Decizia nr.699 Dosar nr.4951/2002
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.216 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Bistrița, privind pe inculpatul I.F.
S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat P.S. apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă Primăria Comunei Cetate, județul Bistrița Năsăud.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susținut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și deducerea corectă a perioadei executate de inculpat, din pedeapsa aplicată, respectiv de la 27.02.2001 la zi.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului în anulare și a arătat că este de acord cu susținerea procurorului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.216 din 13 februarie 2002, Judecătoria Bistrița, județul Bistrița Năsăud a fost condamnat inculpatul I.F. la : un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii silvice prevăzută de art.31 alin.1 și 4 lit.c din O.G. 96/1998 , cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal ;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii silvice prevăzută de art.98 alin.2 și 4 din Codul Silvic, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, art.97 lit.a din Codul penal.
S-a constat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real,prevăzute de art.33 lit.a din Codul penal, iar în baza art.34 lit.b din Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor pentru aceste infracțiuni, în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare .
Conform art.39 alin.1 din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2281/2000 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la 15.01.2001, cu pedeapsa aplicată inculpatului în cauză, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cae mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.
Conform art.36 alin.3 din Codul penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada executată începând cu 27.02.2000 la zi.
Conform art.350 din Codul de procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea vechiului mandat de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.
A fost obligat inculpatul să plăteasă părții civile Primăria comunei Cetate, suma de 5.300.000 lei cu titlu de despăgubiri civile respingând celelelate pretenții formulate de partea civilă, ca fiind neântemeiate.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 730.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut în fapt că,prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița înregistrată sub nr.166/P/2001 a fost trimis în judecată inculpatul I.F. pentru săvârșirea infracțiunilor silvice prevăzute de art.31 alin.1 și 4 lit.c din O.G.96/1998, republicată,cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.a din Codul penal și art.98 alin.2 și 4 din Codul silvic , cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și a art.37 lit.a din Codul penal, cu motivarea că acesta în perioada 4.11.2000 – 15.02.2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale a tăiat fără drept și a sustras din pădurea aparținând Primăriei comunei Cetate, mai mulți arbori, cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 5.300.000 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză și cu suma de 1.007.019 lei, reprezentând T.V.A.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul I.F. a tăiat fără drept și sustras din pădurea aparținând Primăriei comunei Cetate, la data de 4.11.2000 orele 20,10 , locul „B”, 4 molizi, în valoare de 2.506.600 lei ; la 16.12.2000 a tăiat ilegal și sustras din locul numit „B” un brad, în valoare de 1.736.500 lei ; la 15.02.2001 a tăiat fără drept și însușit din locul numit „Zi” un molid în valoare de 1.057.000 lei,prejudiciul total cauzat fiind de 5.300.100 lei.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că în sarcina inculpatului sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prevăzute de art.31 alin.1 și 4 lit.c din O.G.96/1998, republicată, respectiv art.98 alin.2 și 4 din Codul penal.
Considerând că această hotărâre este contrară legii, în temeiul art.409 și art.410 alin.1 partea I pct.71 din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare , criticând-o în sensul că, instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii prin nededucerea corectă a perioadei executate de inculpatul I.F..
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.37 lit.a din Codul penal, există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
Conform art.39 alin.1 din același cod, în cazul recidivei prevăzute de art.37 alin.1 lit.a , pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art.34 și art. 35 din Codul penal.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.3 din Codul de procedură penală, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.
Așa fiind, când executarea pedepsei ce face obiectul primului termen al recidivei a fost începută la data săvârșirii infracțiunii ulterioare, cele două pedepse se contopesc în întregime .
Dacă însă condamnatul până la judecarea definitivă a ultimei infracțiuni a executat o parte din prima pedeapsă, se va deduce timpul executat din pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii.
In consecință, se constată că instanța a dispus în mod corect contopirea pedepsei aplicată în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.2281 din 21 decembrie 2000 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin neapelare, pronunțată în dosarul nr. 4704/2000 , dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, însă deducerea timpului executat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei s-a făcut greșit de la 27.02.2000.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că din adresa nr.3924 din 27 .03.2001 a Direcției Generale a Penitenciarelor,precum și din mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, deducerea perioadei executată din pedeapsa aplicată acestuia trebuia dispusă de la 27 februarie 2001 ( fila 88 din dos.nr.4704/2000 al Judecătoriei Bistrița).
Așadar , prin deducerea greșită a perioadei executate instanța a dispus, în mod nelegal, ca inculpatul să execute o pedeapsă cu 365 de zile mai mică decât ar fi îngăduit dispozițiile legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4141 din Codul de procedură penală, raportat la art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se va casa hotărârea atacată, numai cu privire la deducerea timpului arestării preventive.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2001 la 12 februarie 2003.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.216 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Bistrița, privind pe inculpatul I.F..
Casează hotărârea atacată, numai cu privire la deducerea timpului arestării preventive.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2001 la 12 februarie 2003.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.