Asupra recursurilor de față;
Prin Sentința penală nr. 176 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b1), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 (șase) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, parte vătămată fiind minora L.L.R.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, lit. d) și e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 12 septembrie 2012, până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
S-a luat act că partea vătămată L.L.R., prin reprezentant legal M.A.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Din oficiu, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore L.L.R., prin reprezentant legal M.A.M., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, plus dobânda legală până în momentul achitării integrale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 419/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b1), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reținut că, la data de 12 septembrie 2012, numita M.A.M. s-a adresat organelor de cercetare penală cu o plângere, reclamând că în vara anului 2012, în perioada cât s-a aflat la muncă în străinătate, concubinul său L.A., în repetate rânduri, a abuzat-o sexual pe fiica lor, L.L.R., în vârstă de 8 ani.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat că, din anul 2001 numita M.A.M. trăiește în concubinaj cu inculpatul L.A. și împreună au trei copii minori: L.S. în vârstă de 10 ani, partea vătămată L.L.R. în vârstă de 8 ani și M.A.M. în vârstă de 6 ani.
Inculpatul și membrii familiei sale locuiesc într-un imobil situat pe raza localității Ilișești, județul Suceava, compus dintr-o cameră și un hol. Camera este folosită atât ca bucătărie cât și ca dormitor și este mobilată cu două paturi dintre care unul este folosit de cei trei copii, iar altul este folosit de cei doi concubini.
Întrucât singurele venituri ale familiei erau ajutorul social și alocațiile de stat ale minorilor și datorită faptului că nu avea posibilitatea de a asigura condiții optime de trai membrilor familiei sale, numita M.A.M. obișnuia ca în fiecare an, pe timpul verii, să meargă la muncă în străinătate. Așa s-a întâmplat și în vara anului 2012, în perioada 09 iulie 2012 - 11 septembrie 2012, când numita M.A.M. a plecat la muncă în Germania, iar cei trei copii minori au rămas în întreținerea și creșterea inculpatului.
În luna august 2012, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a întreține acte sexuale nefirești cu fiica sa minoră L.L.R.
Profitând de lipsa concubinei sale, de vârsta părții și de faptul că se afla în imposibilitate de a înțelege semnificația unui act sexual, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și prin întrebuințarea de acte de violență și amenințări cu moartea, în repetate rânduri, în perioada august 2012 - 11 septembrie 2012, inculpatul a întreținut acte sexuale orale și anale cu minora L.L.R.
În drept, fapta inculpatului L.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b1), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2012, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și a arătat că dorește să beneficieze de prevederile dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluționarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care Ie cunoaște și le însușește.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, modalitatea în care a acționat în mod repetat și consecințele emoționale asupra fiicei sale minore, impactul social produs în rândul comunității în care locuia și conduita sinceră în proces.
Instanța l-a condamnat pe inculpatul L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b1), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, precum și lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 (șase) ani, pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, apreciindu-se că pedeapsa este în măsură să asigure reeducarea și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.
Împotriva sentinței Tribunalului Suceava a declarat apel inculpatul L.A., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 117 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat, apelul inculpatului L.A.
S-a motivat că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere, corect, natura și pericolul social ridicat al faptei, precum și persoana acestuia care a manifestat perseverență infracțională și dispreț față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Circumstanțele comiterii faptei relevă un grad ridicat de pericol social prin modalitatea, împrejurările de săvârșire și urmarea produsă, precum și de persoana inculpatului care a desfășurat în mod repetitiv faptele împotriva fiicei sale minore aflată în îngrijirea, ocrotirea și educarea sa.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță îndeplinește scopurile prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv prevenția și reeducarea inculpatului, motiv pentru care s-a apreciat că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.A. și invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei, urmând a se avea în vedere împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale favorabile ale inculpatului.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul inculpatului L.A. este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pe baza probelor administrate la urmărirea penală s-a stabilit că în perioada august 2012 - 11 septembrie 2012, inculpatul L.A., prin întrebuințarea de acte de violență și amenințări cu moartea și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a înțelege semnificația unui act sexual, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a întreținut acte sexuale orale și anale cu fiica sa L.L.R., în vârstă de 8 ani, care se afla în îngrijirea și creșterea sa, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de dispozițiile art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. b) și b1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței de către inculpat nu mai poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza II C. pen., întrucât nu i se poate acorda o dublă valență juridică, s-a statuat de Înalta Curte prin Decizia nr. 754 din 15 martie 2012.
Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, decât comportarea sinceră în proces, dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ceea ce nu se justifică în cauză.
Pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului L.A. pentru infracțiunea de viol în formă continuată este în măsură să realizeze scopul pedepsei definit în art. 52 C. pen., pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
Reducerea pedepsei inculpatului L.A. nu se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în care a acționat - în mod repetat, prin violență și amenințare, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra - în vârstă de 10 ani, cât și antecedentele penale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.
Se reține că, prin Sentința penală nr. 206 din 5 mai 2010 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 638 din 15 decembrie 2010 Tribunalului Suceava, inculpatul L.A. a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen. Prin Ordonanța nr. 2562/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului Judecătoriei Suceava inculpatul a fost sancționat cu 800 RON, amenda administrată, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., iar prin Ordonanța nr. 2770/P/2007 din 21 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și mustrare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de dispozițiile art. 208 C. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 26 martie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 26 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat Ia plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 martie 2013.
Procesat de GGC - NN