Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 19 din 10 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr. 385/87/2011, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.G., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost dispusă comunicarea prezentei hotărâri către O.N.R.C.
A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.C.S. SRL Târgoviște (prin administrator judiciar V.D.), către partea civilă SA D., a sumei de 428.765,36 lei reprezentând despăgubiri civile (c/v marfă neachitată).
A fost obligat inculpatul la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această, hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 271P/2010 din 19 august 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate (în lipsă) a inculpatului S.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l) raportat la alin. (3), (4) și (5) C. pen.
S-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că inculpatul S.G. era administrator unic al SC R.C.S. SRL Târgoviște, societate înființată în anul 1994, în baza sentinței judecătorești nr. 485 din 14 octombrie 1994 a Tribunalului Dâmbovița. Inițial activitatea societății a fost transportul rutier de mărfuri, iar pe baza unor acte adiționale s-a extins și la alte activități, inclusiv comerțul cu produse agricole.
În desfășurarea acestor activități (comerț cu cereale) inculpatul a intrat în relații comerciale cu SA D., județul Teleorman, al cărei președinte este numitul L.V.
Între cele două societăți s-au încheiat 2 contracte de vânzare-cumpărare de produse agricole (grâu și orz).
În ambele contracte, care au fost semnate de părți fără nicio obiecție, se prevede la cap. IV, Prețul și instrumentul de plată, art. 9, respectiv art. 12, ca instrument de plată fila CEC (sau O.P.), plata urmând a se face la 45 respectiv 30 zile.
În baza unui contract încheiat în formă scrisă (nr. 69 din 25 mai 2010; nr. 114 din 28 iulie 2010) SA D. a livrat societății inculpatului S.G., produse agricole (orz și grâu) în valoare de 428.765,36 lei.
Conform celor prevăzute în contract plata urma a se face prin CEC-uri la 30 respectiv 45 zile de la livrare.
În acest sens inculpatul a emis un număr de 7 file CEC, însumând valoarea produselor agricole achiziționate -428.765,36 lei.
La împlinirea termenului prevăzut în contract, societatea D. a introdus la plată prima filă CEC - CRD21BA nr. OO 17492, în valoare de 31.937,22 lei, din care s-a decontat doar 65,65 lei, restul fiind refuzat pentru lipsă disponibil. Ulterior același lucru s-a întâmplat și cu celelalte 6 file CEC.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângerea părții civile SA D., declarațiile administratorului L.V. copii file CEC, copii contracte de vânzare-cumpărare, copii extrase cont, adresa U.G.G., adresa T.I., copie ordin de plată, adresa M.K.B. N., copie duplicat extras de cont, adresa serviciului de impozite și taxe Târgoviște, fișa de identificare a autovehiculului, adresa O.R.C. Dâmbovița, proces verbal, tabel creanțe, declarația martorului S.S.A., hotărâri judecătorești, copie registru unic de control, raport de expertiză contabilă și centralizator, Tribunalul a reținut, în esență următoarele:
Între societatea SC R.C.S. SRL Târgoviște, al cărui administrator unic era inculpatul S.G. și SA D., județul Teleorman, al cărei președinte este numitul L.V. s-au încheiat 2 contracte de vânzare-cumpărare de produse agricole (grâu și orz), astfel: contractul de vânzare-cumpărare nr. 68 din 25 mai 2010 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 114 din 28 iulie 2010.
Părțile au utilizat file CEC, astfel că pentru plata produselor agricole achiziționate în baza celor 2 contracte menționate mai sus, inculpatul a emis următoarele file CEC:
- CRD21BA nr. 0017492 - val. - 31.937,22 lei;
- CRD21BA nr. 0017493 - val. - 30.062,97 lei;
- CRD21BAnr. 0017494 - val. - 32.069,17 lei;
- CRD21BAnr. 0017561 - val. - 223.739,05 lei;
- CRD21BAnr. 0017567 - val. - 27.875,20 lei;
- CRD21BA nr. 0017571 - val. - 55.924,00 lei;
- CRD21BA nr. 0017568 - val. - 27.230,40 lei;
Marfa a fost livrată în baza următoarelor facturi:
- nr. 265 din 15 iunie 2010; nr. 267 din 17 iunie 2010; nr. 270 din 18 iunie 2010; nr. 271 din 22 iunie 2010; nr. 273 din 23 iunie 2010; nr. 275 din 24 iunie 2010; nr. 279 din 26 iunie 2010; nr. 280 din 28 iunie 2010; nr. 281 din 29 iunie 2010; nr. 282 din 30 iunie 2010; nr. 309 din 05 august 2010 și nr. 319 din 01 septembrie 2010.
Conform celor prevăzute în contract plata urma a se face prin CEC-uri la 30 respectiv 45 zile de la livrare.
În acest sens inculpatul a emis un număr de 7 file CEC, însumând valoarea produselor agricole achiziționate -428.765,36 lei.
La împlinirea termenului prevăzut în contract, societatea D. a introdus la plată prima filă CEC - CRD21BA nr. 0017492, în valoare de 31.937,22 lei, din care s-a decontat doar 65,65 lei, restul fiind refuzat pentru lipsă disponibil. Ulterior același lucru s-a întâmplat și cu celelalte 6 file CEC.
Cercetările au stabilit de asemenea și faptul că produsele agricole achiziționate de inculpatul S.G. au fost revândute unei alte societăți SC U.G.G. SRL București, care a achitat în avans contravaloarea lor.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului S.G. de a induce și menține în eroare, cu ocazia încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, SA D., emițând totodată file CEC fără a avea disponibil în cont întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen.; având în vedere prejudiciul cauzat în sumă de 428.765,36 lei și văzând și dispozițiile art. 146 C. pen., s-a constatat că fapta inculpatului a produs din acest punct de vedere consecințe deosebit de grave.
Având în vedere faptul că inculpatul a emis un nr. de 7 file CEC, în derularea celor 2 contracte încheiate între părți, Tribunalul a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în formă continuată; așadar, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (l) raportat la alin. (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (l) raportat la alin. (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce privește situația financiară precară a societății sale, s-a apreciat că acest aspect nu-l poate exonera de răspunderea penală în situația în care a comis o faptă penală.
Referitor la apărarea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul de a se aplica în cauză dispozițiile art. 47 C. pen. și de a se dispune achitarea inculpatului întrucât fapta sa este consecința crizei economice, aspect ce nu putea fi prevăzut de către inculpat, tribunalul a constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, s-a precizat că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 47 C. pen., este imperios necesar ca intervenția împrejurării care a condus la săvârșirea infracțiunii să nu fi putut fi prevăzută de nicio persoană, având un caracter obiectiv; în cauza de față nu poate fi vorba de caz fortuit, pe de o parte pentru că inculpatul a revândut marfa cumpărată de la partea civilă, primind contravaloarea acesteia în avans, având deci posibilitatea de a achita ceea ce cumpărase, iar pe de altă parte, atâtea alte societăți comerciale au supraviețuit crizei, ceea ce înseamnă că fapta săvârșită de inculpat nu este rezultatul crizei economice.
Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul S.G.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, acordându-se în mod nejustificativ o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.
Inculpatul S.G. a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse cu suspendare.
Prin decizia penală nr. 152 din 17 mai 2012 pronunțară de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus admiterea apelurilor formulate de inculpatul S.G. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr. 19F/10 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul penal nr. 3885/87/2011.
A desființat în întregime sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea acesteia.
Hotărârea de condamnare a inculpatului a fost comunicată O.R.C., în vederea efectuării mențiunilor prevăzute de art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă SA D.
În temeiul art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În esență, instanța de apel a reținut următoarele:
SA D. a derulat relații comerciale cu societatea administrată de inculpat SC R.C.S. SRL, încă din perioada anterioară anului 2008, iar după o perioadă de întrerupere între anii 2008 - 2009, aceste relații au fost reluate în prima parte a anului 2010, context în care între părți a intervenit contractul de vânzare cumpărare de produse agricole nr. 68 din 25 mai 2010, iar în executarea acestui contrat SC R.C.S. SRL și-a onorat obligația de plată a prețului mărfurilor achiziționate în baza facturilor fiscale emise până în data de 14 iunie 2010, însă pentru restul facturilor emise începând cu data de 15 iunie 2010 nu a mai fost posibilă încasarea prețului mărfurilor livrate, întrucât filele CEC lăsate de inculpat pentru achitarea acestora, fiind introduse la plata după împlinirea termenului scadenței, stabilit conform clauzelor contractului la 45 de zile de la data emiterii facturii, au fost refuzate de bancă pentru lipsa disponibilului necesar acoperirii acestora. De asemenea, conform susținerilor aceluiași martor, la data de 28 iulie 2010, între cele două societăți comerciale partenere de afaceri s-a încheiat un nou contract de vânzare cumpărare produse agricole înregistrat sub nr. 114/2010, toate facturile emise pentru marfa livrată în baza acestui contract neputând fi încasate tot din pricina faptului că filele CEC remise de inculpat pentru achitarea acestora, fiind introduse la plata după împlinirea termenului de scadență, stabilit în cazul acestui contract la 30 de zile de la data emiterii facturii, au fost refuzate de bancă pentru lipsă totală de disponibil în cont. Drept urmare, arată martorul în discuție, prin emiterea celor șapte file CEC fără acoperire, SA D. a înregistrat o pagubă în sumă de 428.765,36 lei, reprezentând contravaloarea produselor agricole achiziționate de societatea comercială administrată de inculpat.
În ceea ce privește împrejurările concrete și modalitatea de emitere a filelor CEC refuzate la plată pentru lipsa disponibilului necesar achitării acestora, din declarațiile martorului S.S.A., delegat al SC R.C.S. SRL care s-a ocupat de preluarea și transportul produselor agricole achiziționate de la S.A.D., figurând menționat cu această calitate pe majoritatea facturilor fiscale emise de societatea vânzătoare, Curtea a reținut că de fiecare dată când marfa era ridicată și erau întocmite formalitățile de livrare (factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii), se lăsa la furnizor o filă CEC necompletată și care purta doar semnătura administratorului SC R.C.S. SRL și ștampila acestei societăți, urmând ca respectiva filă CEC să fie ulterior completată de către reprezentanții S.A.D., după împlinirea termenului de scadență de 30 sau 45 de zile prevăzut în contract, în situația în care în acest interval de timp produsele agricole achiziționate nu erau achitate prin ordin de plată și trebuia ca fila CEC să fie introdusă la plată.
Această împrejurare a emiterii în alb a filelor CEC care au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului din contul debitat este asumată și de către inculpatul S.G., prin apărările pe care acesta și le-a formulat pe parcursul procesului penal prin mijlocirea avocatului său ales și de altfel nu este contestată nici de către martorul L.V., reprezentantul legal al SA D., care fiind interogat în mod expres de către instanța de apel asupra acestei chestiuni, a arătat că nu este în măsură să precizeze dacă filele CEC pe care le lăsa inculpatul în momentul achiziționării mărfii erau completate integral de către acesta sau erau doar semnate de el, urmând a fi introduse la plată la scadență conform clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, întrucât filele CEC erau predate la serviciul contabilitate.
Cele șapte file CEC în alb, lăsate de către inculpat societății partenere de afaceri la momentul ridicării mărfurilor achiziționate, au fost completate după împlinirea termenului scadenței, inclusiv la rubrica privitoare la data emiterii CEC-ului, cel mai probabil, chiar de către angajați ai societății beneficiare, SA D., astfel încât nu se poate imputa inculpatului împrejurarea emiterii respectivelor file CEC, știind că la tras nu există provizia necesară acoperirii acestora.
Pe de altă parte, din coroborarea mijloacelor de probă strânse în cauză, Curtea a constatat că în speță nu există probe ale inducerii în eroare a SA D., prin emiterea celor șapte file CEC, chiar dacă acestea au fost respinse la plată, pe motivul lipsei de disponibil a trăgătorului.
În acest sens, Curtea a reținut în primul rând că, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale de către apărarea inculpatului, împrejurare deopotrivă confirmată și de declarațiile martorului L.V., președinte al SA D., anterior acestui incident, între cele două societăți s-au desfășurat relații comerciale îndelungate și fructuoase în cadrul cărora, doar în perioada aprilie - iulie 2010, SC R.C.S. SRL a efectuat plăți către SA D. în sumă de 1.299.608 lei, ceea ce reprezintă un procent de 48 % din totalul plăților pe care societatea comercială administrată de inculpat le-a efectuat către furnizorii săi în această perioadă de timp, aspect care pune în evidență faptul că acționând în cadrul acestor raporturi contractuale de natură comercială, inculpatul nu a urmărit, obținerea unor foloase materiale injuste în detrimentul societății partenere de afaceri, ci a remis cele șapte file CEC necompletate, având convingerea că, la scadență, pe baza rulajelor ce vor avea loc până la acel moment și a resurselor financiare ce vor fi atrase prin acordarea de împrumuturi bancare, va putea realmente să-și onoreze angajamentele de plată asumate, ceea ce însă nu s-a întâmplat din pricina dificultăților financiare cu care societatea sa s-a confruntat în acea perioadă și care în cele din urmă au determinat chiar deschiderea procedurii insolvenței (a se vedea în acest sens tabelul definitiv al creanțelor existente împotriva debitoarei SC R.C.S. SRL întocmit de administratorul judiciar V.D. la data de 03 decembrie 2010, în care se menționează că totalul datoriilor acestei societăți se ridica la suma de 2.081.697,84, la poziția 11 a acestui tabel regăsindu-se înscrisă și creanța chirografară a părții vătămate SA D., având valoarea de 428.765,36, aferentă celor șapte file CEC ce nu au putut fi încasate la scadență din lipsa proviziei necesare acoperirii acestora).
În ceea ce privește faptul că deși inculpatul a vândut integral și cu plata în avans produsele agricole achiziționate de la S.A.D., totuși acesta nu s-a preocupat ca din aceste disponibilități să alimenteze contul din care urmau a fi încasate sumele de bani înscrise în filele CEC remise în executarea contractelor încheiate cu S.A.D., Curtea a considerat că, deși reală, nici această împrejurare nu poate fi reținută drept o dovadă indubitabilă a existenței pretinsei intenții a inculpatului de a înșela societatea parteneră de afaceri în scopul de a obține un folos material injust pentru sine sau pentru societatea al cărei administrator era, întrucât, astfel cum rezultă din conținutul aceluiași raport de expertiză contabilă extrajudiciară anterior menționat, precum și din documentele bancare aflate în dosarul de urmărire penală, în perioada în care s-au derulat și cele două contrate de vânzare-cumpărare încheiate cu S.A.D., sumele încasate prin conturile bancare de către societatea administrată de inculpat de la clienții săi au fost utilizate pentru plata furnizorilor acestei societăți (alții decât S.A.D.), pentru alimentarea cârdurilor de carburanți, precum și pentru plata de dobânzi și comisioane bancare, în condițiile în care la momentul respectiv societatea avea în derulare mai multe linii de credit, astfel încât nu se poate susține că inculpatul sau societatea administrată de acesta, și-ar fi însușit în mod fraudulos sumele de bani obținute din valorificarea bunurilor achiziționate de la societatea parte vătămată, eludând cu bună știință îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate față de aceasta.
De altfel, probatoriul cauzei a evidențiat faptul, că nici însăși societatea beneficiară a CEC-urilor nu a asumat posibilitatea de a fi indusă în eroare de către inculpat prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, de vreme ce chiar și după ce majoritatea filelor CEC remise de acesta au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului necesar încasării acestora, în concret fiind vorba despre filele CEC seria CRD21BA nr. 0017492 din 03 august 20120, în valoare de 31.937,22 lei, seria CRD21BA nr. 0017494 din 11 august 2010 în valoare de 32.069,17 lei, seria CRD21BA nr. 0017493 din 12 august 2010 în valoare de 30.062,97 lei, seria CRD21BA nr. 0017561 din 24 august 2010 în valoare 223.739,05 lei, seria CRD21BA nr. 0017567 din 27 august 2010 în valoare de 27.875,20 lei și CRD21BA nr. 0017571 în valoare de 55.924,00 lei, a continuat să livreze marfă către SC R.C.S. SRL, context în care a emis factura fiscală nr. 319 din 01 septembrie 2010 în valoare de 27.230 lei.
În consecință, reținând că analiza probatoriului cauzei nu conduce la concluzia că inculpatul ar fi acționat, sub aspectul laturii subiective, în scopul menționat în norma de incriminare a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv acela de a obține, pentru sine sau pentru altul, un folos material injust, Curtea a constatat că singura faptă care poate fi reținută, cu certitudine, în sarcina inculpatului este aceea de a fi emis, prin semnare și ștampilare, șapte file CEC în alb, cărora le lipsesc elementele esențiale prevăzute de art. 1 alin. (2) și (5) din Legea nr. 59/1934, în concret ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani și respectiv data și locul emiterii CEC-ului, faptă care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea nu a dat curs solicitării inculpatului apelant de reținere în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice a faptei, infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât de vreme ce data remiterii CEC-urilor în alb nu coincide cu data înscrisă în cuprinsul acestora ca fiind aceea a emiterii lor, rubrică completată de către societatea beneficiară după împlinirea termenului de scadență, nu se poate reproșa acestuia că ar fi putut să prevadă posibilitatea că la scadență sumele menționate în acestea nu vor putea fi încasate din lipsa proviziei necesare.
Astfel fiind, Curtea, admițând, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile cu care a fost sesizată, a desființat în tot sentința penală apelată, iar în rejudecarea pe fond a cauzei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care va pronunța condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, stabilită într-un cuantum orientat către minimul prevăzut în norma de incriminare (care este de 5.000 lei), la alegerea sancțiunii penale aplicabile și la determinarea întinderii acesteia ținând seama de gravitatea relativ sporită a faptelor comise de inculpat (pusă în evidență îndeosebi de afectarea serioasă a desfășurării normale a relațiilor comerciale ce fac obiectul ocrotirii penale), de conduita procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, în sensul că deși nu s-a prezentat personal în fața organelor judiciare care au instrumentat cauza, totuși prin apărările formulate prin intermediul apărătorului ales împuternicit a-i reprezenta interesele procesuale, nu a contestat, ci chiar și-a asumat responsabilitatea comiterii unor fapte prevăzute de legea penală, de incidența circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., privitoare la buna conduită socială avută de inculpat înainte de comiterea faptelor deduse judecății în cauza de față, a cărei vocație fiindu-i recunoscută acestuia prin sentința instanței de fond, în lipsa contestării sale de către reprezentantul Ministerului Public, nu-i poate fi refuzată inculpatului în actualul stadiu procesual, dar și de concursul dintre această circumstanță atenuantă judiciară și cauza legală de agravare a răspunderii penale privitoare la forma continuată a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.
În consecință, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, nefiind susceptibilă să cauzeze, prin ea însăși, vreun prejudiciu material, fapt care împiedică rezolvarea în cadrul procesului penal a acțiunii civile exercitate, pe temeiul răspunderii civile delictuale, de SA D., Curtea a respins, ca inadmisibilă, acea acțiune.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.G. și partea civilă SA D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din aceeași lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru motivele;
Starea de fapt reținută de instanța de apel și încadrarea juridică atribuită faptelor săvârșite de inculpatul S.G. sunt corecte.
Din probele administrate a rezultat că între reprezentanții părții civile SA D., și SC R.C.S. SRL au fost încheiate două contracte de vânzare - cumpărare fără a se putea reține o inducere sau menținere în eroare din partea inculpatului, ci doar remiterea filelor CEC, în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Probele administrate în cauză demonstrează vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind incidente dispozițiile art. 84 alin. (l) pct. 2 din aceeași lege, așa cum s-a solicitat de recurentul inculpat.
Inculpatul S.G. a emis, prin semnare și ștampilare șapte file CEC în alb, cărora le-a lipsit elementele esențiale prevăzute de art. l alin. (2) și (5) din Legea nr. 59/1934 și anume ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani, respectiv data și locul emiterii CEC-ului. Mai mult, data remiterii filelor CEC în alb nu coincide cu data înscrisă în cuprinsul acestora ca fiind aceea a remiterii lor, rubrică ce a fost completată de reprezentanții părții civile după împlinirea termenului de scadență.
Inculpatul S.G., de fiecare dată când societatea sa, SC R.C.S. SRL, prin reprezentantul său, vindea marfă de la SA D., se întocmeau formalitățile de livrare (factură fiscală și ordinul de însoțire a mărfii), fiind lăsată la furnizor o filă CEC necompletată dar care purta semnătura administratorului SC R.C.S. SRL și ștampila societății, urmând ca, instrumentele de plată să fie completate ulterior, de către reprezentanții SA D., după împlinirea termenului de scadență de 30 sau 45 de zile prevăzut în contract.
Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, sau retragerea disponibilului avut mai înainte de trecerea termenului fixat pentru prezentarea CEC-ului, constituie infracțiune și se sancționează cu amendă sau închisoare de la 6 luni la un an.
Din analiza normei de incriminare rezultă că pentru existența infracțiunii este necesară emiterea filei CEC, deși autorul știa că nu are la tras disponibil suficient.
Prin art. 84 pct. 3 din aceeași lege, legiuitorul a incriminat, fapta de emitere a unui CEC căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. l și art. l 1.
Emiterea unui cec fără dată, astfel cum este situația în speța analizată, data fiind trecută ulterior săvârșirii infracțiunii, nu îndeplinește condițiile unui cec în alb, fapta constituind infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea CEC-ului. Aceeași încadrare se impune a fi reținută și în ipoteza emiterii unui CEC post datat fiind în realitate un cec cu dată falsă, ceea ce atrage încadrarea faptei în dispozițiile art. 84 alin. l pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
În cauza analizată, inculpatul a emis cele șapte file cec prin semnare, ștampilare, cărora le-a lipsit, așa cum s-a arătat anterior, cerințele previne art. 1 alin. (2) și (5) din Legea nr. 59/1934, ceea ce atrage încadrarea faptei în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 și neputându-se reține posibilitatea inculpatului ce prevedea că la scadență sumele reținute nu vor putea ștampilate datorită lipsei proviziei necesare
Ca atare critica recurentului inculpat, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din art. 84 alin. (l) pct. 3 în art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu este fondată.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.G. și partea civilă SA D. împotriva deciziei penale nr. 152 din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SA D. și de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 152 din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2013.