Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Bolintin Vale, prin sentința penală nr. 157 din 16 aprilie 2002, a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.Șt.I. la 2 ani și, respectiv, 3 ani închisoare pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a reținut că inculpatul, în noaptea de 22 octombrie 2001, împreună cu alte două persoane condamnate în cauză, a pătruns, fără drept, în locuințele părților vătămate B.D. și R.C., iar de la ultima a sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul nereținerii stării de recidivă postexecutorie în care s-au comis faptele deduse judecății în cauza de față.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă postexecutorie când, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior pronunțării sentinței penale nr. 290 din 2 iunie 1995 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în perioada 10 decembrie 1994 – 5 februarie 1995.
Inculpatul a executat pedeapsa în perioada 13 martie 1995, până la 28 februarie 1996, când a fost eliberat condiționat.
În cauza de față, infracțiunile au fost comise de inculpat la 22 octombrie 2001, deci ulterior datei la care pedeapsa anterioară se consideră executată, respectiv 12 martie 1997, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.
Instanța de fond, dispunând condamnarea inculpatului a omis să rețină dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în minuta și dispozitivul hotărârii, deși în considerentele sentinței a făcut referire la condamnarea anterioară a inculpatului și la starea de recidivă postexecutorie în care se află acesta.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală sub acest aspect, ce urmează a fi casată, reținându-se prevederile art. 37 lit. b) C. pen. și dispunându-se condamnarea inculpatului în aceste condiții.
La individualizarea pedepselor pe care le va aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările în care s-au consumat infracțiunile, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, fiind un infractor de obicei, condamnat anterior tot pentru infracțiuni de furt calificat.
Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție, cu aplicarea art. 7164 C. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 157 din 16 aprilie 2002 a Judecătoriei Bolintin Vale privind pe inculpatul C.Șt.I.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.
Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și anume 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., condamnă pe inculpatul C.Șt.I. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Conform art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen., condamnă pe același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 și art. 42 C. pen.
Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2003