Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 262 din 21 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 18309/118/2010 al Tribunalului Constanța au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A.S. și I.A. ca nefondate și s-a dispus condamnarea inculpatei A.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen., pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
Inculpatei A.S. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., și s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16 octombrie 2010 până la zi, iar în baza prevederilor art. 350 C. proc. pen. i s-a menținut starea de arest preventiv.
În temeiul prevederilor art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale și i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu 16 octombrie 2010 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul P.V. a fost condamnat în temeiul prevederilor art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatului P.V. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. i s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 16 octombrie 2010 și până la 29 noiembrie 2010.
Inculpatul I.A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale, în temeiul prevederilor art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatului I.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2010 la 23 noiembrie 2010.
În baza dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 și 17 - 18 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă A.A.F., cu titlu de daune morale.
Conform prevederilor art. 118 C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpatul S.G. sabia cu lama metalică și cu teaca de 79 cm din 51 cm lungime.
În temeiul prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpații A.S. și S.G. au fost obligați la câte 1.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului iar inculpații P.V. și I.A. la câte 1.500 RON cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, pe baza analizei actelor și lucrărilor dosarului următoarele:
La data de 24 septembrie 2010 lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Constanța, Secția 2 Poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană de sex feminin cu numele "I." care practică prostituția, are o fiică în vârstă de 13 ani pe care o îndeamnă să întrețină acte sexuale cu bărbați, urmare a unei informații obținute de o persoană care nu a dorit să-și decline identitatea care reclama faptul că o persoană de sex feminin cu numele "I." care practică prostituția, și are numărul de telefon 000x are o fiică în vârstă de 13 ani pe care o îndeamnă să întrețină acte sexuale cu bărbați în schimbul sumei de 60 de RON, menționând totodată că fiica numitei I. întreține raporturi sexuale doar cu bărbați pe care îi indică mama sa, după ce mama sa se înțelege la telefon cu clienții.
Din investigațiile efectuate în cauză rezultată că numita "I." locuia împreună cu concubinul său, S.G., cu privire la acesta din urmă existând date că trage foloase de pe urma practicării prostituției de către concubina sa și fiica acesteia, în căminul Grupului Școlar C. situat în municipiul Constanța, strada C.
Existând indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii de proxenetism s-a început urmărirea penală la data de 24 septembrie 2010 "in rem", pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., fiind confirmată de procurorul care a supravegheat urmărirea penală la data de 24 septembrie 2010.
Din investigațiile efectuate s-a stabilit că I. folosea numărul de telefon mobil 000x pentru racolarea clienților.
Avându-se în vedere necesitatea identificării autorilor infracțiunii și stabilirea întregii situații de fapt, a fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și localizarea terminalelor cu numerele 000x și 000y folosite de către numita "I.", respectiv S.G. (autorizațiile nr. 244 și nr. 245 din data de 01 octombrie 2010 ale Judecătoriei Constanța.
În cauză a fost identificată numita "I." aceasta fiind inculpata A.S., și fiica sa, în vârstă de 13 ani, pe nume A.A.F.
Din conținutul convorbirilor telefonice rezultată că inculpata A.S., zisă I., pleca zilnic de acasă și se întorcea noaptea, aceasta petrecându-și de regulă timpul la un local B. situat în municipiul Constanța, zona Casei de Cultură și că apela de pe numărul de telefon 000x persoane cunoscute cărora le propune să meargă la ei acasă și să întrețină raporturi sexuale în schimbul unor sume mici de bani.
În ceea ce îl privește pe inculpatul S.G. s-a constatat că nici acesta nu avea o sursă legală de venit, acesta stând mai tot timpul în camera de cămin în care locuiau și ținea legătura telefonic cu inculpata A.S., aceasta spunându-i ce clienți avea, iar inculpatul S.G. îi comunica ce făcea partea vătămată A.A.F.
Din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpata A.S. îl ținea pe S.G. la curent cu eventualii clienți pe care îi avea.
De asemenea din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpata A.S. era reticentă cu privire la identitatea persoanelor cu care vorbea la telefon, fiind interesată de modalitatea în care eventualii noi clienți obțineau numărul ei de telefon. Aceasta alegea persoanele de sex bărbătesc cu care fiica sa A.A.F. urma să întrețină acte sexuale în schimbul unor sume de bani, dintre clienții săi ori persoane recomandate de către aceștia.
Inculpata A.S. discuta codat cu clienții despre fiica sa, A.A.F., numind-o "cuscra", "colet", pachet ori "maimuța".
Inculpații A.S. și S.G., fiind îngrijorați să nu se afle că o îndemnau și îi facilitau părții vătămate A.A.F. să practice prostituția și trăgeau foloase de pe urma acesteia, au hotărât ca partea vătămată să nu mai întrețină acte sexuale decât cu bărbați mai în vârstă, însurați, cu copii, pentru a nu mai avea probleme.
De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că singura sursă de venit a celor trei erau banii obținuți din practicarea prostituției de către inculpata A.S. care pretindea suma de 30 de RON pentru un act sexual și partea vătămată A.A.F. care obținea suma de 50 - 60 de RON pentru un act sexual.
Banii obținuți de către partea vătămată A.A.F. erau predați de către aceasta mamei sale, inculpata A.S. ori, când aceasta o însoțea pe fiica sa, primea banii direct de la client.
Din convorbirea telefonică pe care a avut-o la data de 07 octombrie 2010, ora 16:27:31 inculpații A.S. și S.G. rezultă că acesta din urmă se plânge concubinei sale că este acasă și nu are țigări și nici bani, inculpata A.S. justificându-se că nu a avut nici un client.
Din conținutul convorbirii telefonice, de la data de 7 octombrie 2010 ora 14:45, între inculpații A.S. și S.G. s-au reținut aspectele privind faptul că inculpatul S.G. ca de altfel întreaga familie se întreținea din veniturile obținute de inculpata A.S. și partea vătămată A.A.F. în urma practicării prostituției.
În privința inculpatului P.V. s-a reținut, pe baza convorbirilor telefonice purtate de acesta de la postul telefonic cu numărul 000a și interceptate în mod legal în perioada de la 8 octombrie 2010 pe timp de 28 de zile, că acesta întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată A.A.F. cunoscând că aceasta nu împlinise vârsta de 14 ani iar întâlnirile dintre cei doi erau stabilite atât direct cât și prin intermediul inculpatei A.S., mama părții vătămate minore.
Cu relevanță în sensul celor reținute anterior prima instanță a redat conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.V. la datele de 7 octombrie 2010, la 11 octombrie 2010, 13 octombrie 2010 și 14 octombrie 2010 precum și înregistrările video în mediu ambiental din 8 octombrie 2010 și respectiv 14 octombrie 2010.
Referitor la inculpatul I.A., pe baza înregistrărilor convorbirii telefonice purtate de acesta de la postul telefonic 000b, la data de 4 octombrie 2010 cu inculpata A.S., se reține că acesta a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră A.A.F., în două rânduri, la locuința lui, întâlnirile fiind aranjate de inculpata A.S., care a însoțit-o pe partea vătămată de fiecare dată și a încasat sumele de bani oferite de inculpat.
Potrivit declarațiilor inculpatei A.S. s-a reținut că, inculpatul I.A. cunoștea de la aceasta că partea vătămată A.A.F. este minoră și că are vârsta de 13 ani.
Pe baza convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.G. cu inculpata A.S. și a declarațiilor martorei B.M. coroborate cu declarațiile părții vătămate A.A.F. dar și cu propriile declarații s-a reținut că inculpatul S.G. a îndemnat-o și a înlesnit părții vătămate minore A.A.F. practicarea prostituției, beneficiind de sumele obținute astfel de partea vătămată.
Apărările inculpatei A.S. în sensul că, nu a exercitat violențe și amenințări și nici abuz de autoritate asupra părții vătămate A.A.F., în scopul obligării acesteia la întreținerea de raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, pe care și le-a însușit, au fost înlăturate motivat de faptul că au fost combătute de probatoriul administrat respectiv de declarațiile martorei B.M. coroborate cu declarațiile părții vătămate.
Apărările inculpatului S.G., în sensul că, nu a beneficiat de nici o sumă de bani obținută de la partea vătămată A.A.F. de pe urma practicării prostituției nu a îndemnat-o sau înlesnit părții vătămate practicarea prostituției au fost de asemenea înlăturate ca urmare a faptului combaterii lor prin conținutul convorbirilor telefonice și a înregistrărilor video în mediu ambiental coroborate cu declarațiile părții vătămate.
Apărările inculpaților P.V. și I.A. potrivit cărora nu ar fi cunoscut vârsta părții vătămate A.A.F. au fost înlăturate motivat de împrejurarea că, din declarațiile inculpatei A.S. și ale părții vătămate, coroborate cu convorbirile telefonice dintre inculpata A.S. și inculpatul P.V. rezultă cu certitudine că cei doi inculpați au cunoscut vârsta de numai 13 ani a părții vătămate.
Raportat la situația de fapt reținută, prima instanță a respins ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulate de inculpații A.S. și I.A. și de Ministerul Public.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A.S. care întreținea acte sexuale în schimbul unor sume de bani de mai mulți ani, de a o recruta pe fiica sa minoră în vârstă de 13 ani, A.A.F. și de a o obliga să se prostitueze prin exercitarea unor acte de amenințare și violență fizică, precum și prin abuz de autoritate, în calitatea ei de părinte, iar apoi de a-i căuta clienți și de a-și însuși sumele de bani obținute de partea vătămată urmare întreținerii de acte sexuale cu aceștia întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Fapta inculpatului S.G., de a o îndemna pe partea vătămată A.A.F., care era fiica concubinei lui A.S. și de a-i înlesni întreținerea de acte sexuale cu diverși clienți precum și de a-și însuși sumele de bani obținute astfel de partea vătămată s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.
Faptele inculpaților P.V. și I.A. de a întreține, în mod repetat, în cursul lunii octombrie 2010, acte sexuale cu partea vătămată A.A.F., cunoscând că aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani, s-a apreciat că întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Constatând că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații menționați anterior există și au fost săvârșite cu vinovăție, instanța de fond a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, cu executare în regim privativ de libertate.
Totodată, din cuantumul pedepselor aplicate celor patru inculpați a fost dedusă perioada arestării preventive și a reținerii iar starea de arest preventiv a fost menținută față de aceștia, motivat de subzistența temeiurilor ce au justificat privarea lor de libertate.
Pe latură civilă, instanța de fond a apreciat că, faptele prin natura lor au fost de natură să provoace victimei o puternică suferință psihică ce se impune a fi reparată prin echivalent bănesc, dată fiind starea de minoritate și agresiunile fizice și psihice la care a fost supusă victima.
Drept urmare, acțiunea civilă formulată din oficiu de parchet a fost admisă, obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON către partea vătămată A.A.F., cu titlu de daune morale.
Conform prevederilor art. 118 C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpatul S.G. o sabie cu lama metalică cu teacă de 79 cm din 51 cm lungime, depusă la camera de corpuri delicte cu dovada din 19 octombrie 2010.
În baza prevederilor art. 191 C. proc. pen. inculpații A.S. și S.G. au fost obligați să plătească statului câte 1.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare iar inculpații P.V. și I.A. la plata sumei de câte 1.500 RON, cu același titlu.
Împotriva Sentinței penale nr. 262 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, inculpații A.S., S.G., P.V. și I.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta inculpată A.S. a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita încadrare juridică a faptelor ce i se rețin în sarcină și a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunile prevăzute de art. 306 C. pen. și de art. 202 alin. (3) C. proc. pen. în concurs ideal.
Apelantul inculpat S.G. a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita sa condamnare susținând că, nu s-a dovedit săvârșirea de către el a infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. și a solicitat achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpatul S.G. a solicitat ca, în situația condamnării sale să i se rețină circumstanțe atenuante, conform prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și să se redozeze pedeapsa în sensul reducerii cuantumului acesteia sub limita prevăzută de lege.
În privința acțiunii civile apelantul inculpat S.G. a solicitat respingerea acesteia în condițiile în care va fi achitat iar în subsidiar să se țină seama de contribuția sa concretă la săvârșirea faptelor și să fie obligat la despăgubiri morale corespunzător acesteia.
Apelantul inculpat P.V. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei sale condamnări, în condițiile în care numai din declarația părții vătămate rezultă că ar fi cunoscut starea de minoritate a acesteia iar dezvoltarea ei fizică este corespunzătoare unei persoane cu vârsta peste 18 ani. În consecință, apelantul inculpat P.V. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpatul P.V. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei apreciată ca fiind excesiv de mare. Raportat la circumstanțele personale favorabile, la starea de boală și vârstă, dar și la concluziile referatului de evaluare a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, conform prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege iar executarea acesteia să fie suspendată condiționat, în baza prevederilor art. 81 C. pen.
În eventualitatea că se va considera corespunzător individualizată pedeapsa aplicată de prima instanță, apelantul inculpat P.V. a solicitat să se facă aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. și să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim privativ de libertate.
Apelantul inculpat I.A. a criticat soluția instanței de fond pentru greșita sa condamnare susținând că, nu există probe care să ateste faptul întreținerii de raporturi sexuale cu partea vătămată A.A.F. și a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Apelantul inculpat I.A. a mai susținut că, nu s-a probat în cauză faptul că el ar fi avut cunoștință de vârsta părții vătămate, în condițiile în care numai aceasta susține că el cunoștea starea ei de minoritate. În consecință, s-a solicitat achitarea în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar s-a criticat cuantumul ridicat al pedepsei aplicate inculpatului apelant I.A. și modalitatea de executare a acesteia. Drept urmare s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., iar dacă se va menține cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță să se facă aplicarea prevederilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 19/MP din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.S. și S.G. - ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă împotriva Sentinței penale nr. 262 din data de 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 18309/118/2010.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații P.V. și I.A. împotriva Sentinței penale nr. 262 din data de 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 18309/118/2010.
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, s-a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 57 C. pen. față de inculpații P.V. și I.A.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale, de câte 4 ani închisoare și a pedepselor accesorii aplicate inculpaților P.V. și I.A., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța (P.V.) și a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea (I.A.).
În temeiul art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de câte 6 (șase) ani.
În temeiul art. 863 C. pen., s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la organul desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
- să nu intre în legătură cu partea vătămată.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-a înlăturat din hotărâre dispozițiile contrare și s-au menținut celelalte dispoziții.
Totodată, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților A.S. și S.G. până la data de 15 ianuarie 2012.
Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență că, începând din luna noiembrie 2009, împreună cu inculpata A.S. și concubinul ei, inculpatul S.G. a venit să locuiască și fiica inculpatei, numita A.A.F., în vârstă de 13 ani și pentru că veniturile pe care le obținea de pe urma practicării prostituției nu erau suficiente inculpata A.S. i-a propus fiicei sale A.A.F. să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați contra cost, invocând faptul că nu aveau alte surse de venit.
În fața refuzului fiicei sale inculpata A.S. a trecut la amenințări, spunându-i fiicei că îl va pune pe concubinul său, inculpatul S.G. să o taie cu o sabie pe care acesta a deținea la domiciliu și a exercitat și acte de violență asupra minorei, respectiv administrarea de bătăi.
Astfel constrânsă, partea vătămată A.A.F. a început să întrețină relații sexuale contra cost cu diverși bărbați pe care îi găsea mama sa, inculpata A.S.
Pe lângă faptul că îi căuta clienți fiicei sale, inculpata A.S. o însoțea pe aceasta la locațiile unde se consumau raporturile sexuale și încasa cel mai adesea direct sumele de bani, astfel obținute.
După ce inculpații și partea vătămată s-au mutat din Năvodari în mun. Constanța, iar inculpatul S.G. a rămas fără serviciu presiunile exercitate de inculpata A.S. asupra părții vătămate au crescut în intensitate, aceasta din urmă fiind obligată să întrețină relații sexuale contra cost cu persoanele pe care i le aducea sau recomanda mama sa, cel mai adesea acestea fiind bărbați cu vârsta de peste 50 de ani.
La rândul său inculpatul S.G. o ținea la curent pe inculpata A.S. cu solicitările ce o vizau pe partea vătămată, pentru ca aceasta din urmă să aibă controlul asupra sumelor ce trebuiau încasate, sume de care beneficia și el în mod direct.
De comun acord inculpații A.S. și S.G. au stabilit că partea vătămată A.A.F. să ofere servicii sexuale numai clienților cu vârste de peste 50 de ani și cu familii pentru ca astfel să nu fie descoperită activitatea lor de exploatare sexuală a unei persoane minore care nu împlinise vârsta de 14 ani.
La un moment dat inculpata A.S. i-a contactat telefonic pe inculpații P.V. și I.A. cărora le-a oferit serviciile sexuale ale părții vătămate A.A.F. comunicându-le și faptul că aceasta este minoră.
Inculpații P.V. și I.A. au luat cunoștință și de la partea vătămată că aceasta este minoră în vârstă de 13 ani și au acceptat să întrețină cu ea raporturi sexuale în mai multe rânduri contra cost.
În raport de starea de fapt reținută, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este corectă pentru considerentele, pe larg expuse în hotărârea recurată.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a constatat că acestea se circumscriu criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și răspund scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei sus-menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații A.S., S.G., P.V. și I.A. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul stabilirii greșite a stării de fapt și a încadrării juridice dată faptelor pretins săvârșite și al individualizării pedepselor aplicate atât în ceea ce privește cuantumul stabilit cât și modalitatea de executare dispusă.
Ulterior declarării recursului, inculpatul P.V. a solicitat să se ia act de retragerea căii de atac exercitată împotriva Deciziei penale nr. 19/MP din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța.
Recurentul inculpat I.A. a solicitat, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că a mai fost cercetat alături de alte 12 persoane și față de acestea s-a dispus soluție de netrimitere în judecată.
În subsidiar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpații au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, cuantumul acestora fiind prea mare.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală și temeinică urmând a o menține ca atare.
Criticile formulate de recurenții inculpați S.G. și I.A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârea este supusă casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Dacă celelalte cazuri de casare reglementate de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. privesc remedierea unor erori de drept produse cu ocazia judecății în primă instanță sau în apel, motivul de casare invocat de inculpați privește eroarea gravă de fapt.
Este statuat faptul că acestui motiv i se circumscriu situațiile în care adevărul este de notorietate sau atât de evident încât nu mai trebuie dovedit sau demonstrat precum și cazurile în care au fost constatate fapte sau împrejurări neconforme cu realitatea, deci contrare legii.
Eroarea de fapt ca motiv de casare nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Ca să constituie caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă ceea ce înseamnă că ea trebuie să fie, pe de o parte, esențială, adică să fi influențat soluția cauzei și, pe de altă parte, evidentă, adică vădită, neîndoielnică.
Or, din probatoriul judicios analizat și coroborat în cauză, rezultă o concordanță deplină între starea de fapt reținută de instanțe și conținutul probelor administrate.
Inculpata A.S. deși întreținea relații de concubinaj cu inculpatul S.G. își asigura cele necesare existenței cotidiene din practicarea prostituției, de sumele de bani astfel obținute beneficiind și concubinul său care cunoștea și tolera situația.
Astfel, din analiza judicioasă a materialului probator administrat în cauză s-a reținut că, începând din luna noiembrie 2009, împreună cu inculpata A.S. și concubinul ei, (inculpatul S.G.) a venit să locuiască și fiica inculpatei, numita A.A.F., în vârstă de 13 ani și pentru că veniturile pe care le obținea de pe urma practicării prostituției nu erau suficiente inculpata A.S. i-a propus fiicei sale A.A.F. să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați contra unor sume de bani, invocând faptul că nu aveau alte surse de venit.
Urmare a refuzului fiicei sale, inculpata A.S. a amenințat-o în sensul că îl va pune pe concubinul său, inculpatul S.G. să o taie cu o sabie pe care acesta o deținea la domiciliu exercitând în același timp acte de violență asupra acesteia.
Constrânsă în acest mod, partea vătămată A.A.F. a întreținut relații sexuale contra cost cu diverși bărbați pe care îi găsea mama sa, inculpata A.S.
Pe lângă faptul că îi căuta clienți fiicei sale, inculpata A.S. o însoțea pe aceasta la locațiile unde se consumau raporturile sexuale și încasa personal sumele de bani astfel obținute.
După ce inculpații și partea vătămată s-au mutat din Năvodari în mun. Constanța, iar inculpatul S.G. a rămas fără serviciu presiunile exercitate de inculpata A.S. asupra părții vătămate au crescut în intensitate, aceasta fiind obligată să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani cu persoanele pe care i le aducea sau recomanda mama sa.
La rândul său inculpatul S.G. o informa pe inculpata A.S. despre solicitările ce o vizau pe partea vătămată, pentru ca aceasta din urmă să aibă controlul asupra sumelor ce trebuiau încasate, sume de care beneficia și el în mod direct.
În aceste condiții, inculpații A.S. și S.G. au stabilit ca partea vătămată A.A.F. să ofere servicii sexuale numai clienților cu vârste de peste 50 de ani și cu familii pentru a nu fi descoperită activitatea lor de exploatare sexuală a unei persoane minore care nu împlinise vârsta de 14 ani.
La un moment dat inculpata A.S. i-a contactat telefonic pe inculpații P.V. și I.A. cărora le-a oferit serviciile sexuale ale părții vătămate A.A.F. comunicându-le și faptul că aceasta este minoră.
De altfel, inculpații P.V. și I.A. au luat cunoștință și de la partea vătămată că aceasta este minoră, în vârstă de 13 ani, acceptând să întrețină cu ea raporturi sexuale de mai multe ori, contra cost.
Starea de fapt astfel reținută de instanțe este susținută de probele administrate în cauză, rezultând neîndoios din conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpata A.S. și inculpatul S.G. de la datele de 4 octombrie 2010 ora 14:45, din 7 octombrie 2010 ora 14:45 și din 5 octombrie 2010 ora 13:22, înregistrarea video în mediu ambiental din 14 octombrie 2010 ora 16:15, declarațiile părții vătămate minore A.A.F., declarațiile inculpatei A.S., toate coroborate cu declarațiile inculpatului S.G., din care rezultă că, acesta cunoștea faptul că partea vătămată minoră, fusese obligată să practice prostituția de către mama părții vătămate înlesnindu-i acesteia contactul cu diverși clienți.
Chiar dacă, inițial, inculpatul S.G. a negat faptul că ar fi avut cunoștință despre împrejurarea că inculpata A.S. o obliga pe partea vătămată A.A.F. să se prostitueze, ulterior a revenit și a recunoscut această împrejurare, precizând că banii astfel obținuți erau încasați de inculpata A.S. și folosiți la cheltuielile gospodăriei, deci și în folosul lui.
Raportat la starea de fapt reținută se constată că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul S.G., prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. este corectă.
Chiar dacă nu s-a probat faptul că inculpatul S.G. a constrâns-o pe partea vătămată A.A.F. să se prostitueze, în condițiile în care martora B.M. a relatat în acest sens ceea ce îi spusese partea vătămată, probele menționate anterior au conturat fără echivoc faptul că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată minoră.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază critica referitoare la greșita condamnare a acestuia ca nefondată și, pe cale de consecință, neîntemeiată solicitarea de achitare, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv pentru faptul săvârșirii infracțiunii de proxenetism de o altă persoană.
În privința inculpatului I.A., în raport de probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că acesta a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale contra cost, cu partea vătămată A.A.F., cunoscând că aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani.
Starea de fapt reținută față de inculpatul I.A. a fost probată fără echivoc pe baza convorbirii telefonice de la data de 4 octombrie 2010 ora 18:16 din care rezultă că, inculpatul a sunat-o pe inculpata A.S. interesându-se dacă partea vătămată A.A.F. este la domiciliu și i-a solicitat ca, atunci când va reveni acasă "cuscra" (partea vătămată) să-i dea un bip. Convorbirea telefonică dintre inculpatul I.A. și inculpata A.S. relevă neîndoielnic intenția acestuia de a o contacta pe partea vătămată în scopul de a întreține cu aceasta relații sexuale contra cost.
Conținutul convorbirii telefonice sus-menționată coroborată cu declarațiile inculpatei A.S. și ale părții vătămate probează faptul că inculpatul I.A. o cunoștea pe partea vătămată A.A.F. și prin intermediul inculpatei A.S. beneficiase de servicii sexuale din partea părții vătămate contra cost în două rânduri, acestea consumându-se la locuința inculpatului din mun. Constanța.
Faptul că inculpatul apelant I.A. a cunoscut vârsta de nici 15 ani a părții vătămate la momentul întreținerii de raporturi sexuale cu aceasta, este dovedit de declarațiile părții vătămate A.A.F., potrivit cărora aceasta i-a adus la cunoștință inculpatului când a fost întrebată de vârstă că urmează să împlinească 14 ani și de declarațiile inculpatei A.S. care a precizat că a intermediat întâlnirile inculpatului I.A. cu fiica sa și că i-a comunicat acestuia vârsta reală a părții vătămate.
Veridicitatea afirmației inculpatei A.S. privind faptul că le comunica clienților vârsta reală a părții vătămate când aceștia îi solicitau întâlniri cu aceasta, este confirmată și de declarațiile martorilor M.L. și B.G.
În aceste condiții, instanța de prim control judiciar constatând nereală apărarea inculpatului I.A. în sensul că nu a cunoscut-o pe partea vătămată și nu a întreținut cu aceasta raporturi sexuale contra cost, a înlăturat-o respingând în mod corect critica privind greșita sa condamnare precum și solicitarea de achitare a sa în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a respins apărările formulate de inculpatul I.A. în sensul că nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate A.A.F. precum și solicitarea acestuia de achitare, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Critica formulată de recurenta inculpată A.S. cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. este neîntemeiată.
Încadrarea juridică este o chestiune de drept și, prin urmare, supusă controlului instanței de recurs.
Prin aceasta nu se aduce atingere fondului, întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenței sau inexistenței faptei inculpatului, precum și a tuturor împrejurărilor de fapt.
Aprecierea dacă această faptă constituie infracțiune și ce anume infracțiune este o chestiune de drept.
Dacă instanța de fond a încadrat fapta constatată într-o formă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greșită.
Principiul învestirii in rem leagă instanța de orice grad numai în privința faptei sau faptelor nu și în privința încadrării juridice.
Fapta sau faptele trebuie să fie primite de instanța de recurs așa cum au fost stabilite în mod suveran de către instanțele de fond, însă încadrarea juridică este o chestiune de drept, este supusă cenzurii instanței de control și poate fi modificată de aceasta.
În doctrina judiciară este statuat faptul că poate fi incident acest caz de casare atunci când soluția de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni este corectă, dar încadrarea juridică a faptei să fie greșită, caz în care se impune casarea hotărârii atacate pentru aplicarea corespunzătoare a prevederilor legii penale.
Raportat la considerentele sus-menționate, având în vedere că inculpata A.S. nu a formulat critici referitoare la situația de fapt reținută în sarcina sa, Înalta Curte își însușește în întregime argumentația instanței de apel astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei).
Situația de fapt astfel reținută rezultă din înregistrările autorizate a convorbirilor telefonice purtate de inculpata A.S. la datele de 2 octombrie 2010, ora 11:48 și ora 13:47, la 4 octombrie 2010 ora 14:45, la 7 octombrie 2010 ora 14:45 și ora 16:27, la 4 octombrie 2010 ora 18:54 și de partea vătămată A.A.F. la datele de 7 octombrie 2010 ora 12:54, la 13 octombrie 2010 ora 14:47 și la 14 octombrie 2010 ora 11:30, înregistrările din mediu ambiental din datele de 8 octombrie 2010 ora 9:45 și din 14 octombrie 2010 ora 16:15, declarațiile martorilor I.I., M.L., B.G., A.I., C.I.D., I.M. și B.M., toate coroborate cu declarațiile părții vătămate A.A.F. dar și cu declarațiile inculpaților A.S., S.G., P.V. și I.A..
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata A.S. raportat la activitatea sa de recrutare prin amenințare, violențe fizice și abuz de autoritate exercitate asupra fiicei sale, minoră, profitând de influența pe care o avea ca părinte asupra părții vătămate A.A.F. în scopul exploatării ei sexuale și de a o obliga pe minoră să practice prostituția, beneficiind de sumele de bani încasate astfel de aceasta, se constată că aceasta este corectă fiind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2011.
Așa cum rezultă în mod indubitabil din situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat în cauză violențele fizice și amenințările exercitate de inculpata A.S. asupra fiicei sale minore partea vătămată A.A.F. nu au urmărit provocarea unor suferințe care să amenințe grav dezvoltarea acesteia ci, exploatarea sexuală în scopul obținerii de venituri. În consecință, Curtea a constatat că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută și pedepsită de art. 306 C. pen. urmând a fi respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul celor menționate anterior, formulată de inculpata A.S. în apel.
Situația de fapt reținută în ceea ce o privește pe inculpata apelantă A.S. nu a evidențiat faptul că aceasta ar fi săvârșit asupra sau în prezența fiicei sale minore acte cu caracter obscen și nici nu a ademenit persoane în vederea săvârșirii de acte sexuale cu aceasta, clienții contactați de inculpată cunoscând de la început că puteau beneficia de servicii sexuale contra cost, fiind astfel exclusă orice activitate de ademenire în sensul textului legal și care presupune o disimulare a scopului urmărit. Așa fiind, Curtea a constatat că, în privința inculpatei A.S., nu se poate reține nici infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (3) C. pen., atât pentru lipsa laturii obiective cât și a celei subiective, iar cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată în acest sens de apelanta inculpată A.S., este neîntemeiată.
Pentru considerentele menționate s-a constatat că antrenarea răspunderii penale a inculpatei A.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2011 este legală și temeinică.
Așa fiind, în mod corect, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei A.S. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 în două infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 678/2001, infracțiunea de trafic de minori constă în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, iar în alin. (2) se prevăd limite de pedeapsă mai ridicate în cazul în care infracțiunea este comisă prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului.
Potrivit art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., constituie infracțiunea de proxenetism "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană" și "recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție."
Se constată că art. 329 alin. (2) C. pen. prevede trei modalități alternative care intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de proxenetism, constând în recrutarea, traficul de persoane și constrângerea unei persoane, în vederea practicării prostituției, iar din prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001 rezultă că, în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane, este prevăzută ca modalitate alternativă și "recrutarea", alături de "transportare", "transferare", "cazare" și "primire", care se poate realiza prin folosirea diferitelor forme de constrângere, cum sunt amenințarea sau violența.
Instanța a reținut că în timp ce elementul material al infracțiunii de trafic de persoane se săvârșește prin mijloace care presupun înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv, proxenetismul reprezintă o activitate infracțională non-agresivă și oricare dintre modalitățile alternative de săvârșire nu implică vicierea poziției subiective a subiectului pasiv secundar.
Este adevărat că în ambele incriminări, legiuitorul a utilizat termenul de constrângere, constrângerea ca element material al laturii obiective a conținutului constitutiv al infracțiunii de proxenetism și constrângerea ca modalitate necesară de realizare a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, însă în această situație ne aflăm în situația unui concurs de legi penale, care se soluționează aplicând principiul specialității.
Incriminarea cuprinsă în art. 13 din Legea nr. 678/2001 este norma cu caracter special, în vreme ce dispoziția C. pen. se caracterizează prin generalitate, astfel că se va da prioritate de aplicare normei speciale, urmând ca încadrarea juridică corectă în prezenta cauză să fie cea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu excluderea art. 329 C. pen.
În același sens este și Decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, în care se decide că în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei A.S. este încadrată în mod greșit, întrucât avem de-a face cu infracțiunea de trafic de minori care s-a consumat la momentul realizării recrutării, după care fapta descrisă în continuare constituie infracțiunea de proxenetism, instanța a reținut că infracțiunea de trafic de minori se consumă din momentul săvârșirii acțiunii de recrutare a părții vătămate (cum este în cazul de față) în scopul practicării prostituției, însă această acțiune s-a prelungit în timp continuu, în mod natural (seria de întreruperi suferite fiind ca urmare a unor pauze firești determinate de natura activității desfășurate), după momentul consumării până la încetarea activității infracționale, care în cazul de față a avut loc ca urmare a intervenției lucrătorilor de poliție.
Criticile formulate de recurenții inculpați A.S., S.G. și I.A., vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta:
În privința individualizării pedepsei aplicate de prima instanță inculpatei apelante A.S., Curtea a reținut că este corectă atât în privința cuantumului cât și al modalității de executare.
Conform prevederilor art. 72 C. pen., la individualizarea pedepselor instanțele trebuie să țină seama, între altele de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de cauzele ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din perspectiva criteriilor menționate în textul de lege precizat anterior Curtea a constatat că, fapta inculpatei A.S. prezintă o periculozitate socială foarte ridicată, în condițiile în care aceasta și-a exploatat sexual, pe o perioadă îndelungată de timp, propria fiică, întrebuințând și violențe fizice (bătăi), profitând de autoritatea de părinte ce a fost de natură să înfrângă voința unei minore de numai 13 ani și jumătate, în scopul obținerii de venituri pentru asigurarea traiului cotidian.
În aceeași ordine de idei, obligarea părții vătămate de către inculpată să întrețină raporturi sexuale contra cost cu persoane mult mai în vârstă (între 40 și 60 ani) a afectat în mod grav sentimentul de autoprețuire dar și încrederea părții vătămate în relațiile de afecțiune și întrajutorare ce trebuie să existe între părinți și copii.
În privința persoanei inculpatei A.S. s-a reținut că, deși nu posedă antecedente penale este o persoană cu un comportament social necorespunzător, în condițiile în care practica prostituția și îi căuta clienți fiicei sale chiar dintre persoanele cu care întreținea relații sexuale contra cost, sumele de bani obținute astfel fiind singura sursă de venit atât pentru ea cât și pentru concubinul ei, inculpatul S.G.
În condițiile în care inculpata apelantă A.S. a săvârșit infracțiunea de trafic de minori în formă agravată, respectiv prin întrebuințare de amenințări, violențe fizice și abuz de autoritate se justifică agravarea răspunderii penale a acesteia prin orientarea cuantumului pedepsei către limita superioară prevăzută de lege.
Raportat la cele ce preced Curtea a constatat că, aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare și a unei pedepse complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale este în măsură să asigure îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum este acesta definit de art. 52 C. pen., față de inculpata apelantă A.S.
Prin activitatea infracțională desfășurată inculpata A.S. a nesocotit obligațiile ce-i reveneau în calitate de părinte al părții vătămate lipsind-o pe aceasta de afecțiune, ocrotire și respect față de adevăratele valori sociale și morale, folosind-o fără scrupule, prin acte de constrângere fizică și morală, ca sursă de venituri.
Drept urmare, prin activitatea infracțională săvârșită inculpata A.S. s-a dovedit nedemnă de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a exercita drepturile părintești și de a fi numită tutore sau curator, astfel că interzicerea exercițiului acestor drepturi, în ceea ce o privește, este pe deplin justificată.
Apreciind că numai executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate inculpate A.S. este în măsură să conducă la sancționarea dar și la reeducarea acesteia, starea de arest preventiv a acesteia va fi menținută până la 15 ianuarie 2012.
Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a constatat că, pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. după executarea pedepsei principale, aplicată de instanța de fond inculpatului S.G. este în măsură să asigure îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Faptul de a beneficia de sumele obținute de partea vătămată minoră în urma practicării prostituției, în condițiile în care nu avea un loc de muncă aducător de venituri licite, este de natură să confere o periculozitate socială ridicată faptei săvârșite de inculpatul S.G. și justifică agravarea răspunderii penale, în sensul orientării cuantumului pedepsei către limita legală superioară.
Chiar dacă inculpatul S.G. nu posedă antecedente penale, acest fapt nu poate fi valorificat ca și circumstanță atenuantă, în condițiile în care a tolerat și beneficiat de foloase materiale de pe urma exploatării sexuale a părții vătămate minore, pe o perioadă relativ îndelungată de timp, desconsiderând astfel valorile socio-morale privind creșterea și educarea minorilor.
Așa fiind, Curtea constatând că, nu există nici o cauză de atenuare a răspunderii penale a inculpatului apelant S.G. a respins ca neîntemeiată critica din apelul acestuia privind cuantumul exagerat de mare al pedepsei aplicate de instanța de fond.
Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului S.G., vizând o parte vătămată minoră de nici 14 ani, îl fac pe acesta nedemn de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a exercita drepturile părintești, de a fi tutore sau curator, fiind astfel justificată interdicția exercitării acestor drepturi în ceea ce-l privește.
Comportamentul anti-social al inculpatului S.G. prezentând un grad ridicat de pericol impune concluzia că, numai executarea în regim privativ de libertate a pedepsei poate asigura reeducarea acestuia.
În condițiile în care s-a apreciat că reeducarea inculpatului S.G. este posibilă numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, se impune menținerea stării de arest preventiv față de acesta, pentru subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea respectivei măsuri preventive și corelativ respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
Având în vedere că sumele de bani obținute de partea vătămată A.A.F. de pe urma practicării prostituției, au fost folosite în integralitate pentru nevoile cotidiene ale inculpatului S.G., ale inculpatei A.S. dar și ale părții vătămate nu este posibilă determinarea exactă a sumelor de care a beneficiat în exclusivitate inculpatul apelant S.G. În consecință, neputându-se cuantifica contribuția inculpatului S.G. la prejudicierea morală a părții vătămate A.A.F. acesta a fost în mod temeinic și legal obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata daunelor morale.
Examinând pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de instanța de fond inculpatului I.A., în raport de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a constatat că, nu se poate susține cu temei că este într-un cuantum ridicat, în condițiile în care acest cuantum este cu numai un an peste limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege, pericolul social al faptelor este ridicat iar forma continuată de săvârșire este de natură a justifica agravarea răspunderii penale.
Având în vedere că inculpatul I.A. nu posedă antecedente penale și cu deosebire concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, care atestă șanse reale de reintegrare socială, Curtea a apreciat că reeducarea inculpatului I.A. se poate face și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Urmare celor reținute, Curtea a admis apelul inculpatului I.A., a desființat în parte Sentința penală nr. 262 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Constanța și, urmare rejudecării, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 57 C. pen. față de inculpatul apelant și în conformitate cu prevederile art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei accesorii.
Pentru considerentele arătate văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.S., S.G. și I.A. împotriva Deciziei penale nr. 19/MP din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pe care o va menține ca legală și temeinică.
În baza dispozițiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. urmează a lua act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul P.V. împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) - (4) C. proc. pen. urmează a deduce din pedepsele aplicate inculpaților A.S. și S.G. timpul cât aceștia s-au aflat în stare de deținere începând cu data de 16 octombrie 2010 până la data pronunțării prezentei decizii.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S., S.G. și I.A. împotriva Deciziei penale nr. 19/MP din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.V. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților A.S. și S.G., durata prevenției de la 16 octombrie 2010 la 5 aprilie 2012.
Obligă recurenții inculpați A.S. și S.G., la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat P.V. la plata sumei de 175 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat I.A. la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata parte vătămată A.A.F. în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.
Procesat de GGC - NN