Decizia nr.693 Dosar nr.255/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata D.L.N. împotriva deciziei penale nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.
S-a prezentat recurenta inculpată, asistată de avocat V.J., apărător ales.
Au lipsit intimatele părți civile S.C. „T” ȘI B.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatei a solicitat admiterea recursului , casarea hotărârilor și în principal, aplicarea dispozițiilor Legii nr.543/2002 privind grațierea unor pedepse și anume să se constate grațiată pedeapsa aplicată inculpatei.
In subsidiar, a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art.81-82 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei ținându-se seama că inculpata are doi copii minori și a avut a atitutine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului, susținând că la data apariției Legii nr.543/2002 hotărârea de condamnare a inculpatei nu era definitivă, astfel că dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în cauză, iar executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, constituie singura modalitate de reeducare a inculpatului în vederea reinserției în societate și realizarea prevenției generale ,conform scopului prevăzut de art.52 din Codul penal.
Inculpata, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, urmare desființării în apel a sentinței penale nr.234 din 31 iulie 2000 a Tribunalului Maramureș prin decizia penală nr.53 din 20 februarie 2001 a Curții de Apel Cluj și trimiterii cauzei spre rejudecare, același tribunal, prin sentința penală nr.147 din 12 iunie 2001 a condamnat , printre alții și pe inculpata D.L.N. la :
- câte 10 luni închisoare ( 2 pedepse) pentru infracțiunile de delapidare prevăzută de art.215/1 alin.1 Cod penal și înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea pentru ambele infracțiuni a prevederilor art.41 alin.2 și 74,76 Cod penal și la
- câte 2 luni închisoare pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal și art.40 din Legea nr.82/1991, fals material prevăzută de art.288 alin.1 și 2 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, falsificarea instrumentelor oficiale,prevăzută de art.287 alin.1 Cod penal, participație improprie la această infracțiune,prevăzută de art.31 alin.2 raportat la art.286 din Codul penal, gestiune frauduloasă prevăzută de art.214 Cod penal ( 2 infracțiuni) , cu aplicarea pentru toate infracțiunile și a prevederilor art.41 alin.2 și 74,76 Cod penal.
In baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare din care a dedus durata arestării preventive de la 8 iulie la 7 septembrie 1998 și a fost achitată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994.
Totodată tribunalul a obligat pe inculpată la 300.000 lei despăgubiri către partea civilă B.M. și la 202.000.000 lei către partea civilă SC „T” precum și la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
In sfârșit au fost anulate actele false și confiscate în vederea distrugerii a 12 ștampile falsificate.
S-a reținut în fapt că inculpata, a îndeplinit din anul 1990 funcția de contabil la SC „T” și în perioada martie 1995 – octombrie 1997 și-a însușit suma de 202.696.766 lei alterând cu ocazia întocmirii conținutului documentelor de evidență primară și contabilă (chitanțe fiscale, state de plată, notă contabilă, registru jurnal,bilanțuri contabile), a atestat unele operațiuni economice contrar realității și a detrminat obținerea unor instrumente oficiale pentru marcare (ștampile și documente tip acte oficiale) prin inducerea în eroare a persoanelor care le-au executat, utilizându-le apoi în acoperirea scriptică a sustragerilor comise.
De asemenea a indus în eroare pe partea civilă B.M. în luna mai 1997 ci îl va ajuta la înființarea unei societăți comerciale, prejudiciindu-l cu suma de 300.000 lei, actele predate acestuia (certificatul de înmatriculare, autorizația de construcție și de funcționare și ștampila) fiind contrafăcute .
In sfârșit s-a mai reținut că inculpata a plătit de la casieria societății, suma de 36.000.000 lei inculpatului D.S.M. (condamnat în cauză) deși avea cunoștință că acesta nu a prestat serviciile de transport pretinse și deci partea civilă nu-i datora vreo sumă de bani.
Prin decizia penală nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a desființat sentința penală numai cu privire la o dispoziție de încetare a procesului penal privind pe alt inculpat , menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, deci și în ce o privește și pe inculpata D.L.N. al cărei apel a fost respins.
Impotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său, a se constata că pedepsele aplicate au fost grațiate în baza Legii nr.543/2002 iar în subsidiar, a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei în raport de datele care caracterizează pozitiv persoana sa, temeiuri de casare prevăzute de art.385/9 pct.14 și 16 Cod procedură penală.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art.8 din Legea nr.543 din 1 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr.726 din 4 octombrie 2002, dispozițiile acestei legi privesc pedepsele ,măsurile și sancțiunile aplicate, prin hotărâri judecătorești definitive, pronunțate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I .
Prin urmare cererea inculpatei de a se constata grațierea pedepselor aplicate în cauză nu poate fi examinată în raport de prevederile Legii nr.543/2002 menționate întrucât aceasta se aplică numai pedepselor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive la data publicării legii în Monitorul Oficial – 4 octombrie 2002 - ceea ce nu este cazul, întrucât inculpata a declarat recurs ce nu a fost soluționat până la data publicării actului normativ de grațiere .
Nu este întemeiată nici cererea inculpatei de suspendare condiționată a executării pedepsei, întrucât aceasta, a comis timp de trei ani, o multitudine de acte infracționale , cu consecința producerii unui prejudiciu important părții civile , astfel că în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor penale comise cât și persoanei sale, reeducarea sa cât și prevenirea comiterii altor infracțiuni nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei.
Cum nici din examinarea din oficiu nu se constată motive care să ducă la casarea hotărârilor, în favoarea incupatei, urmează a se
respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L.N. împotriva deciziei penale nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.