Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 2012 contestatorul B.A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3813 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 136/35/2012 și a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei nr. 3.813 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Sentinței penale nr. 60/P din 2 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, emiterea unei noi decizii corecte și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și acordarea daunelor morale.
Prin Sentința penală nr. 60/P. din 2 mai 2012 Curtea de Apel Oradea în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea penală formulată de petentul B.A., împotriva Rezoluției din 20 ianuarie 2012, emisă în Dosarul nr. 440/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin Rezoluția din 27 februarie 2012 emisă în Dosarul nr. 75/II.2/2012 de Procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menținut ca legale și temeinice. A respins cererea petentului privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia penală nr. 3.813 din 20 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.A. împotriva Sentinței penale nr. 60/P din 2 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, față de dispozițiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii.
Dispozițiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Față de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestație este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 388 C. proc. pen. contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Pot forma obiectul contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Hotărârile pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. nu conțin o rezolvare a fondului cauzei, neputând fi astfel supuse căilor extraordinare de atac.
În consecință, având în vedere că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul B.A. nu a fost introdusă în termenul de 10 zile prevăzut de lege, contestația vizează o hotărâre pronunțată în procedura reglementată de disp. art. 2781 C. proc. pen., cât și faptul că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., ca atare, aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 3.813 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 136/35/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 martie 2013.
Procesat de GGC - LM