Asupra recursurilor penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 116/P din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța – Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.C. și M.D.M. împotriva sentinței penale nr. 235 din 7 iunie 2011 a Tribunalului Constanța.
A fost menținută măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țare, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Inculpații au fost obligați conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 235 din 7 iunie 2011 a Tribunalului Constanța în dosarul penal nr. 13673/118/2010 s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpații C.C. și M.I.M. din infracțiunea reținută prin actul de inculpare în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen.-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penala nr. 921 din 19 mai 2009 a Judecătoriei Medgidia, pe care a alăturat-o pedepsei aplicate prin prezenta, în final, executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.
Pedeapsa a fost executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 octombrie 2010 la 19 octombrie 2010.
A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 15 martie 2011, până la soluționarea definitivă a cauzei, dacă în căile de atac nu se va dispune revocarea/înlocuirea acesteia.
În baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen.-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1296 din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 13 iulie 2010 și s-a constatat că infracțiunea reținută prin această sentință este concurentă cu infracțiunea reținută prin prezenta.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. În final va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.
Pedeapsa va fi executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 octombrie 2010 la 19 octombrie 2010.
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 15 martie 2011, până la soluționarea definitivă a cauzei, dacă în căile de atac nu se va dispune revocarea/înlocuirea acesteia.
S-a luat act că partea vătămată G.G.Z. a renunțat la pretențiile civile, la termenul din data de 17 mai 2011.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații C.C. și M.I.M., la plata în solidar a sumei de 3.210 lei, către partea civilă S.O.T.R.M. Eforie Sud, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate G.G.Z.
S-a luat act că Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța a sumei de 300 lei pentru doamna avocat D.M. și 300 lei pentru doamna avocat P.E., onorariu apărător din oficiu din faza de urmărire penala.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaților C.C. și M.I.M., la plata a cate 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21 noiembrie 2009, în jurul orei 20.30, inculpații C.C. și M.I.M., însoțiți și de alți tineri, s-au deplasat cu mașina aparținând celui din urma inculpat, pe raza satului Pietreni, cu intenția de a ajunge la discoteca.
În același interval de timp, partea vătămată G.G.Z. a plecat cu caruta, însoțit fiind de T.F.C. și S.C.N. spre locuința lui S.M. din localitatea Pietreni, pentru a cumpăra un cal. Întrucât nu știa exact unde locuiește, a oprit la o casa unde a strigat și a ieșit o persoana care s-a oferit să-i îndrume, însoțiți fiind și de un lucrător al Politiei Comunitare ce se afla cu autoturismul din dotarea politiei în aceeași zona.
Când a ajuns în apropierea locuinței lui S.M., partea vătămată G.G.Z., a sesizat ca a oprit o mașina pe partea dreapta, din care au coborât aproximativ 8-9 persoane, printre acestea recunoscându-i pe inculpații C.C. și M.I.M.
A auzit niște înjurături, iar unul din grup i s-a adresat „ De cand te asteptam noi!” și atunci a coborât din caruta pentru a sta de vorba cu acei tineri, insa M.I.M. s-a postat în fata acestuia și a folosit un spray lacrimogen, apoi inculpatul C.C., motivat de o stare conflictuala mai veche, l-a lovit cu o toporișca în zona capului, de unde a început să-i curgă mult sânge, nu înainte de a încerca sa pareze lovitura cu brațul stâng, care a fost fracturat.
Partea vătămată a mai fost lovita cu pietre și cu alte corpuri contondente, așa cum reiese și din actul de constatare medico-legala din 22 decembrie 2009 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta care atesta ca partea vătămată G.G.Z. a suferit fractura antebraț stâng 1/3 proximala cubitus, fractura 1/3 distala pumn dr.TCF acut închis, traumatism cranio-facial acut deschis prin agresiune, plăgi tăiate frintale de cca. 7 cm suprasprancenos dr. de cca. 7 cm.
Văzând amploarea incidentului și numărul participanților, lucrătorul de politie din cadrul Politiei Comunitare, C.S. a plecat din zona.
După incident, inculpații și ceilalți ocupanți au plecat cu autoturismul spre discoteca, iar în autoturism cei doi au avut o discuție din care se desprindea ideea ca partea vătămată nu a pățit mare lucru.
Partea vătămată G.G.Z. a fost găsit inconștienta de S.M., care locuia în apropiere și care auzind zgomote și țipete a ieșit să vadă ce s-a întâmplat, apoi găsind telefonul părții vătămate, la cererea acesteia, i-a anunțat soția, apoi a fost transportata la spital.
În faza de urmărire penala partea vătămată a formulat plângere penală, în care arata ca M.I.M. avea spray paralizant în mana, cu care l-a și stropit iar C.C. l-a lovit cu o toporișcă, ce o avea în mana apoi cu pietroaie, după care a căzut inconștient, iar în declarația susținută la data de 7 octombrie 2010, aceasta a arătat ca în seara de 21 noiembrie 2009, în jurul orei 20.30, se afla în stare de ebrietate, insa a hotărât sa plece în satul Pietreni la numitul S.M., cu intenția de a cumpăra un cal și i-a luat cu el și pe T.F. și S.C. În timp ce era îndrumat de T.I. și de un lucrător al Politiei Comunitare, spre locuința persoanei la care dorea sa ajungă, a sesizat un autoturism, având geamul din spate acoperit cu folie închisă la culoare, apoi a văzut mai mulți băieți, din care a recunoscut pe C.C. și pe M.I.M. și care ii spuneau amenințător„ De cand te asteptam noi!”.
Când s-au apropiat, a încercat să-i liniștească, însa M.I.M. a folosit un spray lacrimogen asupra lui, iar C.C. l-a lovit cu o toporișca, deși a pus mana stângă în fata pentru a se apăra. În acest timp a auzit pe cineva strigând:” Bagati-va la el, omorati-l!”. Imediat au început sa-l lovească cu pietre în cap, T.C. a fugit de la fata locului, iar S.C. s-a ascuns sub căruță. Si-a revenit pe moment doar în locuința lui S.M. care îl striga.
În fața instanței, partea vătămată și-a nuanțat declarația, în sensul ca, nu mai știe daca M.I.M. a folosit un spray lacrimogen, insa si-l amintește ca era îmbrăcat cu un bluzon alb și stătea în fata sa, nu mai știe exact de cine a fost lovit insa își amintește ca inc. C.C. l-a lovit cu o toporișcă pe care a văzut-o la lumina neonului ce lumina zona. Cei doi martori ce îl însoțeau au fugit, iar cele mai grave leziuni au fost cele de la brațul stâng și din zona capului. A mai arătat ca în faza de urmărire penală, pe baza spuselor martorului T.F.C. a declarat ca M.I.M. a dat cu spray, nu a văzut un spray asupra cuiva, insa nici nu avea cum sa vadă pentru că toți l-au înconjurat.
Față de noua declarație, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu pentru infracțiunea de denunțare calomnioasa, în raport de incriminările ce i-au fost aduse inculpatului M.I.M., insa cu ocazia audierii la politie, în mod surprinzător și nejustificat, dat fiind și caracterul public al ședinței de judecată, care oricând poate fi verificata, partea vătămată arata ca nu-si mai însușește unele afirmații făcute la data de 7 decembrie 2010, iar tot ceea ce a declarat cu privire la folosirea unui spray de către inculpatul M.I.M. este real, acele aspecte au fost percepute personal. în plus, partea vătămată a mai arătat, ca de fapt, înainte de a susține declarația în fata instanței și inculpatul C.C. i-a propus ca în schimbul unei sumei de bani sa declare ca, nu a fost lovit de el cu toporișca ci cu un bat, insa nu a acceptat acest lucru.
Aceste propuneri făcute de inculpați părții vătămate explica nuanțarea declarației acesteia, cu privire la inculpatul care avea o contribuție mai redusa urma sa-i confirme neparticiparea, iar pentru celalalt sa-i ușureze situația, în sensul ca nu a lovit cu toporul ci cu un bat găsit acolo.
Martorul S.N.C. a declarat în faza de urmărire penală că, a plecat cu căruța cu partea vătămată pentru a cumpăra un cal și cu ei se mai afla și T.F., iar când s-au apropiat de locuința persoanei căutate din satul Pietreni, au văzut o mașină oprită din care au coborât 7-8 persoane, iar unul din băieți i s-ar fi adresat părții vătămate ca îl aștepta de mult timp. Unul din băieți a folosit spray lacrimogen iar altul l-a lovit cu o toporișcă în cap, iar partea vătămată a pus mana pentru a para lovitura, dar cu toate acestea a fost lovit în frunte și ceilalți îl loveau cu pietre pe care le aruncau de la 3-4 metri. De frica a fugit și s-a ascuns intr-o gluga de coceni din apropiere.
În fata instanței, același martor a arătat ca își menține declarația data în faza de urmărire penală, l-a recunoscut pe inculpatul prezent și care la acel moment a lovit cu toporișca în cap, ca fiind C.C. și a declarat ca nu l-ar putea recunoaște pe inculpatul M.I.M. Cu toate acestea a declarat, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina celui din urma inculpat ca, nu a văzut nici un spray lacrimogen, insa a văzut un fum ce nu știe de unde provenea la lumina unui stâlp de iluminat din apropiere.
Martorul T.F.C. a declarat în faza de urmărire penală că, a însoțit partea vătămată până în satul Pietreni sa-si cumpere un cal și pe drum a sesizat o mașină oprită din care au coborât mai mulți băieți, cu care partea vătămată a încercat sa discute, insa unul din ei, mai exact C.C. l-a lovit cu o toporișcă în cap, deși acesta a pus mana să se ferească și astfel l-a nimerit în frunte, iar ceilalți aruncau cu pietre. El a fugit de frica și s-a ascuns la fostul IAS Deleni.
În faza cercetării judecătorești, martorul a declarat ca isi menține declarațiile date anterior insa a făcut unele precizări care nu concorda cu cele declarate în faza de urmărire penala, respectiv ca pe inculpatul M.I.M., deși l-a văzut la fata locului acesta nu făcea nimic, doar stătea și se uita, pe când ceilalți băieți prezenți loveau cu pietre.
Martorul D.T., ii însoțea pe cei doi inculpați spre discoteca, iar la un moment dat mașina s-a oprit iar inculpații s-au deplasat către G.Z., care se afla în fata casei lui S.M. și întrucât si-a dat seama ca urma sa-l bata a preferat sa fuga. Nu a văzut vreo toporișcă asupra vreunuia din ei. A doua zi, în tot satul se vorbea ca partea vătămată a fost bătută în acea seara și era convins ca cei doi l-au bătut. În fata instanței si-a menținut declarația, insa reținerea sa a fost evidenta, raportat la atitudinea și participația inculpaților.
În faza de urmărire penala, după mai multe reveniri, martorul C.F.M. a aratat ca, în timp ce mergeau cu autoturismul condus de M.I.M., dintr-o data au oprit și a coborât din mașină împreună cu L.M. și C.C., iar după câteva minute au revenit. Pe drum, inculpații discutau despre agresarea lui S., insa el nu a văzut nimic pentru ca a stat în mașină. Ulterior martorul a dat declarație la termenul din data de 1 februarie 2011, când a susținut o versiune a inculpatului C.C., cum ca partea vătămată, era singura la căruța, și i-a alergat cu un cuțit pe inculpatul C.C. Nu a văzut ca cei doi sa aibă vreo toporișca sau vreun spray lacrimogen, iar la procuror nu a zis nimic despre cuțit și despre alergarea părții vătămate, pentru ca a fost luat mai tare și s-a pierdut.
Nu a auzit amenințări sau strigat, nu a văzut daca partea vătămată a fost lovita de cineva.
Aceasta ultima declarație trebuie înlăturată, ca fiind vădit nesinceră, iar versiunea prezentata de martor este una și aceeași cu cea prezentata de inculpați, în fata instanței, care a fost gândită pe parcurs, pentru ca apărarea acestora sa fie mai credibila. Deși partea vătămată era înarmată cu un cuțit, iar inculpații nu aveau nimic în mâini, întâmplarea face ca partea vătămată sa prezinte leziuni foarte grave, iar martorul sa nu sesizeze nici cel mai mic zgomot la locul incidentului, deci nesinceritatea martorului este evidenta.
Martorul L.M. a declarat ca, a plecat cu inculpații și cu alți băieți la discoteca cu mașina și pe drum în dreptul locuinței lui S.M. a sesizat o căruță și au oprit, iar din mașină au coborât cu toții. A văzut ca cei doi inculpați au fugit intr-o anumita direcție spre un bărbat, apoi a auzit, strigate, bufnituri, înjurături, iar din cauza acestui zgomot a ieșit soția lui S.M. Martorii C.F. și D.T. nu au fost implicați în scandal. Zgomotele pe care le-a perceput erau de bătaie, de scandal și au durat cca. 5 min. În autoturism inculpații au purtat o discuție, în care spuneau ca nu a pățit nimic cel agresat, despre care a aflat ulterior ca se numește G.Z. zis S. După incident a plecat la Târgoviște. Audiat, în fata instanței, martorul a arătat ca isi menține declarația anterioara, insa acesta a susținut ca, nu a văzut decât agitație și câini lătrând, fără ca ceva sa-i dea de înțeles ca cineva ar fi bătut. A văzut o căruță insa nu era nimeni prezent la acea căruță, nu a văzut toporișca sau spray lacrimogen, iar după o luna a aflat ca a luat bătaie G.S. de la C. și M.
Aceasta declarație este vădit părtinitoare pentru inculpați, pentru a nu fi implicați cu nimic cei care au participat efectiv la agresiune. Este greu de luat în calcul aceasta ipoteza prezentata întrucât, deși un alt martor a ieșit din casa alarmat de zgomotele și țipetele ce se auzeau, acest martor aflat la o distanta mai mica, nu a auzit nimic, nici un gest sau alta activitate nu i-a distras atenția astfel încât el sa perceapă ca cineva era bătut iar corecția nu a fost una ușoară și soldată cu fracturi grave. Din moment ce se susține ca și ceilalți participanți ce-i însoțeau pe inculpați au aruncat cu pietre, prin aceasta declarație acest martor, asemenea celorlalți martori isi iau o marja de siguranța pentru a nu fi implicați în nici un fel în conflict.
Martorul S.M. vine sa lămurească cum stăteau lucrurile cu adevărat la locul incidentului, și anume, ca în jurul orei 22.00 el a fost trezit din somn de gălăgia se auzea în spatele casei lui și de aceea a ieșit afara, unde a mai găsit după mai multe căutări doar pe partea vătămată care era lovita și avea răni deschise, nu vorbea și numai după ce a fost dusa în casa și spălată de sânge și-a revenit, cerând să-i fie anunțată soția.
Lucrătorul de politie V.O.V., propus a fi audiat de instanța din oficiu, a arătat ca nu ar fi avut cum sa influențeze în vreun fel plângerea părții vătămate G.G.Z., deoarece aceasta a fost depusa personal de parte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și numai apoi a fost înaintata Postului de Politie Deleni și au fost demarate cercetările, fiind audiat în calitate de parte vătămată, în raport de acuzațiile menționate în plângere. A fost pus în situația sa audieze din nou martorii din cauza, intr-un dosar nou format, fata de împrejurarea ca inculpatul C.C. i-a relatat ca situația se mai schimba, martorii si-au mai schimbat declarațiile, fiind surprins de acest lucru, din moment ce știa ca aceștia au declarat foarte clar cum s-a întâmplat.
Instanța a luat în considerare la stabilirea vinovăției, declarațiile susținute de martori și partea vătămată în cursul urmăririi penale, care sunt credibile și care se și coroborează cu cele susținute de inculpați în faza de urmărire penala și cu actul medico-legal.
Astfel, inculpatul C.C. a declarat la procuror ca, partea vătămată în primăvara anului 2009 a intrat în casa peste părinți și sora de 11 ani, pentru ca il căuta pe fratele său, să il bată. Era în mașina cu inculpatul M.I.M., împreună cu L.M., C.F. și D.T., iar la un moment dat l-a observat pe G.G.Z., și întrucât și inculpatul M.I.M. avusese probleme cu el, au hotărât sa-i aplice o corecție. Nu avea nicio toporișcă în mana și nici celalalt inculpat nu avea spray lacrimogen. L-au bătut amândoi în fata casei lui S.M., după care au plecat la discoteca.
Inculpatul M.I.M. a declarat ca nu recunoaște acuzațiile ce i se aduc și considera ca a fost acuzat pe nedrept. Mai mult, a arătat ca, în seara respectiva se afla în Mun. Constanta unde stătea cu chirie. Doar din convorbirile telefonice avute cu părinții a aflat ca partea vătămată a fost bătută.
Instanța a apreciat ca declarația inculpatului M.I.M. este vădit nesincera în condițiile în care toți ceilalți martori, partea vătămată și inculpatul C.C. il plasează în câmpul infracțional .
Nesinceritatea inculpatului se poate observa, chiar și numai analizând declarația susținută de inculpat în fata instanței, cu ocazia discutării cererii de arestare preventiva, când acesta nu a mai susținut ca nu se afla la locul faptei, ci ca se afla în localitatea Pietreni împreuna cu inculpatul C.C., L.M., D.T. și C.F. și în acest timp a sesizat o persoana cu numele S., care era în stare de ebrietate și a venit la mașină cu un cuțit. C.C. s-a speriat iar și a fugit iar S. a fugit după el, dorind sa arunce cu un bat după C. Nu l-a lovit nici un moment pe partea vătămată și nu a folosit vreun spray lacrimogen. Nu are vreo explicație la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate. Nu avea nimeni toporișcă. O știa pe partea vătămată doar din vedere și nu știe daca inculpatul C. a avut conflicte cu partea vătămată.
Inculpatul C.C., dovedindu-se inconsecvent, a declarat la aceeași data ca, nu-si mai menține declarațiile date la procuror, întrucât le-a susținut de frica, fara insa sa i se facă sau întâmple ceva anume, insa la acea data a văzut pe S. ca urca cu caruta și la un moment dat a venit cu un cuțit în mana și l-a alergat, de aceea a fugit. M.M. a rămas la mașină, iar el a fost ajuns de partea vătămată și a fost lovit cu bățul peste picioare. Nu l-a lovit pe S. nici un moment și nu a fost folosit vreun spray. Nu este real ce a declarat la procuror ca l-a lovit pe S.
Instanța a constatat ca declarația inculpatului C.C. din faza de urmărire penală, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauza, iar celelalte reveniri nu au un suport probator, mai ales ca versiunea ulterioara prezentata de inculpat este greu de închipuit, în raport de mențiunile înscrise în actul medico-legal ce o vizează pe partea vătămată și lipsa oricărui act medical doveditor care sa-i susțină versiunea atacului părții vătămate asupra sa.
Așadar, instanța a reținut vinovăția inculpaților pe baza probelor la care s-a făcut referire mai sus, cu gradul de participație distinct pentru fiecare inculpat în parte.
Chiar daca inculpatul M.I.M. a avut o contribuție mai mica la comiterea faptei și nu s-a reținut decât ca acesta a folosit un spray lacrimogen pentru a-i distrage atenția și a pune partea vătămată în situația de a nu mai putea reacționa corespunzător la loviturile primite, instanța a reținut ca este autor al aceleiași infracțiuni, deoarece inculpații au acționat în același timp, hotărârea au luat-o împreună, iar inculpatul chiar daca nu a mai lovit în alt mod partea vătămată a acceptat ca, aceasta va fi lovita cu un corp apt de a-i putea produce și moartea și nu a încercat sa stopeze în vreun fel aceasta acțiune ilicita.
Instanța nu a primit cererea de schimbare a încadrării juridice solicitata de inculpați prin apărător din infracțiunea de tentativa la omor în infracțiunea de vătămare corporala grava, având în vedere natura instrumentului folosit (corp despicător posibil toporișcă), intensitatea și efectele loviturilor, în cazul de faza partea vătămată a suferit un traumatism în zona capului, insa consecințele loviturii au fost diminuate prin pararea loviturii cu brațul stâng, care de altfel a și fost fracturat, ceea ce dovedește și intensitatea acesteia, zona corpului vizata-capul, ca și urmările produse, leziuni ce au necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale.
În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.C. și M.I.M.
Apelantul inculpat M.I.M. a criticat sentința în sensul greșitei condamnări, în principal, iar în subsidiar, în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
Apelantul inculpat C.C. a susținut în apelul formulat că, în mod greșit prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciind că l-a lovit pe partea vătămată dar nu cu obiectul contondent reținut în declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală.
Verificând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate.
Astfel, din probele administrate în cauză s-a constatat că, inculpații, împreună, acționând conjugat, au agresat cu mijloace iritant lacrimogene și contondente pe partea vătămată G.G.Z., producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în pericol, acceptând că actele de agresiune cu substanțe și corpuri vulnerante ar putea produce decesul victimei.
Reținerea încadrării juridice dată în actul de sesizare a instanței și confirmată de instanța de fond, aceea de tentativă la omor calificat săvârșită cu participație multiplă de subiecți activi – coautorat, rezultă din caracterul conjugat al acțiunilor săvârșite de către fiecare în parte, inculpatul M.I.M. pulverizând părții vătămate o substanță iritant lacrimogenă în ochi în scopul încetinirii reflexelor și a punerii acestuia într-o situație vulnerabilă față de acțiunile imediat executate de către celălalt inculpat, constând în lovirea părții vătămate cu o toporișcă în cap, ambii acceptând din punct de vedere al instanței de apel că, mecanismul de agresiune executat împreună ar putea produce moartea victimei.
Aceste elemente, rezultă în mod evident din probele administrate în cauză, constând atât în actele medico-legale cat mai ales în declarațiile părții vătămate și ale martorilor, faptele probante fiind pe larg expuse de către prima instanță evaluate judicios de către aceasta și însușite de către instanța de apel.
Ca atare, aceste critici nu au fost reținute, iar în ce privește cele vizând greșita individualizare a pedepselor, Curtea a constatat că prima instanță a reținut cauze de atenuare în favoarea inculpaților care au antecedente penale, fiind condamnați la pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat.
În aceste condiții, pedepsele aplicate inculpaților au fost suficient de reduse, astfel încât să nu se mai impună sub acest aspect o reformare, în parte, a sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații M.I.M. și C.C. criticând soluția ca netemeinică și solicitând reducerea pedepsei. A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, cât și a celor care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanță constată următoarele:
Recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 116/P din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța – Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Decizia penală nr. 116/P a Curții de Apel Constanța a fost pronunțată la 29 septembrie 2011, iar inculpatul a fost prezent la dezbateri. Ca atare, termenul în care putea fi declarat recursul, de 10 zile a expirat la 10 octombrie 2011, iar inculpatul a depus cererea de recurs la 11 octombrie 2011, așadar calea de atac a fost tardiv introdusă.
Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul și îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Recursul formulat de inculpatul M.I.M. este nefondat, deoarece pedeapsa aplicată este adecvată gravității faptei și circumstanțelor personale ale inculpatului, care are antecedente penale.
O reducere a pedepsei sau schimbarea modalității de executare așa cum solicită inculpatul ar reprezenta o înfrângere nu doar a scopurilor urmărite prin intermediul prevenției generale, dar și a efectelor ce pot decurge din prevenția specială.
De aceea, Curtea va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul acestui inculpat și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva deciziei penale nr. 116/P din 29 septembrie 2011a Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.I.M. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă recurentul inculpat C.C. la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat M.I.M. la plata sumei de 275 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2012.