Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 730 din 27 noiembrie 2001, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A.ȘT. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 603/1999 a Tribunalului București, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final acesta urmând să execute 11 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea cantității de 91 grame heroină.
S-a reținut că, la 22 mai 2001, asupra inculpatului a fost găsită o pungă de plastic, recunoscută ca aparținându-i, ce conținea heroină.
La data săvârșirii faptei inculpatul se afla în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre anterioară de condamnare.
Împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul a declarat apel, pe care nu l-a motivat în scris.
La termenul de judecată a apelului, din 13 martie 2002, inculpatul, prin apărător, a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 114 din 13 martie 2002, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că apărarea inculpatului, în sensul că nu știa ce conține pachetul pe care îl transporta, este infirmată de probele administrate. Astfel, inculpatul a fugit la apariția organelor de poliție, fără a preciza motivul acestui comportament, a recunoscut că pachetul conține droguri, înainte de constatarea tehnico-științifică, iar suma de 100 dolari pe care urma să o primească este de natură să poată ascunde o activitate ilicită.
S-a mai reținut că inculpatul a declarat că a mai făcut astfel de servicii, ceea ce este un motiv în plus de a ști că este vorba de activități ilicite.
Totodată, instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată de prima instanță corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, solicitând în principal achitarea și, în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de norma încriminatoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, invocând dispozițiile art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Apărarea inculpatului vizând eroarea de fapt a fost examinată în etapa judecării în fond a cauzei și înlăturată motivat. S-a reținut că pachetul conținând heroină a fost găsit asupra inculpatului, în pantaloni, în prezența martorilor asistenți. Tot în prezența martorilor asistenți, inculpatul a recunoscut că pachetul găsit asupra sa conține droguri și îi aparține. Totodată, comportamentul inculpatului a fost de natură a duce la concluzia că acesta cunoștea caracterul ilicit al activității desfășurate, încercând să fugă când i s-a cerut să se legitimeze.
Ca atare, situația de fapt a fost corect stabilită, hotărârile pronunțate în cauză nefiind susceptibile de casare potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., vizat de către inculpat.
La stabilirea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța de fond a avut în vedere limita de pedeapsă prevăzută de textul incriminator, pericolul social al faptei, circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, precum și datele care caracterizează persoana acestuia. S-a reținut și că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, că nu are ocupație și că a fost nesincer pe parcursul procesului penal.
Așadar, s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În ceea ce privește starea de recidivă, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., inculpatul săvârșind cea de a doua infracțiune în cursul termenului de încercare, astfel încât, corect s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 10 luni închisoare, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul A.Șt., ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce timpul arestării preventive și, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, în favoarea statului, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Șt. împotriva deciziei penale nr. 114 din 13 martie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2001, la 9 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.