Asupra conflictului negativ de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul din 4 februarie 2002 al Parchetului Militar Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.M., maistru militar în rezervă, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (2), art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 279 alin. (3) C. pen., fiind sesizat Tribunalul Militar Timișoara.
Tribunalul Militar Timișoara, prin sentința penală nr. 120 din 4 septembrie 2002, în baza art. 42 C. proc. pen., și art. 64 pct. 2 din Legea nr. 360/2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, întrucât prin Legea nr. 360/2002 care a intrat în vigoare la 24 septembrie 2002, polițistul a devenit funcționar public și a fost scos de sub jurisdicția parchetelor și instanțelor militare stabilindu-se competența de urmărire penală de către procurorii civili și de judecată de către tribunale și curțile de apel, cu excepția infracțiunilor contra siguranței statului.
Cum pentru infracțiunile săvârșite de agenții de poliție competența revine tribunalelor, conform art. 64 pct. 2 din Legea nr. 360/2002, s-a trimis cauza tribunalului civil și anume Tribunalului Hunedoara.
Examinând dosarul, Tribunalul Hunedoara prin sentința penală nr. 396 din 11 decembrie 2002 și-a declinat competența de judecată în favoarea Tribunalului Militar Timișoara reținând că potrivit art. 40 C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța, rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii nu mai are acea calitate.
Din examinarea dispozițiilor legale în materie se constată că în cazul sesizat, competența de judecată revine instanței civile și nu instanței militare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, iar potrivit art. 64, competența de a efectua supravegherea urmăririi penale și de a judeca în fond infracțiunile săvârșite de polițiști, revine parchetelor de pe lângă tribunale și tribunalelor, pentru infracțiunile comise de către agenții de poliție, parchetelor de pe lângă Curțile de Apel și curților de apel, pentru infracțiunile comise de către ofițerii de poliție până la gradul de comisar șef inclusiv, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Curții Supreme de Justiție, pentru infracțiunile comise de chestorii de poliție cu excepția infracțiunilor contra siguranței statului care rămân în competența parchetelor și instanțelor militare.
În sfârșit, potrivit art. 82 alin. (2) din aceeași lege, orice alte dispoziții contrare se abrogă.
Din cele ce preced, rezultă incontestabil competența instanțelor civile în judecarea infracțiunilor comise de polițiști, cu excepția infracțiunilor contra siguranței statului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 64 din Legea 360/2002 privind competența instanțelor fiind de ordin procesual, acestea sunt de imediată aplicare și anume de la data intrării în vigoare a legii, 24 august 2002, orice alte dispoziții contrare fiind abrogate (dispozițiile contrare cuprinse în Codul de procedură penală) astfel că invocarea art. 40 C. proc. pen., devine inaplicabil în condițiile modificării normelor juridice referitoare la competență vizând fapte penale comise de polițiști.
Pentru considerentele ce preced urmează a se stabili competența de judecare în favoarea instanței civile și anume a Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența în judecarea cauzei privind pe inculpatul J.M., în favoarea Tribunalului Hunedoara, instanță căreia i se trimite dosarul pentru soluționare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.