R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr.414 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția I Penală.
S-a prezentat: recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat F.V., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a arătat că față de motivele invocate de acesta, lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece motivul invocat de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.384 din 30 aprilie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.M.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că, în cererea sa, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, ca efect al înlăturării aplicării art.75 alin.ultim din Codul penal, motiv ce nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire și reaprecierea probelor administrate în cauză, pentru a se stabili cu certitudine vinovăția sa.
Prin decizia penală nr.414 din 15 iulie 2002, Curtea de Apel București, Secția I Penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul D.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac legiuitorul a limitat în dispozițiile art.394 din Codul de procedură penală situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual și care are drept scop înlăturarea erorilor judiciare, prin reexaminarea hotărârilor judecătorești definitive.
Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că în mod corect instanțele de fond și apel au respins cererea de revizuire formulată de condamnat, din moment ce critica adusă de acesta referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, nu se înscrie printre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de prevederile art.394 din Codul de procedură penală.
Așadar, recursul declarat de condamnatul D.M. este nefondat și urmează să fie respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.M. împotriva deciziei penale nr.414 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.