Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1020/2013

Ședința publică din 22 martie 2013

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08 martie 2013 Curtea de Apel București Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 22031/3/2012 (3788/2012), în baza art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., a constat ca legală și temeinicia măsura arestării preventive a inculpaților și a fost menținută această măsură față de inculpații M.N.D., F.B., I.N.S. și B.C.

A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul I.N.S., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că prin sentința penală nr. 987 din 16 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 22031/3/2012, Tribunalul București - Secția l-a penală a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.N.D., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 10 și 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul F.B. la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, în fina! inculpatului executând pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 19 martie 2012 la zi. Ca situație de fapt, s-a reținut că inculpatul M.N.D. în perioada noiembrie 2011-martie 2012, în baza unei înțelegeri cu cetățeni nigerieni, rezidenți în Palma de Mallorca, a organizat mai multe transporturi de droguri de mare risc, cocaină, pe ruta Palma de Mallorca - America de Sud (Brazilia, Bolivia).

În acest sens, inculpatul a racolat mai multe persoane din România (cinci) pe care Ie-a determinat să transporte cocaină ingerată în corp, deplasările realizându-se cu avionul. Drogurile de mare risc aduse în acest mod din statele Americii de Sud erau introduse fără drept în Palma de Mallorca, fiind destinate vânzării pe teritoriul Spaniei.

Curtea a reținut că și la acest moment sunt îndeplinite exigențele art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în raport de fiecare dintre inculpați existând indicii temeinice și concludente care conturează presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, Curtea a apreciat că și la acest moment sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică",în lipsa unei definiții legale, Curtea a reținut circumstanțele reale și personale relevate de speța în discuție, respectiv gravitatea și natura faptelor presupus a fi comise de către inculpați, modalitatea și mijloacele de săvârșire» cantitatea de drog traficată, felul drogului, modalitatea elaborată în care drogurile au fost introduse în țară de inculpații M.N.D. și F.B., prin ingerarea unui număr de 39 de capsule de către cel din urmă, ceea ce relevă tenacitatea și atitudinea acestor doi inculpați, dispuși să își asume riscuri foarte mari pentru a obține profit din valorificarea drogurilor. De asemenea, desfășurarea faptelor după intrarea în țară a inculpatului F., evidențiază o periculozitate sporită a inculpaților l. și B., conform actului de sesizare aceștia sechestrându-l pe inculpatul F. pentru a obține de la acesta drogurile, pe care intenționau să le valorifice personal.

Împotriva acestei încheieri, recurenții-inculpați M.N.D., F.B. și B.C. au declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate prin revocarea măsurii arestării preventive, susținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, neexistând probe din care să rezulte că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - impun în continuare privare de libertate a acestora.

Potrivit ari. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceștia au săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în căzul lăsării în libertate a inculpaților, înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârșită fapta.

În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptei deduse judecății, fapta imputată inculpaților generând o stare de insecuritate în rândul societății. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpații, dacă ar fi lăsați în libertate, există riscul de reiterare a acțiunilor ilicite.

Așa fiind, înalta Curte constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților M.N.D., F.B. și B.C.

Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.N.D., F.B. și B.C. împotriva încheierii din data de 08 martie 2013 a Curții de Apel București Secția a ll-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 22031/3/2012 (3788/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2013.