpatul T.V. ar fi apelat la martora P.J. „ca fiul ei să își asume fapta de omor”, Curtea, reține că partenerii de afaceri ai inculpatului T.V. și ai acestui martor ce i-ar fi finanțat cu cei 200.000.000 de euro, ar fi cetățeni americani, dar în privința cărora martorul a declarat că „nu pot da numele .deoarece am încheiat un contract de confidențialitate cu aceștia și încă lucrez pentru ei” (fila 94 vol. II dosar instanță).
Mai mult, tot în referire la acest aspect al finanțării cu cei 200.000.000 milioane de euro, Curtea, reține că la fila 155 vol. III d.u.p., se află fotocopia contractului de credit încheiat între martorul G. și inculpatul T.V., potrivit căruia martorul l-ar fi împrumutat pe inculpat cu suma de 90.000.000 de euro (foto nr. 192), dar și acordul de reziliere a acestui contract (foto nr. 191), iar la fila 157 un alt contract între aceleași părți pentru suma de 2.670.000 de euro.
Inculpatul T.V. a declarat că, după înmormântarea soției sale, l-a împrumutat pe acest martor, cu suma de 6.000 de euro, iar potrivit chitanței de mână încheiate între cei doi în data de 23 mai 2011, martorul G. a fost împrumutat cu suma de 5.200 de euro. Curtea, reține că, în condițiile în care o persoană susține că lucrează pentru niște oameni de afaceri, fiind reprezentantul lor pentru investirea unei sume de 200,000.000 de euro, faptul ca aceeași persoană să se împrumute de la o persoană pe care anterior o împrumutase cu zeci de milioane de euro, ridică mari semne de întrebare cu privire la sinceritatea acestui martor.
Pe cale de consecință, Curtea, a înlăturat aceste aspecte de fapt susținute de martorul G., inclusiv cu privire la sumele de 20.000-25.000 de euro pe care inculpatul T.V. le-ar fi încasat lunar, pentru considerentele următoare:
- din conținutul mesajelor tip SMS descărcate de pe telefonul martorei P., rezultă că inculpatul nu avea banii la care se referea atât el, cât și martorul G., exemplificativ urmând a fi redate conținutul unor mesaje trimise de inculpat martorei P.J.:
a. „Deci chiar îmi tre vreo 10 mii. Superurgent săptămâna asta.”, mesaj tip SMS din 15 iunie 2010 (fila 170, mesajul 2, vol. IV d.u.p.);
b. „10 lei am toți banii mei. Trebuia să încasez 2 clienți, dar a venit unu nepregătit, iar alălalt n-a mai ajuns că i-a luat foc merțanu.” mesaj tip SMS din 04 februarie 2011 (fila 170, mesajul 8, vol. IV d.u.p.);
c. „Acu se gândește până mâine la 8,30. Până atunci, azi, rpd, vreo 4-5000 până mâine găsim? Că azi am 2 buc cam la ușă și e nașpa” mesaj tip SMS din 18 mai 2010 (fila 170, mesajul 17, vol. IV d.u.p.);
d. „Am pus-o: 1. Nu cred că se poate face proiectul meu cel mare. 2. Alealalte (inclusiv vecinu) cel mai probabil da, dar târziu, după 20. Deci posibil să încasez vreo 2 lei de-abia după Crăciun. An de căcat. Iar până se vor mișca lucrurile anu viitor, o să fie nașpa vreo câteva luni” mesaj tip SMS din 10 decembrie 2009 (fila 171, ultimul mesaj, vol. IV d.u.p.);
e. „Dă-mi tu acum vreo 5-600 lei (pt niște certificate) și rambursez la apus, plus mia.Ai?” mesaj tip SMS din 21 februarie 2011 (fila 177, ultimul mesaj, vol. IV d.u.p.)
- la fila 50, vol. III d.u.p. se află fotocopia nr. 67 a unei înștiințări din partea A.B. către inculpat, din care rezultă că, în data de 09 februarie 2011, inculpatul trebuia să efectueze o plată restantă de 59,21 euro pentru un credit de nevoi personale Împrumutat de bancă,
- la fila 51, vol. III d.u.p. se află fotocopia nr. 69 a unei noi înștiințări din partea A.B. către inculpat, din care rezultă că, în data de 09 martie 2011, inculpatul trebuia să efectueze o plată restantă de 210,08 euro pentru un același credit de nevoi personale menționat supra.
D. Că inculpatul se simțea presat de către creditori, stă mărturie și mesajul trimis de către acesta martorei P.J. în data de 20 mai 2010, ora 19:05:22, din conținutul căruia rezultă că a fost primit de inculpat de la o altă persoană, iar acesta l-a retrimis martorei, cu următorul conținut: „Domnule avocat, prietenia și respectul dintre noi a luat sfârșit și cu această ocazie vă transmit următoarele: în luna octombrie v-am dat 8.500 euro bani care au fost împrumutați cu dobândă de la G., bani care ați spus că-i returnați pe 18-20 decembrie, după acestea din motive pe care le știți (promisiuni deșarte) am făcut niște sărbători de căcat din cauza av. T.-Ș.G., a urmat pastele și din aceleași motive a fost tot un kkt. a urmat pierderea a două autoturisme din cauza neachitării a 5000 ron, lipsa bani=amanet aur pierdut, etc. în această perioadă, av. T.-Ș.G.=ski austria, mini vacanța de paști, achitat jeep leasing. etc., din luna decembrie am făcut câteva zeci de drumuri din cauza celor 2 vânzători de iluzii și vise, oameni care se joacă cu destinele altora, vă anunț că, începând de astăzi, vom purcede la recuperarea datoriei pe toate căile” (fila 180, primul mesaj, vol. IV d.u.p.)
În condițiile expuse. apar fără suport susținerile inculpatului potrivit cărora „daca facem abstracție de numitul M., cred că în acest moment datorez unor persoane fizice sau juridice 100.000 de euro în total” (fila 221, alineat 3, vol. III d.u.p).
E. în ceea ce privește susținerea inculpatului că nu avea datorii la cămătari, iar susținerile parchetului sunt simple presupuneri, nesusținute și nedovedite, grefate doar pe bănuiala martorului G.S., Curtea, are în vedere că susținerile acestui martor „mi-a cerut să-i recomand niște cămătari de la care să ia împrumut, dar eu i-am spus că eu nu-i recomand acest lucru, întrucât cămătarii iau dobândă minim 10% pe săptămână” (fila 357, primul alineat, vol. III d.u.p.) se coroborează cu mesajele tip SMS trimise de inculpat martorei P.J. in data de 17 mai 2010, ora 13:57:47; 18 mai 2010, ora 11:09:21 și 21:02:2011, ora 09:46:14, acestea având următoarele conținuturi:
- „Cămătarii stau la ușa mea și toate se amână în p.a mea” (fila 174, mesajul 7, vol. IV d.u.p.);
- „Acu se gândește până mâine la 8,30. Până atunci, azi, rpd, vreo 4-5000 până mâine găsim? Că azi am 2 buc cam la ușă și e nașpa” (fila 170, mesajul 17, vol. IV d.u.p.);
- „O plătești cămătarului care mă finanțează peste câteva zile” (fila 189, mesajul 10, vol. IV d.u.p.).
De asemenea, aspectele de fapt din conținutul celui de-al doilea mesaj tip SMS citat în alineatul precedent, se coroborează consilier juridic în cadrul SC S.C. SRL Brașov a cărei activitate era coordonată de inculpatul T.V., aceasta menționând că „Nu îmi aduc aminte să îi fi povestit acestuia (martorului G.C. - nota Curții) despre vizita unor așa ziși cămătari, persoane mai dubioase care au venit la biroul inc. T.V., dar pot să confirm că am primit o astfel de vizită a unei persoane însoțită, respectiv doi bărbați cu un comportament neadecvat și agresivi verbal” (fila 345, vol. III d.u.p.). Aceste aspecte se coroborează și cu cele desprinse din declarația martorului G.C. ce a menționat că „în primăvara acestui an, în timp ce mă aflam la biroul inculpatului, mi-a povestit .angajata inculpatului .că l-ar fi căutat pe inculpat, la birou, niște persoane mai dubioase. Ea mi-a spus că nu știa cum să scape de aceste persoane” (fila 337 alineatul 4, vol. III d.u.p.).
F. în ceea ce privește susținerea inculpatului că demersurile creditorului M.l., ar fi demonstrat o „vădită rea-credință” și ar fi fost percepute de inculpat ca fiind „palide demersuri judiciare împotriva sa", constând în aplicarea unui sechestru pe mai multe imobile bunuri comune ale familiei T.V., Curtea, nu poate să nu remarce fără a fi îndrituită să le analizeze pe fond că susținerile inculpatului sub acest aspect ar fi putut constitui apărări ale acestuia în procedura declanșată de martorul M.l. împotriva sa, iar reaua-credință a martorului se raporta la faptul că „de la data scadenței am tot așteptat să îmi fie restituit împrumutul, lucru care nu sa întâmplat, de la data scadenței am luat periodic legătura cu inculpatul pentru a-mi fi restituit împrumutul” (fila 158, vol. II dosar instanță). Toate acestea, în condițiile în care sumai împrumutată de acest martor inculpatului era de 70.000 de euro.
Tot în referire la acțiunile întreprinse de martorul M.l. care, potrivit apărărilor inculpatului, s-ar face vinovat de producerea unei pagube de 348.000 lei în patrimoniul C.E.C.- societate comercială coordonată de inculpat, fapt ce nu l-ar mai fi îndreptățit pe martor să-i ceară restituirea împrumutului, Curtea, reține că nu este îndrituită să soluționeze un conflict de drept, real sau aparent, ce-l vizează pe acest martor. Mai mult, chiar dacă aceste susțineri ar fi adevărate în condițiile în care martorul susține contrariul (a se vedea declarația de la fila 159, josul paginii, vol. II dosar instanță), nimic nu l-ar fi împiedicat pe martorul M. să solicite inculpatului restituirea împrumutului acordat și să demareze procedurile judiciare care au generat discuții între soții T.V.
G. în privința asigurărilor de viață, inculpatul a susținut că nu a existat vreun mobil al crimei fundamentat pe primele de asigurare. în dezvoltarea acestei apărări, inculpatul a susținut că, dintre toate asigurările de viață ale soției despre care avea cunoștință, el era beneficiar doar la una dintre ele în proporție de 10%, iar la celelalte, beneficiarul era fiica sa, partea civilă T.V.O.
Or, susține inculpatul, suma de 2.000 de euro ce reprezenta acest procent de 10% din asigurare, nu poate susține drept mobilul crimei a cărei victimă a fost soția sa. Mai mult, inculpatul a susținut că raționamentul oferit de acuzare ar fi unul ilogic, prin raportare la suma despre care se susține că ar fi avut nevoie inculpatul, respectiv 350.000 de euro, în condițiile în care el renunțase la 50.000 de euro (datoria mai veche a martorei P. ce a fost preluată de inculpat - sublinierea Curții) și trebuia să mai plătească și 20.000 de euro pentru comiterea omorului dintr-o primă de asigurare al cărei procent nu depășea suma de 2.000 de euro.
Potrivit înscrisurilor din dosarul cauzei, victima T.V.A. era parte în contracte de asigurare încheiate cu societăți de profil, aceasta era asigurată potrivit următoarelor polițe de asigurare:
- la SC G.R.A. SA (a se vedea adresa nr. 5130 din 10 iunie 2011 de la fila 2, vol. IV d.u.p.), cu polițele de asigurare de viață nr. 19028269 și nr. 19028270, pentru sumele de 2.742,00 Ici, respectiv 1.821,00 lei. Potrivit contractelor de asigurare încheiate ce aveau numerele 28269 și 28279, durata contractului a fost stabilită între 01 martie 1999-28 februarie 2014, iar beneficiarii primei asigurate erau: la expirare - contractantul asigurării, iar în caz de deces – partea civilă T.V.O. 80%, inculpatul T.V. Victor 10% și mama victimei, Ț.E. 10%;
- la SC A.A.R. SA (a se vedea adresele nr. 122602 din 08 iunie 2011 și nr. 157354 din 20 iulie 2011 și anexele acestora de la filele 16 și 19-27 vol. IV d.u.p.), victima T.V.A. era parte într-un contract de asigurare de grup încheiată de SC E.L.R. SRL - societatea la care lucra victima la data comiterii omorului - cu societatea de asigurări, această din urmă societate aducând la cunoștință că „suma ce se cuvine drept despăgubire în baza acestei asigurări de grup, ca urmare a decesului persoanei asigurate, este de 204.360 RON” (fila 19, vol. IV d.u.p.), beneficiarul fiind fiica victimei în procent de 100%. Pentru această societate de asigurare, Curtea, reține că erau încheiate 3 polițe de asigurări de viață: 1. polița nr. 10201658 din 24 noiembrie 2008 cu o durată de 23 de ani (fila 53 vol. IV d.u.p.) cu suma asigurată la data formulării cererii de despăgubire de 154.348,9 lei (fila 16 vol. IV d.u.p.), 2. polița nr. 10110009 din 19 noiembrie 2004 cu o durată de 20 de ani (fila 56 vol. IV d.u.p.) cu suma asigurată la data formulării cererii de despăgubire de 4.639,66 lei(fila 16 vol. IV d.u.p.) și 3. polița nr. 10003993 din 25 mai 2011, o durată de 10 ani (fila 59 vol. IV d.u.p.) cu suma asigurată la data formulării cererii de despăgubire de 38.546,86 lei (fila 16 vol. IV d.u.p.);
- la SC I.B.N.V.A. SA, Sucursala București, victima T.V.A. deținea, la data decesului, două conturi curente la care avea atașată câte o asigurare de grup încheiată de I.N.G.B. cu I.N.G.A.V. SA Potrivit adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 de la filele 34-36, suma asigurată plătibilă moștenitorilor legali era în valoare de 16.714,5 lei - 15.214,50 pentru contul curent cu numărul RO73IXXX0000998334858910 și 1.500,00 cu numărul RO90XXX0000999900603116. în acest sens, a se vedea fila 35, alineatul 6, vol. IV d.u.p.
- la SC G.A. SA (fosta A. SA) victima era asigurată în caz de deces urmare a contractării, în data de 28 septembrie 2006, a unui credit de nevoi personale în sumă de 6.400,00 lei de la B.R.D.G.S.G. SA (fila 110, vol. IV d.u.p.).
Cu privire ia acest aspect, Curtea, nu poate să nu observe că inculpatul se contrazice, inițial susținând că, la data tragicului eveniment, știa doar că existau 2 sau 3 asigurări de viață, neștiind cuantumul despăgubirilor, pentru ca, ulterior, să menționeze că nu știa de asigurările de viață făcute de compania la care lucrase victima.
Tot în referire la susținerile inculpatului că nu ar fi știut de existența contractelor de asigurare ale soției sale. Curtea, trebuie să se raporteze la aceleași susțineri ale inculpatului care, pe tot parcursul procesului penal, a descris relația dintre el și soția sa ca fiind una model, demnă de urmat, că a ținut enorm la soția sa și este exclus să-i fi dorit vreodată moartea.
Nefiind ținută a analiza iubirea dintre soții T.V., dar trebuind a cântări afirmațiile inculpatului și ale părții civile T.V.O. sub aceste aspecte - cu mențiunea că partea civilă a susținut pe parcursul procesului penal că nu crede în acuzațiile ce i se aduc tatălui său, Curtea, nu poate îmbrățișa susținerile inculpatului că nu ar fi știut de existența asigurărilor de viață ale victimei, în contextul în care:
- inculpatul a afirmat cu tărie că o iubea pe soția sa, iar cei doi se iubeau la fel de mult, chiar dacă trecuseră mai bine de 20 de ani de la încheierea căsătoriei,
- partea civila T.V.O., în declarația din cursul cercetării judecătorești, a menționat că își aduce aminte „de faptul că, în primii mei ani de viață, părinții mei nu au avut și nu au putut să îmi asigure un nivel de trai ca cel pe care mi l-au asigurat în ultimii ani, în momentul în care afacerile acestora mergeau bine. îmi aduc aminte de perioadele grele ale copilăriei mele, de perioadele în care părinții mei făceau tot posibilul pentru a mă feri de acestea și, astfel cum i-am cunoscut, afirm că niciunul nu ar fi fost în stare să îi facă rău celuilalt”.
Or, în condițiile expuse în alineatul precedent, este puțin probabil ca cei doi soți T.V. să nu fi discutat pe marginea acestor contracte de asigurare, mai ales că polița nr. 10003993 de la SC A.A.R. SA a fost încheiată in data de 25 mai 2001 (fila 59 vol. IV d.u.p.), an ce se situează, potrivit declarației părții civile T.V.O., într-una din „perioadele grele ale copilăriei mele”, când aceasta avea 10 ani.
De asemenea, Curtea, reține că, deși beneficiarul primelor asigurate în privința primelor două asigurări de viață menționate mai sus era partea civilă T.V.O., potrivit declarației inculpatului T.V., acesta se considera personal îndreptățit să primească despăgubirile, menționând că „Relativ Ia cererile de despăgubiri .oricum nu aveam cum să încasez banii până la Crăciun” (fila 53, alineatul 2, vol. I dosar instanță).
Această poziție subiectivă a inculpatului relativ la persoana îndreptățită în fapt să primească despăgubirile de la societățile.
Oana, în declarația din cursul urmăririi penale aceasta menționând că „am cedat eu în favoarea tatălui, printr-un act notarial dreptul de a încasa și administra aceste sume” (fila 253, vol. III d.u.p.).
De asemenea, Curtea, se raportează și la procura specială aflată la fila 20 vol. IV d.u.p., din care rezultă că, la data când s-a formulat cererea de despăgubire către SC A.A.R. SA pentru suma de 204.360 lei, partea civilă T.V.O. l-a împuternicit pe inculpatul T.V., să o reprezinte la societatea de asigurări, pentru ca, în numele și pentru aceasta, să solicite, să obțină și să ridice sumele de bani cuvenite acesteia cu titlu de despăgubire ca urmare a decesului persoanei asigurate, victima T.V.A..
Mai mult, potrivit declarației martorei M.N.A. din cursul urmăririi penale, „în săptămâna imediat următoare acelei care a fost înmormântată doamna T.V.A., inculpatul T.V. s-a prezentat la sediul firmei noastre, ne-a mulțumit pentru sprijin . și a avut loc o discuție inițial cu șefa de la Resurse Umane, după care a discutat direct cu mine în legătură cu asigurarea de viață a soției lui.” (fila 350, ultimul alineat, vol. III d.u.p.). De asemenea, a mai precizat că „în momentul în care am avut prima discuție (04 aprilie 2011) cred că era luni, am avut o primă discuție cu inculpatul T.V. . iar acesta mi-a spus că el (inculpatul) știa că soția lui a mai avut o asigurare de viață la SC A.A.R. SA. Uitându-mă pe calendar, am realizat că victima a fost înmormântată vineri, 01 aprilie 2011, iar eu am avut discuția cu inculpatul T.V. .în legătură cu asigurările de viață ale soției lui, luni, 04 aprilie 2011” (fila351, ultimele două alineate, vol. III d.u.p.).
În cursul cercetării judecătorești, aceeași martoră Manta Nineta a declarat că „în prima zi de lucru următoare înmormântării, la sediul societății s-a prezentat inculpatul T.V.”, iar „În momentul în care inculpatul a venit la București pentru a întreba de asigurarea de viață, nu mi-a prezentat o împuternicire din partea fiicei sale, mai ales că eu nu știam la momentul respectiv cine este beneficiarul asigurării” (fila 141, vol. II dosar instanță).
În referire la data la care inculpatul s-a prezentat la sediul SC E.L.R. SRL, acesta a susținut că data menționată de martora M.N.A. „(04 aprilie 2011) cred că era luni” (fila 351, penultimul alineat, vol. III d.u.p.) nu este una reală, el declarând că „după înmormântare, fiica mea a mai rămas în Brașov încă o săptămână și abia în a doua duminică după înmormântare am plecat la București . a doua zi am trecut pe la fostul loc de muncă al soției pentru a mă interesa de actele necesare pentru încasarea asigurărilor” (fila 53, vol. I d.u.p.).
Chiar dacă martora M.N.A. a menționat, în cuprinsul aceleiași declarații din cursul cercetării judecătorești, în privința zilei de luni în care inculpatul s-a prezentat la sediul SC E.L.R. SRL, inițial menționând că „nu sunt sigură dacă a fost după înmormântare sau o altă zi de luni, am legat acest fapt de împrejurarea că inculpatul a adus-o pe fiica sa la facultate”, tot aceeași martoră, în continuarea declarației, a subliniat că „în acea zi de luni a venit singur și nu a înregistrat nici o cerere pe marginea asigurării de viață a soției sale” (fila 142, vol. II dosar instanță).
Curtea, a avut în vedere că prima declarație a acestei martore, cea din cursul urmăririi penale, a fost consemnată la o dată mai apropiată faptelor evocate, iar afirmația acesteia că ziua de luni în care s-a prezentat inculpatul a fost reținută de „împrejurarea că inculpatul a adus-o pe fiica sa la facultate” nu este susținută, câtă vreme tot aceeași martoră și în continuarea aceleiași declarații, a subliniat că „în acea zi de luni a venit singur”, fără a se face vreo mențiune cu privire la partea civilă, aspecte care, oricum, nu interesau pe martoră.
Or, în condițiile în care ești afectat și susții suferința cauzată de pierderea unei persoane dragi, pierdere ce a generat depresia de doliu, nu te deplasezi Ia București pentru a te interesa despre asigurările de viață ale soției ce fusese înmormântată cu 72 de ore în urmă - asigurări de care inculpatul a susținut că nu știa de existența lor anterioară tragicului eveniment.
H. Cu privire la criticile aduse de inculpatul T. seu relativ la credibilitatea declarațiilor inculpatului P.E.V., Curtea, le-a înlăturat, aspectele de fapt desprinse din declarația inculpatului P. coroborându-se, după cum urmează :
- inculpatul P.E.V. a susținut că „atunci când am stat în birou cu avocatul T.V., acesta mi-a dat un colț dintr-o factură pentru curent electric, spunându-mi să folosesc pentru legitimație sigla E., care era pe acest colț de hârtie” (declarație din data de 06 iunie 2011, între orele 18 :10-20 :50, fila 772, alineatul 4, vol. II d.u.p.) ;
- cele menționate de inculpatul P.E.V. se coroborează cu aspectele de fapt din cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului T.V. din municipiul Brașov, ocazie cu care au fost identificate „două plicuri ce conțin facturi de la SC E. SA S.A., dintre care unul are ruptă partea stângă ce conține sigla SC E. SA” (fila 30, vol. III d.u.p.). Acest din urmă plic a fost fotografiat sub denumirea „FOTO 106” din care se observă că s-a scris „achitat 17 VII 2008”; - or, nu se poate susține că inculpatul P.E.V., în data de 06 iunie 2011, cu 9 zile înainte de efectuarea percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului T.V. din data de 15 iunie 2011, știa că se va găsi un plic ce avea o parte ruptă tocmai cu sigla SC E. SA, în condițiile în care inculpatul T.V. a făcut mențiune în cuprinsul instrucțiunilor de „o legitimație” (fila 334, vol. IV d.u.p. unde se află o copie a acestor instrucțiuni, cu mențiunea că originalul acestora se află în plicul sigilat de la fila 668, vol. II d.u.p. fiind efectuate fotografii cu acesta și conținutul acestui din urmă plic), iar instrucțiunile le-a recunoscut ca fiind scrise de el. În aceste condiții, criticile aduse de inculpat, potrivit cărora procurorii, împreună cu inculpatul P.E.V. si mama acestuia, martora. P.J.,. au întocmit un scenariu în care la mijloc l-au atras și pe inculpatul T.V., sunt fără fundament. Tot în referire la credibilitatea inculpatului P.E.V., dar în ceea ce privește susținerea inculpatului că nesinceritatea inculpatului P.E.V. rezultă și din faptul că acesta a sustras doar un singur telefon din cele două ale victimei, respectiv unul marca B., pentru că celălalt, marca N., nu i s-a părut atrăgător, doar de pe urma primului putând câștiga mai bine, Curtea, reține că sunt nefondate criticile aduse de inculpatul T.V.
Astfel, dacă scopul inculpatului P.E.V. ar fi fost într-adevăr cel de a o tâlhări pe victimă, atunci, date fiind informațiile legate de structura casei soților T.V. - informații pe care chiar inculpatul T.V. i le-a dat inculpatului P.E.V., nimic nu l-ar fi împiedicat pe inculpat să se deplaseze la etaj unde, pe o masă din camera victimei, se afla o geantă de damă în interiorul căreia se aflau 1.100 de euro și 792 de lei, care prin adunare însumau mai mult decât valoarea unui telefon mobil, chiar marca B. (a se vedea fila 12, vol. I d.u.p.).
Curtea, are în vedere faptul că inculpatul P. a declarat în data de 06 iunie 2011 că:
- „ziua cea mai favorabilă să fac ceea ce mi-a cerut este ziua de duminică, 27 martie 2011, când el este plecat de acasă” (fila 770 alineatul 2, vol. I d.u.p.),
- iar „Avocatul T.V. mi-a spus că soția sa doarme într-un dormitor la etaj și mi-a explicat cum să urc pe scări și în ce parte este dormitorul" (fila 770 alineatul 4, vol. II d.u.p.).
Or, elementele probatorii nu relevă aspecte conform cărora inculpatul ar fi urcat, în data de 29 martie 2011, la etajul casei soților T.V., aspect confirmat, pe lângă declarațiile inculpaților, de elementele de fapt desprinse din :
- procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat în data de 29 martie 2011, cu această ocazie fiind identificate urme ale încălțămintei inculpatului doar la parterul casei soților T.V. - atât urmele create prin stratificare cu sângele victimei și vizibile cu ochiul liber, cât și cele relevate cu pulbere de culoare neagră, toate aceste urme fiind identificate pe gresia ce constituia pardoseala de la parter (a se vedea fotografiile anexă acestui proces-verb; ii de ia fila 41-51, vol. I d.u.p.),
- tot în referire la acest aspect, Curtea, reține că scările ce asigură accesul de la parter la etajul casei soților T.V., sunt acoperite de gresie de culoare gri, aspect ce rezultă din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului( fila 11 alineatul 6, vol. I d.u.p. și fila 41, vol. I d.u.p. ce se constituie într-o fotografie a acestora). Or, pe aceste scări acoperite cu gresie, nu au fost identificate astfel de urme;
Tot cu privire la credibilitatea celor afirmate de inculpatul P.E.V., inculpatul T.V. a afirmat că era ilogic să-i dea acestuia suma de 20.000 de euro pentru a fi ucisă soția sa. în acest sens, inculpatul a susținut că raționamentul oferit este unul ilogic, prin raportare procentul de 10% din prima de asigurare ce ar fi încasat-o din asigurarea de viață a soției sale, suma nefiind mai mare de 2.000 de euro. Curtea, a înlăturat aceste susțineri în apărare ale inculpatului, deoarece „prima tranșă de 20.000 de Euro” menționată de inculpatul P.E.V. (fila 769, vol. II d.u.p.), trebuia analizată prin prisma elementelor de fapt desprinse din denunțul acestuia unde a menționat că „dacă urmezi instrucțiunile, îți promit că ți se va aproba creditul făcut la mine și voi șterge datoria lui maică-ta” (fila 776 verso, vol. II d.u.p.).
Or, potrivit clauzelor Contractului de constituire a garanției (de tip trust) din 18 august 2010 (foto nr. 199, fila 157 vol. III d.u.p.), inculpatul T.V. a fost parte în acest contract, alături de inculpatul P.E.V. și martorul G.Z.G.I., iar acest contract a fost încheiat urmare a încheierii între cele din urmă două persoane a contractului de credit autentificat sub nr. 2494 din 17 august 2010 pentru suma de 200.000 de euro pe care inculpatul P.E.V. ar fi împrumutat-o de la martorul G., dar sumă de bani pe care nu a primit-o niciodată (a se vedea supra pct. 21).
Așadar, suma de 20.000 menționată ca „prima tranșă” se referea la acest credit de 200.000 de euro.
I. Cu privire la credibilitatea declarațiilor martorului M.D., aceasta fiind criticată de inculpatul T.V., Curtea, reține că există, într-adevăr unele mici neconcordanțe cu privire la locul ocupat de martori în mașina condusă de inculpatul T.V. și ordinea de deplasare la imobilele-terenuri, dar acestea nu pot conduce la a reține un dubiu cu privire la aspectele de fapt ce au vizat discuția dintre acest martor și inculpatul T.V. relativ la găsirea unei persoane dispuse să îi ucidă soția acestuia din urmă și sumele de bani avansate cu acea ocazie atât de martor, cât și de inculpatul T.V.
De asemenea, Curtea, trebuie să se raporteze și la faptul că, în a doua declarație din cursul urmăririi penale de la filele 302-306, vol. III d.u.p., acesta a menționat că „am intenționat să-mi schimb declarația de martor în sensul că doream să nu mai recunosc ceea ce declarasem în legătură cu cererea avocatului T.V. de a-i intermedia uciderea soției sale, întrucât pur și simplu mi-a fost frică pentru viața mea”, menționând că nu a dorit să își schime declarația „Abia după ce am fost asigurat de procurorul de caz că nu voi păți nimic întrucât voi beneficia de protecție din partea organelor judiciare, procurorul de caz punându-mi la dispoziție telefonul de serviciu pentru a suna imediat dacă voi primi amenințări sau voi avea alte probleme de acest gen”.
Or, aceste din urmă aspecte au fost relevate de martorul M.D. încă înainte de a fi audiat, pentru prima dată, în cursul cercetării judecătorești. Edificatoare sub acest aspect este cererea acestuia înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, în data de 29 septembrie 2011, cu 18 zile înainte de termenul de judecată la care trebuia să se prezinte pentru a fi audiat în calitate de martor, acesta solicitând „audierea mea în calitate de martor sub programul de protecție a martorilor” (fila 87, vol. I dosar instanță).
Această cerere a fost susținută de martor și înainte de a fi ascultat, la acel termen de judecată din data de 17 octombrie 2011, susținând că a luat legătura telefonic cu procurorul care a întocmit rechizitoriul, aspect ce este confirmat, ulterior, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penala și criminalistică, prin adresa nr. 903/P/2011 din data de 25 noiembrie 2011, din conținutul acesteia rezultând că martorul l-a contactat telefonic pe procurorul de caz în data de 03 octombrie 2011 (fila 205, vol. I dosar instanță).
Curtea, prin raportare la cadrul legislativ existent în România sub acest aspect, pentru motivele ce se regăsesc în cuprinsul încheiem de la filele 167-171 vol. I dosar instanță, a respins cererea acestuia.
Astfel cum a susținut același martor M.D. în cuprinsul celei de-a doua declarații din cursul cercetării judecătorești, prima sa declarație din fața instanței a relevat aspecte de fapt neconform adevărului ce au avut la bază amenințările telefonice ce s-ar fi exercitat asupra acestuia anterior primei declarații. De asemenea, a mai relatat că a primit amenințări telefonice, tot de la un număr de telefon pe care nu îl cunoștea, și înainte de a fi audiat a doua oară în cursul cercetării judecătorești.
J. în ceea ce privește poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, Curtea, nu poate să nu observe că, în cursul cercetării judecătorești, acesta a menționat în cuprinsul primei sale declarații că „în momentul în care martorul C.D. mi-a spus că soția murise, am realizat cine era autorul faptei” (fila 54, alineatul 4, vol. I dosar instanță).
Mai mult, în continuarea aceleiași idei, în cuprinsul declarației sale, inculpatul a învederat faptul că, „Fiind întrebat de procurorul S. dacă știu cine a comis fapta, i-am răspuns crezi că dacă l-aș ști, ți l-aș spune” (fila 54, alineatul 5, vol. I dosar instanță).
Mai mult, în intervalul 29 martie 2011-17 iulie 2011, inculpatul T.V., prin declarațiile sale, a negat orice implicare în fapta care a condus la decesul propriei sale soții, negând și faptul că mențiunile grafice - scrisul și schițele - de pe cele două foi de hârtie format A4 analizate supra la pct. 42 i-ar aparține, după ce, în data de 14 iunie 2011, a fost declanșat procesul penal față de acesta.
Abia după ce expertul autorizat recomandat de inculpatul T.V., nu a avut de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză criminalistică de natură grafică întocmit de L.I.E.C. București - astfel cum rezultă din nota expertului recomandat nr. 386 din 18 iulie 2011 conținând opinia sa (fila 342, vol. IV d.u.p.), inculpatul, în data de 18 iulie 2011 a recunoscut implicarea sa în modalitatea pe care a susținut-o în apărare.
Inculpatul T.V. a susținut că-l știa pe inculpatul P.E.V. mai mult din vedere, urmare a întâlnirilor pe care le avea cu mama sa, martora P.J. Or, faptul că nu îl știa doar din vedere, rezultă, pe lângă declarațiile inculpatului P.E.V. și ale mamei sale, martora P.J., și mesajul tip SMS trimis de martoră inculpatului T.V. având următorul conținut : „iubi, nr. Lui E’ este: .” (fila 184, vol. IV d.u.p.).
Tot cu privire la nesinceritatea declarațiilor inculpatului T.V., Curtea, reține că inițial acesta a făcut referire la suma de 2.000 de euro ce s-ar fi aflat acasă și pe care inculpatul P.E.V. trebuia să o ia, prin amenințare, de la victimă, pentru ca, într-o altă declarație, să menționeze că „nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să o ia din locuința mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
Oricum, Curtea, reține că, potrivit declarațiilor inculpatului T.V., după ce achitase taxele aferente vânzării terenului de la Tărlungeni, din prima tranșă de 4.000 de euro îi mai rămăsese doar 2.000 de euro, iar din această sumă, în data de 29 martie 2011, în jurul orei 12:00, i-a dat martorului G. suma de 1.000 de euro, astfel cum s-a menționat supra.
În acest condiții, suma de 2.000 de euro avansată inițial nu se putea găsi în imobil, aspect ce se coroborează cu mențiunile procesului-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, precizându-se că au fost găsite sumele de 1.100 de euro și 792 de lei (a se vedea fila 12, vol. I d.u.p.).
În lumina aspectelor de fapt de mai sus, Curtea de Apel, a reținut că, pe fondul unor discuții aprinse în familia T.V. legate de proasta gestionare a afacerilor întreprinse de inculpatul T.V. ce au generat demararea procedurii judiciare împotriva bunurilor comune celor doi soți, la care s-au adăugat și presiunile creditorilor inculpatului și ale cămătarilor de la care contractase mai multe împrumuturi cu sume de depășeau 290.000 de euro - cu mențiunea că în actele de împrumut autentificate erau menționate sume mai mari, care însumate conduceau la suma de 435.000 de euro, inculpatul T.V., a premeditat uciderea soției sale, victima T.V., pentru a avea acces la suma de peste 200.000 de lei dintr-un cont deschis la B.R.D.G.S.G. SA și la primele de asigurare în caz de deces a acesteia care erau apropiate sumei de 400.000 de Ici, căutând în acest sens persoane dispuse să o omoare pe aceasta, contra unor sume de bani.
Urmare a acestei premeditări, inculpatul T.V. l-a determinat pe inculpatul P.E.V. ca, în data de 29 martie 2011, să o ucidă pe soția sa, victima T.V.A., în schimbul remiterii de datorie pentru suma de 50.000 de euro pe care martora P.J. o datora inculpatului T.V. și primirii unui avans de 20.000 de euro din cel de 200.000 de euro contractat de inculpatul P.E.V. de la martorul G.Z., bun prieten al inculpatului T.V.. Inculpatul P.E.V., pentru a o ucide pe victima T.V.A., a urmat instrucțiunile scrise ale inculpatului T.V. cu privire la locul unde este situată locuința comună soților T.V., programul de lucru al soției sale, intervalul orar în care trebuia să acționeze care era în directă legătură cu programul de lucru al victimei și modul de a acționa, în sensul de a-și confecționa o legitimație falsă cu sigla SC E. SA pentru a-i asigura credibilitate în fața soției sale.
Urmare a acestor aspecte de fapt, Curtea, reține că, în drept, fapta inculpatului T.V. care, în data de 29 martie 2011, cu premeditare și din interes material, l-a determinat pe inculpatul P.E.V. să o ucidă pe victima T.V.A., soția inculpatului T.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat sub forma instigării prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a), b) si c) C pen.
Premeditarea în comiterea acestei fapte rezultă din faptul că, pe de o parte, hotărârea de a ucide victima a fost anterioară, iar pe de altă parte, această hotărâre s-a materializat în actele pregătitoare expuse la starea de fapt. în ce privește rezoluția infracțională, s-a demonstrat dincolo de orice dubiu că, de la luarea hotărârii și până la înfăptuirea ei, a trecut un timp suficient de îndelungat, respectiv de peste 3 săptămâni, perioadă în care inculpatul T.V. a reflectat asupra modalității de comitere a faptei.
Interesul material al acestuia este scos în evidență de sumele de bani menționate supra, chiar dacă, în privința asigurărilor de viață ale victimei, în cazul producerii riscului asigurat, era beneficiar doar pentru un procent de 10% la două din polițele de asigurare, Curtea, reținând din activitățile ulterioare ale acestuia că se considera el îndreptățit să primească și să gestioneze banii cuveniți fiicei sale, partea civilă T.V.O.
La individualizarea judiciară a pedepsei Curtea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate prin dispozițiile art. 72 C. pen., dispoziții potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportându-se la criteriile generale de individualizare, Curtea, reține că fapta de a ucide o persoană prezintă un grad deosebit de ridicat din punct de vedere al pericolului social.
În contextul în care persoana pentru care comanzi uciderea este și soția ta, acest pericol social este cu atât mai ridicat, pericol pus în evidență, pe de o parte, de suprimarea vieții acesteia, într-un mod brutal, prin încălcarea dreptului la viață, un drept absolut și inviolabil, iar pe de altă parte, de clamarea de către inculpat a iubirii pe care i-o purta victimei încă din perioada adolescenței, anterior căsătoriei ce a avut loc în urmă cu 21 de ani. Nu trebuie trecute cu vederea mobilul comiterii acestui omor la comandă, faptul că inculpatul a negat implicarea sa sub acest aspect, dar și faptul că a distrus o familie, inclusiv viitorul fiicei sale care, la vârsta de 19 ani, abia devenită majoră, s-a trezit în mijlocul unui coșmar. La toate acestea se adaugă pregătirea inculpatului, una juridică, absolvent al unei facultăți de drept și îndeplinirea pentru o perioadă de 3 ani de zile a funcției de procuror. Modalitatea și ușurința cu care acesta a conviețuit cu victima pe parcursul lunii martie 2011, lună în care îi pregătea uciderea, pun în evidență o periculozitate deosebită a inculpatului, context în care Curtea, i-a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa maximă prevăzută de lege, respectiv pedeapsa principală de 25 de ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.V.
Totodată, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 118 lit. b) teza a II-a C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.E.V. a cuțitului aflat în coletul nr. l, poziția 42/2011 din registrul de corpuri delicte aflate în Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Brașov.
De asemenea, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 109 alin. (3) C. proc. pen., mijloacele materiale de probă aflate în coletele nr. 1-45, poziția 42/2011 din registrul de corpuri delicte aflate în Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Brașov, s-au păstrat până la soluționarea definitivă a cauzei.
Curtea, constată că inculpatul T.V. a comis o infracțiune prevăzută în anexa nr. l a Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, astfel că, prin prisma dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.V. la eliberarea dm penitenciar, fără nici o alta notificare prealabila, prin informarea inculpatului T.V. că probele biologice ce se vor recolta vor fi utilizate în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În privința acțiunii civile exercitate de partea civilă T.V.O., Curtea, reține că aceasta a solicitat, cu ocazia constituirii de parte civilă, despăgubiri civile cu titlu de daune morale în cuantum de 500.000 de euro (încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2011, fila 71, vol. I dosar instanță). Aceasta a făcut precizarea, atât în cursul urmăririi penale (fila 259, ultimul alineat, vol. III d.u.p.), cât și al judecății, cu ocazia concluziilor pe fond, că solicită obligarea la plata despăgubirilor civile doar a încurcatului P.E.V., nu i a. tatălui său, inculpatul T.V.
În acest condiții, Curtea, reține că suntem în prezența unei emiteri de datorie prev. de art. 1141 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) C. civ., însă, primordial, trebuie să stabilească existența unui raport juridic obligațional de natură civilă delictuală între partea civilă-creditoare T.V.O., pe de o parte, și inculpații-debitori T.V. și P.E.V., pe de altă parte, inclusiv prejudiciul adus prin fapta celor doi inculpați. Prin dispozițiile art. 998-999 C. civ. în vigoare la data de 29 martie 2011, a fost reglementată răspunderea pentru fapta proprie, iar prin dispozițiile art. 1003 C. civ., este concretizat caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le este imputabilă cauzarea prejudiciului.
Având la bază probatoriul administrat în cauză, Curtea, reține că sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale cu caracter solidar a celor doi inculpați, partea civilă suferind un prejudiciu moral urmare a uciderii mamei sale, făcându-se dovada faptei ilicite ce a constat în uciderea victimei T.V.A. de către inculpatul P.E.V. la determinarea inculpatului T.V., existența vinovăției celor doi inculpați, sub forma intenției directe, la crearea prejudiciului suferit de partea civilă T.V.O., cât și existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de aceasta.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului acestui prejudiciu moral, având în vedere atât argumentele doctrinare, cât și cele jurisprudențiale (Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție), Curtea, reține că despăgubirile civile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. în acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia.
Având în vedere aceste repere și circumscriindu-le aspectelor de fapt din care rezultă că partea civilă, anterior vârstei de 20 ani, s-a trezit în mijlocul unui coșmar determinat de pierderea mamei sale, Curtea, a stabilit că prejudiciul moral suferit de partea civilă T.V.O. este de 100.000 de euro.
Așadar, în baza art. 998, 999 și 1003 C. civ. (forma în vigoare la data de 29 martie 2011), Curtea, constată existența unui raport juridic obligațional de natură civilă delictuală între partea civilă-creditoare T.V.O., pe de o parte, și inculpații-debitori T.V. și P.E.V., pe de altă parte, având ca obiect plata sumei de 100.000 Euro despăgubiri civile cu titlu de daune morale, sumă plătibilă în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plății efective.
Raportat la manifestarea de voință a părții civile T.V.O. care a menționat că nu dorește obligarea inculpatului
T.V. la plata despăgubirilor civile acordate, ci numai a inculpatului P.E.V., Curtea, reține că aceasta a renunțat să-și valorifice creanța pe care o avea împotriva debitorului inculpat T.V.
Potrivit art. 1141 alin. (1) C. civ., Remiterea sau descărcarea expresă făcută în folosul unuia din codebitorii solidari, liberează pe toți ceilalți, afară numai dacă creditorul și-a rezervat anume drepturile sale în contra acestor din urmă.
Prin menționarea faptului că partea civilă dorește obligarea la plata despăgubirilor doar a inculpatului P.E.V., Curtea, reține că sunt incidente dispozițiile art. 1141 alin. (1) teza a II-a C. civ. (forma în vigoare la data de 29 martie 2011), astfel că sunt aplicabile dispozițiile alineatul 2 al aceluiași articol 1141, potrivit cărora în cazul din urmă, creditorul nu poate cere plata datoriei decât scăzând partea celui căruia a făcut remitere.
Având în vedere contribuția egală, în aprecierea Curții, a celor doi inculpați la comiterea faptei ilicite, unul dintre ei (inculpatul T.V.) dând instrucțiunile celui de-al doilea pentru comiterea omorului (inculpatul P.E.V.), Curtea, reține că, din creanța de 100.000 de euro pe care partea civilă o are față de codebitorii-inculpați, va fi scăzută partea celui iertat de datorie - inculpatul T.V., urmând a fi obligat doar inculpatul P.E.V. la plata, către partea civilă T.V.O., a sumei de 50.000 Euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe nr. 29/F din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.
În calea, de atac integral devolutivă au fost administrate probele esențiale ale cauzei, respectiv martorii Ț.D., P.J., M.D., P.Ș., M.F. și în final P.E.V. care deși inițial nu a dorit a da declarație, la ultimul termen de judecată în recurs a specificat că menține în totalitate declarațiile pe care le-a dat în procedura prev. de art. 3201 C. proc., cu detalierea că „m-am săturat de presiunile la care am fost supus eu și familia mea de către inculpat”, că i s-a solicitat să nu spună adevărul, reluând apoi descrierea actului faptic de instigare în a comite omorul în forma expres stipulată în rechizitoriu.
Recurentul inculpat în scris a reluat aceeași amploare și dezvoltare a aspectelor de apărare, cu instituirea unui cadru complex ce sa dorit a fi greu de descifrat juridic: că mobilul crimei « comandate » învederat de acuzare este unul fals și inexistent, că intenția de a ordona o crimă s-a dovedit prin mărturii mincinoase, martora P.J. a mințit în legătură cu acuzele grave ce au fost aduse, scenariul pretinsei instigări la omor, susținut de P.E.V. este fals, mincinos și imposibil să se fi derulat fizic și obiectiv în modul prezentat de instanță, astfel că este nevinovat, impunându-se achitarea sa.
Asupra desfășurătorului propus de inculpat, cu un cuprins pe alocuri haotic, încununat de o serie de auto-întrebări ce se doresc « cheie », ce doar în mintea sa nu își găsesc niciun răspuns, atât organele de anchetă cât și instanța de fond au manifestat o adâncă aplecare, existând preocuparea de a da explicații fiecărei întrevederări aduse, în contextul în care, altfel, avem de a face în speță cu o faptă abominabilă de omor calificat pe deplin certificată probator, detaliată elocvent atât cu ajutorul persoanei efectiv implicată în comiterea sa cât și într-o coroborare deplină cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Rezumativ, aspectele de detaliu nefiind cazul de a fi reluate (fără a nu aprecia însă minuțiozitatea defalcării și certificării lor), instanța de recurs redă următoarele:
A. în perioada anilor 2005-2006, inculpatul T.V. a investit sume considerabile în terenuri, cu intenția declarată de revânzare imediată în vederea obținerii unui profit rapid. în condițiile în care sumele de care dispunea erau insuficiente pentru acest gen de investiții, inculpatul a atras în această afacere mai multe cunoștințe, respectiv pe martorii M.l., F.M., S.V., G.C., precum și alte persoane. în cursul anului 2007, aceste din urmă persoane au fost de acord să-l împrumute pe inculpatul T.V., în vederea cumpărării unui teren.
Sumele împrumutate în acest scop de inculpatul T.V. au fost următoarele: de la martorul M.I. suma de 70.000 de euro, dar în actele notariale s-a trecut suma de 105.000 euro, de la martorul G.S. a împrumut suma de 100.000 de euro, dar în acte era trecută suma de 150.000 de euro, de la numita F.M., inculpatul a luat suma de 30.000 de euro, iar de la S.V. a luat suma ele 30.000 de euro și avea de returnat 50.000 de euro. Așadar, suma împrumutată a fost de 260.000 euro, dar avea de returnat 360.000 euro,
Inculpatul T.V. a cumpărat un teren în anul 2007, dar nu a reușit să-l revândă conform planului inițial. în aceste condiții, acesta nu a reușit să returneze nimic din sumele împrumutate, cu toate că împrumuturile inițiale erau doar pentru câteva luni de zile, respectiv banii ar fi trebuit să fie returnați creditorilor până la sfârșitul lunii decembrie 2007.
Începând cu anul 2009, presiunile asupra inculpatului T.V. din partea acestor creditori au început să crească, toți dorind recuperarea banilor împrumutați. Pentru unii dintre creditori presiunea era cu atât mai mare, cu cât, la rândul lor, luaseră împrumuturi din bancă.
Inculpatul a reușit să amâne de fiecare dată plățile către creditori, asigurându-i pe aceștia că în perioada imediat următoare va reuși să vândă terenul cumpărat și să înapoieze sumele de bani împrumutate.
B. Este cert că martorul M.l. a demarat procedura de indisponibilizare a unor bunuri imobile ale inculpatului T.V., respectiv două apartamente situate în municipiul Brașov, locuința inculpatului T.V. din aceeași localitate, precum și un teren situat în județul Brașov.
Acțiunea martorului M.l. a fost de natură să creeze animozități în cadrul familiei T.V., victima T.V.A. reproșându-i inculpatului faptul că a derulat afaceri care, în final, au ajuns să pună în primejdie tot ce au adunat într-o viață.
Aceste tensiuni au fost de natură să se acutizeze în ultima parte a anului 2010 și la începutul anului 2011, în condițiile în care presiunile asupra inculpatului T.V. cu privire la. returnarea unor sume de bani au crescut considerabil.
Mai mult, începând cu luna ianuarie 2011, martorul M.l. a demarat procedura executării silite asupra imobilelor aparținând familiei T.V., prin acțiunea înregistrată în data de 10 ianuarie 2011 la Judecătoria Brașov, acesta solicitând partajarea bunurilor aparținând soților T.V., respectiv un teren în suprafață de 716 m.p., construită pe trei nivele, cu continuarea executării silite asupra bunului atribuit pârâtului debitor.
C. începând cu luna ianuarie 2011, inculpatul nu a mai putut să plătească salariile celor două angajate ale firmei SC S. SRL, persoane cu care colabora de mai mulți ani, respectiv martorele C.A.C. și Ț.D..
D. în data de 25 martie 2011 inculpatul T.V. a reușit să vândă terenul pentru care luase împrumut de la persoanele arătate mai sus, încheind un contract de vânzare-cumpărare, terenul fiind vândut cu doar 45.000 de euro raportat la suma inițial scontată la 1 milion de euro. Din acești bani inculpatul a primit 4.000 de euro în momentul semnării contractului, iar restul urma să-i primească în rate lunare de câte 2.000 de euro. Din suma de 4.000 de euro primiți pentru acest teren, potrivit declarației inculpatului, acesta a plătit impozite pentru tranzacția respectivă, astfel încât a rămas în mână cu puțin peste 2.000 de euro.
Martorul G.C. a precizat faptul că în data de 29 martie 2011, el personal a primit de la inculpat suma de 1.000 de euro pentru a-și achita ratele restante la bancă pentru împrumutul luat din bancă. Totodată, martorul a precizat că a insistat pe lângă inculpat să îi dea o sumă mai mare, astfel încât să-și poată achita toate restanțele, dar inculpatul ha amânat din nou, așa cum făcea de circa doi ani de zile, spunându-i că urmează să vândă terenul (ce în fapt era deja vândut) și va putea să îi dea și restul banilor.
E. la începutul lunii martie 2011, inculpatul T.V. a avut o primă discuție cu martora P.J., discuție în cadrul căreia acesta i-a spus pentru prima dată că ar dori să fie ucise două persoane, referindu-se la martorul M.l. și la soția sa, victima T.V.A.. în acest sens, ha cerut ajutorul martorei P.J., martoră care este o colaboratoare apropiată a inculpatului. Aceasta a fost de acord să contacteze niște persoane din Piatra Neamț care să-l ajute pe inculpatul T.V. să o ucidă pe soția sa. Urmare a acestei discuții, martora P.J. a luat legătura cu martorii M.D. și P.D. (fost H.), pentru a avea loc o întâlnire între ei și inculpat.
În jurul datei de 15 martie 2011, a avut loc o întâlnire între inculpatul T.V., pe de o parte, și martorii M.D. și P.D. (fost H.), pe de altă parte, întâlnire intermediată de martora P.J.. în cadrul acestei discuții, inculpatul T.V. i-a cerut la modul explicit martorului M.D. să o ucidă pe soția sa, victima T.V.A. Inculpatul i-a comunicat martorului faptul că acest omor poate fi disimulat sub forma unui accident, aducându-i la cunoștință faptul că soția sa face deplasări în interes de serviciu cu autoturismul, din Brașov, unde locuia, în localitățile București și Târgu Mureș.
Martorul M.D. a precizat că sa prefăcut a primi oferta inculpatului, cu intenția de a-l înșela, cerându-i pentru acest omor suma de 50.000 de euro.
Cei doi, respectiv martorul M.D. și inculpatul T.V. au convenit să demareze acțiunea în momentul în care inculpatul va face rost de cei 10.000 de euro pentru avans.
Martorul M.D. ia povestit în aceeași zi, în timp ce părăseau municipiului Brașov, martorului P.D. propunerea făcută de inculpatul T.V., acest din urmă martor declarând că nu dorea să se implice în niciun fel în această activitate, nici cu privire la înșelarea inculpatului pentru a încasa banii. Aceleași aspecte au fost făcute cunoscute de martorul M.D. soției sale M.G. în dimineața zilei, de 30 martie 2011, în ziua imediat următoare decesului victimei, urmare a unui reportaj tv la știrile de dimineață.
F. Tot în cursul lunii martie 2011, după abordarea martorului M.D., inculpatul T.V. l-a contactat pe inculpatul P.E.V. în timp ce se aflau într-o deplasare pentru a viziona niște terenuri. Inculpatul T.V. îl cunoștea de mult timp pe fiul colaboratoarei sale și știa că acesta a fost condamnat pentru trafic de droguri și în acel moment consuma etnobotanice, apreciind că era o persoană ușor de manipulat, potrivită planurilor sale și puțin credibilă în situația în care l-ar fi deconspirat.
Astfel, inculpatul T.V. i-a scris pe o foaie de hârtie care sunt opțiunile inculpatului, în sensul că are două variante, una, în care dădea curs instigării, urmând ca familia sa să scape de datoriile pe care le avea către inculpatul T.V. și să trăiască fără grija banilor toată viața sau cealaltă variantă în care mama lor, respectiv martora P.J., să pățească un lucru rău.
Potrivit declarației inculpatului P.E.V., inculpatul T.V. i-a pus la dispoziție o schiță a casei, iar conform instrucțiunilor ar fi trebuit să pătrundă în locuința victimei noaptea, undeva în jurul orelor 02.00, dată la care victima era singură în casă, întrucât soțul victimei era plecat din oraș, iar fiica victimei era la facultate în București. Pe aceleași instrucțiuni erau trecute ușa pe care ar fi putut să pătrundă în locuință, care rămânea întredeschisă, precum și amenințări cu moartea la adresa familiei lor, în situația în care nu era eliminată soția lui.
Inculpatul P.E.V. a declarat că nu a putut comite omorul conform celor convenite inițial, situație în care, luni, 28 martie 2011, inculpatul T.V. i-a reproșat acestuia faptul că nu i-a ucis soția, așa cum s-au înțeles, arătând că următorul moment prielnic pentru această acțiune, ar fi joi, respectiv în data de 01 aprilie 2011, dată la care soția lui ar fi participat la o teleconferință, la domiciliul ei.
Și cu privire la această dată, inculpatul T.V. a oferit instrucțiuni scrise, precise, inculpatului P.E.V.
În dimineața zilei de 29 martie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul T.V. i-a așteptat pe martora P.J. și pe inculpatul P.E.V. în fața imobilului, unde martora își desfășura activitatea.
Cei trei. respectiv cei doi inculpați și martora P.J., au urcat în apartamentul unde își desfășura activitatea martora și, la câteva minute după aceea, martora P.J. a părăsit imobilul pentru câteva minute, pentru a-și cumpăra cafea, situație de care a profitat inculpatul T.V.. Acesta, folosind niște coli tip A4, găsite lângă unitatea de calculator pe care se juca celălalt inculpat, a început să-i traseze în scris, instrucțiuni cu privire la modul în care s-o ucidă pe victima T.V.A.. în timp ce completa aceste instrucțiuni, inculpatul T.V. îi explica celuilalt inculpat faptul că s-au schimbat datele și cea mai potrivită zi pentru a fi ucisă soția sa era chiar în ziua respectivă, respectiv 29 martie 2011, în jurul orelor 15.00. Inculpatul a precizat că în această zi s-a anunțat vreme ploioasă., condiții în care prezenta inculpatului ar fi mai dificil de remarcat, i-a spus acestuia că trebuie să-și confecționeze o legitimație falsă de muncitor la SC E. SA, să se prezinte în fața victimei după ce suna la poarta casei, să se arată ușor confuz cu privire la numărul casei și implicit la persoanele care locuiau în acea casă, precizându-i că una dintre cifrele care alcătuiesc numărul casei, respectiv, cifra cinci de la 58, este căzută, aspect care putea să ofere mai multă credibilitate în fața victimei cu privire la această falsă confuzie, după care ar fi trebuit să intre în locuința victimei și să-i aplice acesteia lovituri care să conducă la decesul ei. Totodată, inculpatul T.V. i-a spus coinculpatului că, în momentul în care se va prezenta ca și angajat la SC E. SA, ar fi trebuit să fie îmbrăcat într-o salopetă și să aibă în mâini un registru pe care ar fi trebuit să noteze indicațiile contorului electric din locuința victimei. După comiterea omorului, inculpatul ar fi trebuit să răvășească locuința victimei, astfel încât toată acțiunea să pară comisă în scop de jaf.
Inculpatul T.V. ia spus celuilalt inculpat că îi va lăsa deschis seiful din biroul său, pentru a putea lua și de acolo bunuri, astfel încât, jaful să pară cu atât mai mult credibil. Atât hainele, cât și restul bunurilor, trebuiau aruncate după comiterea faptei.
Inculpatul T.V. ia adus la cunoștință celuilalt inculpat că, în timpul agresiunii asupra victimei, trebuie să procedeze de așa natură încât victima să nu poată să ajungă la ușa situată în bucătăria locuinței, ușă de acces care avea legătură cu un spațiu închiriat, unde în acel moment se afla o vânzătoare, căreia victima ar fi putut să-i ceară ajutor.
Inculpatul T.V. i-a pus la dispoziție inculpatului P.E.V. suma de 100 lei, pentru ca acesta să își facă fotografii în vederea confecționării acelei legitimații, precum și o mică parte dintr-o factură electrică, respectiv un fragment pe care apărea sigla SC E. SA, fragment care de asemenea ar fi trebuit să fie folosit pentru confecționarea falsei legitimații. Imediat după aceea, la inițiativa inculpatului T.V. cei doi inculpați s-au deplasat în baia apartamentului în care se afla biroul martorei P.J., au ars o parte a înscrisurilor pe care apăreau instrucțiunile scrise de inculpatul T.V., după care resturile au fost aruncate în vasul de toaletă.
După plecarea inculpatului T.V. de la biroul martorei P.J., inculpatul P.E.V. s-a deplasat la un centru fotografic aflat în apropierea biroului martorei, a făcut fotografiile, după care, întorcându-se la biroul mamei sale, a confecționat acea legitimație, aplicând pe ea sigla „SC E. SA”, primită de la inculpatul T.V.
Inculpatul P.E.V. a luat un registru din biroul mamei sale, pe care urma să-l țină în mâini în momentul în care se prezenta în fața victimei, după care s-a deplasat la locuința comună, din municipiul Brașov. Aici și-a schimbat hainele cu unele pe care și le permitea să le arunce după comiterea faptei, a luat un levier folosit de fratele său, P.E.V.T. pentru reparații la autoturism, din balconul imobilului. După aceasta, i-a cerut fratelui său, martorul P.E.V.T. să-l ducă cu autoturismul marca C. până în cartierul N.A., pretextând că are acolo o treabă legată de o presupusă infidelitate a prietenei sale A.
Deplasarea martorului împreună cu inculpatul P.E.V. a avut loc de la imobilul de pe strada Nicopole, pe Calea București, înspre cartierul Noua, aspectele deplasării fiind surprinse de camerele de supraveghere aflate pe traseul urmat de inculpat.
Ajuns în fața casei soților T.V. și având asupra sa legitimația falsă și registrul, inculpatul P.E.V. a sunat la poarta casei victimei, s-a prezentat ca fiind angajat al SC E. SA, venit pentru a citi contorul care înregistrează consumul energiei electrice din locuință. Victima a permis accesul inculpatului în imobil, acesta rămânând în holul locuinței victimei, lângă contor. Inculpatul i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, victima i-a adus un taburet din lemn, inculpatul s-a urcat pe acest taburet, s-a prefăcut că nu-i funcționează pixul pentru a nota consumul indicat de contor, a cerut și un pix, apoi un pahar cu apă. în momentul în care victima se întorcea din bucătărie, înspre holul locuinței, unde se afla inculpatul, acesta putând să o observe prin intermediul unui acvariu pus în peretele care face legătura între holul locuinței și bucătărie, și-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni și cu acesta a început să-i aplice lovituri victimei în diverse zone ale corpului. Victima a opus rezistență inculpatului și a încercat să se deplaseze spre ușa de acces înspre magazinul despre care îi vorbise inculpatul T.V. în momentul completării instrucțiunilor.
Inculpatul P.E.V. a reușit să o împiedice pe victimă să iasă din bucătărie, blocând-o chiar în ușă, victima reușind să o deschidă, moment surprins de către martora D.D.A., care se afla în acel moment în magazin, fără a se implica, considerând că este vorba de un simplu act de violență în familie. Martora a arătat că a văzut o persoană de sex bărbătesc lovind-o pe victimă, care era căzută la pământ în fața ușii.
Înainte de a părăsi locuința victimei, inculpatul P.E.V. nu a mai avut puterea de a răvăși lucrurile din locuința victimei, pentru a disimula omorul săvârșit la instigarea inculpatului T.V. într-un omor comis în scop de jaf, reușind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufrageria imobilului, după care a părăsit locuința victimei.
În data de 6 iunie 2011 inculpatul P.E.V. a recunoscut, pentru prima data comiterea faptei, precizând în mod detaliat modul de comitere.
G. Imediat după moartea soției sale, inculpatul T.V. a demarat acțiunile necesare pentru încasarea sumelor deținute în cont de către victimă, precum și a sumelor care trebuiau ridicate de la societățile de asigurări.
Astfel, în data de 01 aprilie 2011 (vineri), inculpatul T.V. și-a înmormântat soția și în data de 04 aprilie 2011 (luni), practic în prima zi lucrătoare s-a deplasat la sediul SC E.L.R. SRL, din București, societate a cărei angajată a fost victima T.V.A., unde a discutat cu martora M.N.A., angajată a acestei firme, în cadrul Compartimentului de resurse umane.
Martora i-a adus la cunoștință actele care trebuie depuse și după această discuție i-a comunicat telefonic inculpatului că fiica acestuia, T.V.O., este beneficiara asigurării. Inculpatul T.V. a depus o procură prin care demonstra faptul că a fost împuternicit de fiica sa pentru a ridica această sumă întrucât, a motivat inculpatul „fiica lui nu era suficient de matură pentru a încasa o sumă atât de mare”.
Conform adresei nr. 157354 din 20 iulie 2011 a societății de asigurări SC A.A.R. SA, victima T.V.A. a beneficiat de o asigurare de grup (ca și angajat SC E.L.R. SRL) la momentul decesului, suma asigurată fiind în cuantum de 204,360 lei. Beneficiar desemnat de către victimă despăgubire înregistrată în data de 20 aprilie 2011 sub nr. 6481, la care este atașată o procură specială dată de beneficiara T.V.O. în favoarea inculpatului T.V.
La aceeași societate de asigurări, respectiv SC A.A.R. SA, victima T.V.A. mai avea trei asigurări, pentru care existau solicitări de despăgubire după cum urmează:
- dosar de despăgubire 6373, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 38.546,86 RON (trei sute optzeci milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6374, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 4.639,66 RON (patruzeci și șase milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6378, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 154.348,9 RON (un miliard cinci sute patruzeci de milioane lei vechi).
În concluzie, ca urmare a uciderii soției sale inculpatul T.V. ar fi urmat să încaseze drept despăgubiri pentru polițele de asigurare doar de la SC A.A.R. SA, suma totală de 401.893 lei.
De asemenea, inculpatul T.V. a depus documentația pentru obținerea certificatului de moștenitor, cerere depusă la notarul S.V. din municipiul Brașov, astfel încât, au fost emise certificatele de moștenitor nr. 21 în data de 13 aprilie 2011 pentru bunuri constând în suma de 212.580,15 lei, aflată într-un cont la B.R.D., inculpatului T.V. revenindu-i cota de 1/2 parte, ca și soț supraviețuitor prin încetarea comunității de bunuri, plus 1/4 din cota de 1/2 rămasă, tot în calitate de soț supraviețuitor, iar cota de 3/4 revenindu-i părții civile T.V.O.
Pentru această sumă a existat de asemenea o procură din partea părții civile T.V.O. pentru inculpatul T.V., condiții în care inculpatul s-a prezentat în data de 14 aprilie 2011 la sediul B.R.D. din Brașov, de unde a încasat efectiv suma de 181.199.61 lei. lichidând contul.
În data de 21 aprilie 2011, același notar public a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 24 pentru sumele de 580,49 lei, respectiv 3.242,27 lei pentru sumele de bani existente Ia B.R.D. în alte conturi ale victimei.
În data de 09 mai 2011 notarul S.V. a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 29 pentru sumele de 5,67 euro, 15.219,31 lei, respectiv 528,10 lei, aflate în conturi la dispoziția victimei la I.B.N.V. Amsterdam-Sucursala București.
De asemenea, victima avea asigurări de viață la G.A. România, pentru care societatea ar fi trebuit să achite beneficiarilor T.V.O., T.V. și Ț.E., mama victimei, sumele de 1.821 lei, respectiv 2.742 lei.
Conform adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 a SC I.N.G.A.V. SA, rezultă că la această societate există cerere de despăgubire semnată de către inculpatul T.V. și partea civilă T.V.O., condiții în care sumele de 15.214,50 lei, respectiv 526,58 lei au fost virate în contul inculpatului T.V. conform procurii speciale autentificate sub nr. 571 din 14 aprilie 2011 de către beneficiarul T.V.O., care împuternicea pe tatăl său să ridice acești bani.
În final, suma care ar fi trebuit încasată urmare a decesului victimei T.V.A., depășea valoarea de 600.000 lei, bani din care inculpatul T.V. a încasat aproximativ 200.000 lei, iar restul de 400.000 lei ar fi trebuit să fie încasați de către inculpat, după soluționarea dosarelor de despăgubire aflate pe rolul societăților de asigurare.
Așa cum rezultă atât din procurile depuse la cererile de despăgubire, din declarațiile inculpatului T.V., care a precizat că toate aceste sume urmau să fie gestionate de către el, întrucât fiica sa era prea lipsită de experiență și din declarațiile părții civile T.V.O., care în afara faptului că a semnat aceste procuri, a precizat că nu avea nici cea mai mică idee despre sumele ridicate sau care i se cuveneau după decesul mamei sale, toate aceste sume care au fost ridicate sau urmau să fie ridicate erau administrate exclusiv de inculpat.
Dincolo de ansamblul probator elocvent în cauză și prezentat, în special declarația coinculpatului executant, relevantă este chiar și poziția recurentului manifestată pe parcursul derulării anchetei. Astfel, în afara caracterului alambicat al fiecărei detalieri prezentată de acesta în apărare. după ce inițial a negat orice formă de implicare a sa, odată cu expertizarea foilor pe care acesta a făcut însemnări vizând procedura comiterii asasinatului, inculpatul a înțeles să-și reinventeze apărarea în mod substanțial, acceptând în fapt relația de colaborare cu P.E.V. însă nu în vederea comiterii omorului ci doar pentru tâlhărirea soției sale. Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 216 din 06 iulie 2011 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, mențiunile scriptice de pe foile respective aparțin inculpatului T.V. Victor (fila 332 verso, voi,IV d.u.p.). Aceeași a fost și concluzia expertului autorizat recomandat de parte, care nu a formulat obiecțiuni, astfel cum rezultă din nota nr. 386 din 18 iulie 2011 conținând opinia sa (fila 342, vol. IV d.u.p.).
Așadar vinovăția inculpatului recurent rezultă fără putință de tăgadă din întreg ansamblul probator administrat, cu prezentarea detaliată a fiecărei etape de desfășurare a evenimentului în întreaga sa plenitudine, fără planarea vreunui dubiu, sancțiunea aplicată acestuia fiind adecvată raportat la fapta excesiv de gravă comisă de către acesta.
Hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critici, recursul inițiat urmează a fi respins ca nefundat pe coordonatele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva sentinței penale nr. 29/F din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V., durata reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2011 la 18 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat dm oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat P.E.V., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2013.