Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 283 din 29 martie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul A.N. la 20 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 435 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani, 7 luni și 24 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1070 din 22 octombrie 1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă prin decizia penală nr. 226 din 22 februarie 1999 a Curții de Apel București, și în urma contopirii cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză s-a dispus ca inculpatul să execute 20 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani.
Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 14 aprilie 2001, la zi.
În esență, s-au reținut următoarele:
În seara zilei de 13 aprilie 2001, în jurul orelor 21,00, între părțile vătămate G.M.F. tatăl său G.M. și inculpatul A.N. care lovise mașina acestora, a izbucnit un conflict, în urma căruia inculpatul a lovit în umăr pe partea vătămată G.M.F. cu un teu din lemn, după care a scos un cuțit cu care i-a aplicat o lovitură în zona inimii victimei G.M. Victima a fost transportată la spital, unde a decedat în jurul orelor 22,00.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 290/ A din 16 mai 2002, a respins apelul inculpatului A.N.
Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la 14 aprilie 2001, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de modul și împrejurările în care inculpatul a conceput și realizat omorul (înarmat cu un ciocan și un cuțit, cu care a aplicat o lovitură într-o zonă vitală a victimei), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, cu mai multe condamnări anterioare), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului A.N. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N. împotriva deciziei nr. 290 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2001 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2003.