Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 223/P.I. din 27 iunie 2012, a Tribunalului Timiș, în baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F., la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "favorizarea infractorului".
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, a avut drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
În baza art. 349 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 RON, cheltuieli judiciare față de stat.
S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 924/P/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 noiembrie 2011, sub număr unic de Dosar nr. 7886/30/2011 a fost trimis în judecată inculpatul C.F., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul C.F. nu a înregistrat un dosar penal pe numele lui B.F.P., care, în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a condus un autoturism pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice, după care, condus la Spitalul din Deta, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și cea de judecată, respectiv: denunțul numitului B.F.P., fotocopii înscrisuri, procese-verbale întocmite de organele de poliție, adresa nr. aaa a Spitalului orășenesc Deta, adresa nr. bbb din 19 ianuarie 2011 a Poliției orașului Gătaia, proces-verbal de contravenție nr. ccc, dovada nr. ddd, autorizația de reparații nr. eee și chitanța pentru creanțele bugetare, declarație B.F.P. din 05 septembrie 2010, declarații martori, Adresa nr. 116/II/6/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, cazier judiciar, declarații învinuit/inculpat, adresa din 31 martie 2011 a IPJ - Serviciul Rutier cu anexe, adresa din 11 octombrie 2011 a Poliției Gătaia cu anexe, referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului de către SPTT, precum și orice alte înscrisuri, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul C.F. era polițist în cadrul IPJ Timiș - Poliția orașului Gătaia, având gradul profesional de agent-șef de poliție și cu aviz de poliție judiciară nr. 1030/C/200.
În data de 04/05 septembrie 2010 inculpatul a fost planificat de serviciu în schimbul III, între orele 24:00 - 08:00, în cadrul Formațiunii Ordine Publică, Poliția orașului Gătaia. În acest sens, a efectuat și serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe DJ 588, între localitățile Gătaia - Jamu Mare. În efectuarea serviciului, inculpatul C.F. a fost însoțit de martorul I.G.M., voluntar pe bază de contract la Poliția orașului Gătaia.
În jurul orelor 02:00, în timp ce inculpatul C.F. și martorul I.G.M. staționau cu mașina inscripționată a Poliției la intersecția drumului județean care face legătura între localitățile Butin și Șemlac, agentul de poliție a observat că de intersecție se apropie un autoturism cu viteză mare. Inculpatul a efectuat semnalele corespunzătoare cu paleta reflectorizantă pentru oprirea respectivului autoturism, dar șoferul acestuia și-a continuat în mare viteză deplasarea către orașul Gătaia, ignorând semnalele efectuate de polițist. Față de această împrejurare, inculpatul C.F. a pornit în urmărirea autoturismului respectiv. La intrarea în orașul Gătaia, la trecerea la nivel cu calea ferată, a ajuns din urmă autoturismul pe care îl urmărea, întrucât șoferul acestuia pierduse controlul direcției de mers și intrase cu autoturismul în parapetul din apropierea căii ferate.
Inculpatul C.F. și martorul I.G.s-au apropiat de autoturismul respectiv, constatând că este vorba de un autoturism marca "T." de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare qqq, la volanul căruia se afla numitul B.F.P. Ca pasager în autoturism se afla martorul I.I. Numitul B.F.P. se străduia să pornească autoturismul, dar nu reușea, datorită avariilor suferite de autoturism ca urmare a impactului cu parapetul de protecție a trecerii la nivel cu calea ferată.
După ce au răspuns la întrebarea inculpatului că sunt bine și că nu au suferit vătămări în urma accidentului, numitul B.F.P. și martorul I.I. au fost urcați în mașina Poliției și conduși la sediul Poliției Gătaia, pentru audieri, în vederea stabilirii circumstanțelor în care s-a produs accidentul rutier.
La sediul Poliției Gătaia, numitul B.F.P. a fost audiat de inculpatul C.F., unde acesta a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice anterior punerii în mișcare a autoturismului, însă a devenit recalcitrant în momentul în care i s-a solicitat să sufle în fiola alcooltest, motiv pentru care inculpatul a solicitat venirea la fața locului a unor colegi de serviciu, pentru a-l sprijini. La sediul Poliției orașului Gătaia a ajuns și martorul S.C.M., agent de poliție în cadrul Poliției orașului Gătaia, care nu era de serviciu la data respectivă și s-a prezentat la sediul Poliției în ținută civilă, nu în uniformă de polițist. Cei doi polițiști l-au convins în final pe B.F.P. să dea o declarație și să sufle în fiola alcooltest, care s-a înverzit în proporție de cca 10%, motiv pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere.
La un moment dat, inculpatul C.F. a luat decizia conducerii numitului B.F.P. la Spitalul orășenesc Deta, pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La Spitalul orășenesc Deta s-au prezentat inculpatul C.F., colegul acestuia, S.C.M. și numitul B.F.P. La Unitatea de primire a Urgențelor - UPU, inculpatul a adus la cunoștința medicului de gardă, G.M.A., că l-a prezentat pe numitul B.F.P. la spital pentru a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit procedurii, medicul de gardă G.M.A. a întrebat pe numitul B.F.P. dacă este de acord să i se preleveze probe biologice, sus-numitul arătând că nu este de acord, după care a ieșit din spital afară. Inculpatul C.F. și colegul acestuia, S.C.M., au purtat discuții cu B.F.P., căutând să-l convingă să accepte recoltarea de probe biologice, dar refuzul acestuia a fost ferm.
Față de această situație, inculpatul C.F. a procedat la audierea infirmierei U.M., care a consemnat olograf despre refuzul numitului B.F.P. de a i se recolta probe biologice.
După plecarea de la Spitalul din Deta, în după-amiaza zilei de 05 septembrie 2010 numitul B.F.P. s-a prezentat la Poliția orașului Gătaia unde i-a fost eliberată dovada de ridicare a permisului de conducere și autorizația de reparații. În data de 07 septembrie 2010, inculpatul i-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr. sss, antedatându-l din data de 05 septembrie 2010
La data de 25 octombrie 2010 numitul B.F.P. a depus un denunț la DGA - Serviciul Județean Anticorupție Timiș, reclamând faptul că agentul de poliție D.I.C., din cadrul Poliției Gătaia a intervenit la inculpatul C.F. pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru faptele din data de 04/05 septembrie 2010, motiv pentru care i-a solicitat denunțătorului să-i alimenteze autoturismul personal cu motorină.
În declarațiile date, inculpatul C.F. a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește unele aspecte relatate, însă constant a negat fapta de care este acuzat.
Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul a menționat că în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a găsit mașina numitului B.F.P. avariată ca urmare a lovirii parapetului de la trecerea la nivel cu calea ferată, la intrarea în orașul Gătaia și pe care, inițial, nu a oprit-o. L-a condus pe B.F.P. la sediul Poliției Gătaia, unde, în prezenta colegului sau, S.C., l-a audiat și i-a solicitat să sufle în fiola alcooltest, care s-a înverzit în proporție de 10%, motiv pentru care, potrivit regulamentelor proprii, nu avea obligația de a-l conduce la spital pentru recoltare de probe biologice. I-a suspendat permisul de conducere și l-a sancționat contravențional. A mai adăugat că nu a condus pe B.F.P. la Spitalul orășenesc Deta pentru recoltare de probe biologice.
În fața instanței, inculpatul a arătat că se afla pe marginea drumului și nu a mai ajuns să semnalizeze oprirea mașinii conduse de B., dar pe care a ajuns-o din urma, fără a o urmări. La fața locului i-a întrebat pe B. și pe I. dacă sunt răniți, răspunsul acestora fiind negativ. Inculpatul a precizat că personal nu a constatat vreo vătămare corporală la cei doi, ceea ce, după aprecierea instanței, în fapt, este posibil, întrucât afară era noapte, iar locul accidentului nu era luminat, iar odată ajunși la secție, martorul I., care a afirmat la un moment dat că s-ar lovit la cap, rană nesângerândă fiind vizibilă, a rămas afară și nu a intrat în sediul poliției și unde se presupune că inculpatul ar avea vizibilitate mai bună pentru a vedea rana.
Inculpatul a mai declarat că la spital s-a prezentat doar cu B., S. plecând între timp acasă, însă infirmiera sau asistentul medical nu au luat nicio atitudine pentru recoltarea probelor biologice lui B., astfel că B. a dat să plece. El a luat totuși, o declarație martorei U. despre refuzul de recoltarea a probelor biologice al lui B.F., declarație pe care a distrus-o ulterior. Inculpatul a continuat să arate că a revenit cu B.F. la secție unde a întocmit procesul-verbal de contravenție, dar nu i l-a remis, acesta grăbindu-se sa plece. A doua zi după-masă, după ce a ajuns în posesia formularelor de la rutieră, i-a dat lui B.F. autorizația de reparare a mașinii, dovada de reținere a permisului de conducere și procesul-verbal de contravenție.
Martorul B.F. nu a putut fi audiat de către procuror sau de către instanță, fiind plecat la muncă în străinătate, însă la dosar s-a regăsit denunțul acestuia și declarația olografă luată la poliție în noaptea incidentului, în care a relatat despre cele întâmplate, respectiv consumul de alcool, înverzirea fiolei în proporție de 10%, conducerea sa la spital de către cei doi polițiști, C. și D., refuzul lui de recoltare a probelor biologice, luarea unei declarații martorei U. despre acest aspect de către C.F. La solicitarea lui B.F., inculpatul C.F. i-a spus că nu vrea să se înțeleagă cu acesta și că îi va face dosar penal. A doua zi, martorul B. s-a întâlnit cu polițistul D.C. pe care l-a rugat să intervină pe lângă C.F. pentru a nu-i întocmi dosar penal. A treia zi, l-a sunat D. și a stabilit o întâlnire cu acesta pe una dintre străzi, unde acesta se afla împreună cu C.F., ocazie cu care a întocmit și procesul-verbal de contravenție. D. i-a comunicat că i-a rezolvat problema și că îi este dator, solicitând să îi dea în schimbul serviciului motorină, ceea ce s-a și întâmplat în data de 09 octombrie 2010, când D. a venit la stația P. unde B.F. era vânzător, alimentându-i mașina personala cu combustibil în valoare de 100 RON.
Aceste ultimele aspecte nu au fost recunoscute de inculpat sau de către martorii D. și S.
Martorul S.C., coleg de serviciu cu inculpatul, polițist la formațiunea Investigații Criminale și-a făcut apariția în noaptea respectivă la secția de poliție ca urmare a solicitării lui C.F. în legătură cu o persoană care refuză să coopereze și este recalcitrantă, unde l-a găsit doar pe B.F., neîncătușat, în stare de ebrietate și agitat, precum și pe C.F. El a mai constatat că fiola s-a înverzit în proporție de cca 20% și a auzit când C.F. a spus că îl va duce pe B. la spital pentru recoltarea probelor biologice. Martorul a relatat că a plecat acasă după ce B.F. s-a calmat, fără a-i însoți pe cei doi la spital. Ulterior la serviciu s-a discutat între colegi că inculpatul a fost să ia declarații de la femeia de la serviciu de la spital.
Martorul D.I.C., polițist la formațiunea Poliție Rutieră, a relatat că a găsit a doua zi dimineață, după ce s-a trezit, pe mobilul său, un apel pierdut de la inculpatul C.F. care i-a povestit evenimentul din noaptea precedentă și căruia i-a arătat, totodată, actul normativ privind încadrarea juridică a faptei săvârșite de B.F. Datorită disputei dintre B.F. și C.F. din noaptea respectivă, martorul s-a oferit să-l însoțească pe C.F. pentru ca acesta să-i înmâneze dovada de ridicare a permisului de conducere și autorizația de reparare a mașinii. La întâlnire, B.F. le-a oferit 400 RON pentru a nu i se lua permisul de conducere, la care martorul i-a răspuns să-și plătească amenda cu acești bani. Martorul a mai spus că l-a mai folosit pe B.F. ca și martor asistent în dosarele sale, însă exclude o relație de prietenie dintre acesta și inculpat în virtutea căreia inculpatul ar fi putut să-l ajute pe B., dat fiind faptul că acesta din urmă a mai fost cercetat de către inculpat pentru distrugere cu cca. 6 luni în urmă. Martorul a continuat spunând că inculpatul nu i-a relatat dacă s-a deplasat la spital sau nu, însă a afirmat că obligația conducerii lui B.F. la spital exista doar în situația în care fiola s-a fi înverzit în proporție de peste 40%.
Martorul I.G.M., voluntar pe bază de contract, care a fost în noaptea de 04/05 septembrie 2010 în autoturismul Poliției, împreună cu inculpatul, a relatat inițial faptul că numitul B.F.P. nu a oprit la semnalele efectuate de inculpat și a circulat cu viteză mare către Gătaia. În fața instanței, martorul a precizat că inculpatul C. nu a urmărit mașina lui B.F. și nu a băgat de seamă dacă s-au făcut sau nu semnalele de oprire pentru șoferul M.-ului. Deși a rămas în afara sediului poliției, I. a auzit când inculpatului i-a cerut lui B. să sufle în fiolă, iar acesta a refuzat, motiv pentru care B. a fost încătușat. În momentul în care a ajuns S.C. la poliție, martorul a plecat acasă și nu a cunoscut ce s-a întâmplat ulterior.
Tot astfel, martorul I.I., pasager în autoturismul numitului B.F.P., a arătat că numitul B.F. nu a oprit la semnalele efectuate de agentul de poliție C.F. și a lovit autoturismul în parapetul de protecție datorită vitezei excesive și a faptului că B.F. era beat. De asemenea, martorul I.I. a menționat că a plecat după scurt timp de la sediul Poliției Gătaia având convingerea fermă că polițistul îi va întocmi dosar penal pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, având în vedere că B.F. era beat.
Asistentul de gardă G.M.A. a declarat că în noaptea de 04/05 septembrie 2010, fiind de serviciu, a primit vizita agentului de poliție C.F. și a numitului B.F.P., acesta din urmă fiind adus de polițist pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorul G.M.A. a precizat că îi cunoaște atât pe inculpat, cât și pe B.F.P. Față de refuzul acestuia din urmă de a i se recolta probe biologice, inculpatul a procedat la audierea olografă a infirmierei U.M. Asistentul a mai menționat că nu a ajuns să ceară datele personale ale lui B. de la C., întrucât timpul cât a stat B.F. la UPU a fost foarte scurt, iar incidentul trebuia să îl înregistreze într-un registru special, lucru pe care nu l-a făcut.
Martora U.M. a confirmat faptul că inculpatul a prezentat pe numitul B.F.P. la Spitalul Deta pentru recoltare de probe biologice, dar acesta din urmă a refuzat. Despre aceste aspecte, martora a dat o declarație în fața și la solicitarea inculpatului C.F. Cei doi martori, G.M.A. și U.M. arată că împreună cu învinuitul și B.F. a mai venit la Spital un polițist îmbrăcat în haine civile.
Martorul H.I., doctorul de gardă de la spital, a arătat că în noaptea respectivă nu a fost solicitat pentru a se prezenta la compartimentul UPU. Despre cele întâmplate, a aflat a doua zi, când l-a căutat inculpatul pentru a-i da un înscris doveditor al prezentării lui B. la spital pentru recoltarea probelor biologice, însă nu a putut da un răspuns pozitiv polițistului, B. nefiind înregistrat în registrele de evidență ale spitalului. Martorul a precizat că ar fi fost de datoria lui să constate și să consemneze refuzul conducătorului auto de a recolta probele biologice pe un formular special, în cazul în care ar fi fost prezent la cele petrecute.
În registrele de evidență ale Poliției Gătaia și Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, refuzul numitului B.F.P. de a se supune recoltării de probe biologice nu a fost înregistrat, fiind doar înregistrată abaterea contravențională comisă de acesta.
În procesul-verbal nr. ccc din 05 septembrie 2010, întocmit de inculpatul C.F. nu se face nicio referire la împrejurările în care numitul B.F. și-a accidentat autoturismul, la prezența la fața locului a celor doi martori sau la refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe biologice. De la Poliția orașului Gătaia a fost înaintată declarația luată numitului B.F.P. în dimineața zilei de 05 septembrie 2010 și înregistrată sub nr. 43 din 05 septembrie 2010, nefiind înregistrată niciunde declarația martorei U.M., luată de inculpat la Spitalul Deta.
La dosar au mai fost anexate regulamente proprii ale Serviciului Poliției Rutiere cu privire la constatarea contravențiilor și infracțiunilor comise de conducători auto. Potrivit acestora, polițistul este obligat să conducă la unitatea spitalicească pe conducătorul auto care a suflat în fiolă și aceasta s-a înverzit în proporție de peste 40%. Aceasta este și apărarea inculpatului, în sensul că inculpatul nu avea obligația de a-l conduce pe B. la spital, întrucât fiola s-a înverzit în proporție de 10%.
Instanța a mai constatat că potrivit răspunsului Poliției orașului Gătaia, fiola alcoolscop activată la data de 05 septembrie 2010 de polițistul C.F., era omologată și în perioada de valabilitate.
A fost posibil ca inculpatul să nu fi avut de la început intenția de a-l ajuta pe B., pe care l-a încătușat după ce au ajuns la sediul poliției, iar B. a devenit recalcitrant și vroia să plece înainte de a da vreo declarație și de a sufla în fiolă. Tot astfel, inculpatul l-a condus la spital pe acesta pentru recoltarea probelor biologice, deși nu era obligat să o facă, decât la solicitarea persoanei în cauză, dată fiind proporția de înverzire a fiolei de cca 10%, fapta fiind contravenție în aceasta situație. Aceste acțiuni ale inculpatului s-au întâmplat până la săvârșirea de către B. a infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice în momentul în care a ajuns la spitalul din Deta și care nu au relevanță prin prisma infracțiunii de care este cercetat numitul C.F., întrucât ajutorul dat lui B. trebuie să fie posterior refuzului acestuia de a i se recolta probe biologice.
Deși este adevărat ca, a doua zi după incident, inculpatul s-a prezentat l-a spital și l-a căutat pe medicul de gardă din acea noapte, martorul H.I., să îi dea un înscris doveditor al faptului că l-a prezentat pe B. la spital pentru recoltarea probelor biologice, inculpatul invocând că nu a procedat astfel în acea noapte, datorita lipsei sale de experiență în activitatea de control în traficul rutier, arătând că a fost prima dată când s-a întâlnit cu o situație de refuz de recoltare de probe biologice, însă, chiar adevărate de ar fi aceste susțineri, instanța nu le-a reținut, pentru că, dincolo de toate, inculpatul trebuia să cunoască dispozițiile legale în baza cărora își exercita atribuțiile de serviciu, neputând invoca în apărarea sa necunoașterea legii, necunoaștere care nu l-a exonerat de răspundere. Însuși inculpatul a afirmat că referitor la incident, s-a efectuat o cercetare prealabilă de către Serviciul Rutier, care a concluzionat că era competent să efectueze cercetări și să aplice sancțiuni pe linie de circulație rutieră. În plus, inculpatul nu era singur la spital, ci a fost însoțit de colegul său tot polițist, martorul S.C., cu care se putea consulta pentru a lua decizia legală. Ori acest lucru nu s-a întâmplat, la fața locului, respectiv la UPU și nici ulterior, inculpatul nu a încheiat el însuși vreun proces-verbal de constatare a celor întâmplate privind prezentarea lui B.F. la spital, nu a solicitat medicul de gardă care să constate refuzul lui B.F. de a i se recolta probe biologice și nici evidențierea în registrele spitalului a datelor de identificare ale lui B., acte pe care a fost obligat să le facă. Inculpatul s-a mulțumit să ia doar o declarație olografă martorei U.M., distrugând ulterior intenționat această probă incriminatoare pentru B., pe motiv că, colegii lui râdeau de el că a audiat femeia de serviciu, ori profesia unui martor nu are nicio legătură cu probarea unei fapte, lucru pe care, desigur, inculpatul îl știa, însă și-a asumat riscul prin gestul său.
Numitul C.F. a mai invocat în apărarea sa culpa medicului de gardă al spitalului care avea datoria să completeze procesul-verbal de constatare al refuzului, însă instanța a apreciat că dincolo de această culpă medicală, inculpatul avea și el niște obligații legale, așa cum s-a arătat mai sus, pe care nu le-a respectat.
Inculpatul și-a motivat nesinceritatea declarațiilor sale date în fața procurorului prin aceea că se temea de o eventuală plângere penală ce putea să vină din partea lui B.F. pentru abuz în serviciu, însă instanța a constatat că acesta nu a fost sincer nici în fața Tribunalului, de exemplu, atunci când a declarat că, fiind pe marginea șoselei, nu a apucat să facă semnul de oprire mașinii conduse de B.F. care-l depășise datorită vitezei accelerate și pe care nu a urmărit-o, ci a ajuns-o din urmă, datorită accidentului avut prin lovirea de parapetul de cale ferată; acest aspect a fost în contradicție cu declarațiile martorului I.I., care a relatat că inculpatul se afla în mijlocul drumului și făcea semnul de oprire cu lanterna, purtând și o vesta reflectorizantă, coroborat cu declarația martorului I.G.M. dată în faza de urmărire penală în același sens, declarații față de care instanța nu a avut motive de îndoială privind realitatea acestora. Un alt exemplu a fost și declarația inculpatului coroborată cu cea a martorului S.C. când ei au declarat la unison că acesta din urma nu l-a însoțit pe B. la spital. Este de apreciat spiritul de solidaritate al celor doi colegi polițiști, însă nu și în situația în care acesta contravine adevărului, dacă s-a raportat la declarațiile martorei U.M., infirmiera spitalului și ale martorului G.M.A., asistent medical, de gardă în acea noapte, martori care au arătat că la spital s-au prezentat trei persoane: un polițist, o persoană cu mustață (B.F., așa cum a rezultat din poza acestuia de pe cartea sa de identitate de la dosar s.n.) și o altă persoană îmbrăcată în civil despre care s-a afirmat că era tot polițist. Instanța a apreciat că cei doi martori de la spital au fost neutri și că au declarat adevărul în cauză. Totodată, martorul B. a arătat în denunțul său că a fost condus la spital de cei doi polițiști, C. și D.
În concluzie, instanța a înlăturat în parte susținerile inculpatului și ale martorilor S., D. și I. privind nesemnalizarea opririi M.-ului condus de B.F., neurmărirea lui, neprezentarea lui S.C. la spital, apreciind că nu corespund adevărului, fiind în contradicție ce celelalte probe deja analizate mai sus.
Față de toate aceste aspecte, instanța a apreciat că nu au existat temeiuri de achitare a inculpatului pe art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa intenției de ajutorare a lui B.F. sau pentru lipsa laturii obiective pe motiv că nu a existat obligația de a-l conduce pe B. la spital, fapta sa de a conduce pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice sub limita legală fiind contravenție, întrucât inculpatul a recunoscut în fata instanței că l-a condus la spital pe B. pentru recoltarea probelor biologice, însă nu a întocmit un dosar penal pentru refuzul acestuia în acest sens.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului C.F. de a nu înregistra un dosar penal pe numele lui B.F.P., care, în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a condus un autoturism pe drumurile publice, sub influenta băuturilor alcoolice, după care, condus la Spitalul din Deta, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. Infracțiunea constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.
Inculpatul nu a consemnat în nici un document prezentarea numitului B.F.P. la Spitalul orășenesc Deta și refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe biologice, nu a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție toate împrejurările comiterii faptelor de către "contravenient" (neoprirea la semnalele polițistului), nu a înregistrat declarația martorei U.M., declarație pe care o și distruge, potrivit propriilor susțineri.
Faptele inculpatului au prezentat un pericol social deosebit, prin acțiunile lui el aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea faptului că numitul B. a săvârșit o infracțiune pentru care nu i-a întocmit un dosar penal, urmărind prin aceasta să îl ajute și să zădărnicească urmărirea penală împotriva acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lui, condițiile în care a crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Totodată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea circumstanțelor atenuante. Astfel, s-a constatat că inculpatul avea 42 de ani la data săvârșirii faptei, este agent-șef de poliție, este căsătorit și are un copil minor.
Din referatul de evaluare întocmit de SPTTM instanța a reținut că inculpatul era un bun familist și era apreciat în colectivul său de muncă. Era bine integrat în societate și nu a necesitat o intervenție specializată în acest sens. Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu a avut antecedente penale, s-a prezentat la toate termenele de judecată, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei, poziția sa fiind oscilantă și din alte puncte de vedere deja arătate.
Față de toate aceste aspecte, instanța a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., ca împrejurări care au atenuat răspunderea penală și a coborât pedeapsa ce a fost aplicată sub minimul prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., făcând aplicarea disp. art. 76 lit. e) C. pen.
Astfel, în temeiul art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., instanța a condamnat inculpatul C.F. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., trebuie realizată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și Sabou și Pârcălab c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) nu se face de drept, ci instanța a apreciat în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen. și la principiul constituțional al proporționalității. Astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța a apreciat că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce a implicat exercițiul autorității de stat, a fost justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze importanța înfăptuirii justiției, l-a făcut nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu a fost compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
Apreciindu-se că scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., a fost atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză au fost îndeplinite și celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce a fost aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pedeapsa accesorie fiind și ea suspendată, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen.
De asemenea, în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare cu o durată de 2 ani și 2 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în baza art. 359 C. proc. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul C.F., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 7886/30/2011 din 05 iulie 2012.
Pentru motivarea apelului procurorului s-a depus la dosar un memoriu, prin care s-a solicitat desființarea sentinței înlăturarea circumstanțelor atenuante, arătându-se că: simpla constatare a existenței vreuneia din împrejurările care au fost reținute de către instanță din cele enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu a fost de natură să determine în mod automat reducerea pedepsei principale, ci instanța le-a apreciat în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu rezultatul produs și cu periculozitatea infractorului, pentru a deduce dacă au caracter atenuant sau nu; inculpatul nu a recunoscut fapta nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății.
Apelul inculpatului nu a fost motivat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Timișoara a constatat, pentru considerentele ce au urmat, că apelul inculpatului este nefondat, iar apelul procurorului a fost fondat, cauza urmând a fi rejudecată în latura penală, în sensul că s-au înlăturat circumstanțele atenuante și au fost majorate pedeapsa principală și durata termenului de încercare.
Astfel, din probatoriul administrat a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul C.F. a comis infracțiunea de favorizarea infractorului reținută în sarcina sa.
Sub acest aspect, declarațiile inculpatului (parțial, anumite aspecte: ex. prezentarea numitului B.F.P. la spital pentru recoltarea probelor, refuzul acestuia de a se spune recoltării, întocmirea procesului-verbal, distrugerea declarației luate infirmierei) s-au coroborat cu declarațiile martorilor G.M.A. (asistent de gardă la spitalul unde B.F.P. a fost prezentat pentru recoltarea probelor biologice), U.M. (infirmiera pe care inculpatul a audiat-o în legătură cu refuzul lui B.F.P. de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei), H.I. (care a fost medic de gardă, dar nesolicitat la compartimentul UPU, aflând de cele întâmplate de la martorul G. și care a declarat că inculpatul l-a rugat în ziua următoare să-i dea o dovadă scrisă că în seara anterioară îl prezentase la spital pe B.F.P., medicul replicându-i că în registru nu apare vreo mențiune în acest sens), I.I. (aflat în autoturismul condus de inculpat, care declară că au consumat băuturi alcoolice și au plecat cu mașina, că pe drum au întâlnit mașina poliției și pe inculpat care le făcea semne să oprească, că șoferul B. a condus cu viteză mare și nu a oprit la semnalele inculpatului și că a avut loc accidentul rutier), S.C. (polițist, coleg cu inculpatul, prezent la serviciu într-o perioadă în care inculpatul îl adusese pe B.F.P. la sediu), I.G.M. (voluntar pe bază de contract, care l-a însoțit pe inculpat în misiune cu mașina poliției și care a arătat că B.F.P. a circulat cu viteză mare prin Gătaia și că nu a oprit la semnalul inculpatului), precum și cu procesul-verbal de contravenție (în care nu se fac referiri la accidentul de circulație produs de B.F.P.).
Numitul B.F.P. a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de legea penală pe care inculpatul trebuia să o constate și să o cerceteze. Însă, acesta nu a respectat procedurile în materie, neocupându-se de înregistrarea în evidențele spitalului și de încheierea unui proces-verbal de către cadrele medicale prin care să se constate cele întâmplate, dar distrugând singura probă administrată de el referitoare la eveniment, constând în declarația infirmierei.
În privința sancțiunilor, s-a observat că prima instanță a reținut în mod eronat circumstanțe atenuante, întrucât neîntocmirea de către un polițist a unui dosar penal în legătură cu evenimentul rutier constatat personal în timpul serviciului, distrugerea singurei probe administrate relativ la refuzul unui conducător auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conduita procesuală necorespunzătoare (care prin declarațiile date a încercat în mod constant să inducă în eroare organele judiciare, îngreunând în mod serios aflarea adevărului în cauză), au constituit împrejurări care nu justifică atenuarea răspunderii penale în sensul art. 74 și 76 C. pen.
Prin urmare, instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante și a majorat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa principală aplicată inculpatului.
S-a ținut cont de limitele de pedeapsă (reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.), de calitatea inculpatului (polițistul care a constatat fapta prevăzută de legea penală) și de modalitatea concretă de comitere a faptei (neînregistrarea făptuitorului B.F.P. în evidențele spitalului, omisiunea de a asigura încheierea unui proces-verbal de către cadrele medicale prin care să se constate cele întâmplate, distrugerea singurei probe administrate de inculpat referitoare la eveniment - declarația infirmierei, periculozitatea făptuitorului favorizat - a condus un autoturism prin oraș, cu viteză mare, sub influența băuturilor alcoolice și având un pasager și a produs un accident rutier).
Față de criteriile amintite, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 5 luni închisoare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.F. împotriva Sentinței penale nr. 223 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7886/30/2011 din 16 noiembrie 2011, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași hotărâri, a fost desființată în parte sentința primei instanțe și, rejudecându-se cauza în latura penală în privința pedepsei principale, a fost înlăturată reținerea circumstanțelor atenuante și s-au majorat la 5 luni închisoare pedeapsa principală și la 2 ani și 5 luni termenul de încercare al suspendării condiționate; au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Așa fiind, prin Decizia penală nr. 186/A din 3 octombrie 2012, a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.F. împotriva Sentinței penale nr. 223 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7886/30/2011 din 16 noiembrie 2011.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași hotărâri.
A fost desființat sentința primei instanțe și, rejudecând cauza, s-a înlăturat reținerea circumstanțelor atenuante și a majorat la 5 (cinci) luni închisoare pedeapsa principală și la 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni termenul de încercare al suspendării condiționate.
S-a menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.F., criticând-o ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 17 din 2 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la pct. 12, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât pentru a subzista această infracțiune, pe de-o parte trebuie să existe o infracțiune săvârșită de cel favorizat și, pe de altă parte, ajutorul dat de inculpat cu privire la zădărnicirea sau îngreunarea urmăririi penale.
Se susține că în ce privește infracțiunea care ar fi fost comisă de către cel favorizat, aceasta nu există, deși este real că numitul B.F. a fost condus la spital în vederea recoltării probelor biologice, însă anterior a fost testat cu fiola alcooltest, care s-a înverzit în proporție de 10%.
Or, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 186 din același act normativ, este obligatorie prezentarea persoanei în vederea recoltării probelor biologice doar atunci când, în urma testării, apare o concentrație mai mare de 0,4mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere că textul de lege reglementează ca imperativă prezentarea persoanei doar în aceste condiții, nu se poate reține infracțiunea prev. de art. 85 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, adică refuzul de recoltare a probelor biologice.
S-a mai arătat că nu a fost vorba de vreun accident care să fi avut ca și consecință vătămarea corporală a vreunei persoane, lucru care rezultă din declarația numitului B.F., aflată în dosarul de urmărire penală, care arată că niciunul din cei doi pasageri nu a suferit nicio leziune, iar dacă exista o vătămare a pasagerului sau a șoferului, atunci ar fi existat obligația legală de a fi condus în vederea recoltării probelor biologice, chiar dacă fiola s-a înverzit doar în proporție de 10%.
Cu privire la ajutorul ce se susține că l-a dat inculpatul numitului B.F., se arată că acesta a greșit în faza de urmărire penală, omițând să spună adevărul cu privire la două aspecte, și anume: că a fost la spital cu numitul B., a luat și o declarație de la infirmieră și a doua zi de dimineață a solicitat doctorului care a fost de gardă în noaptea respectivă o dovadă că s-a prezentat acolo. După ce l-a condus la sediul poliției, martorul B.F. fiind o persoană violentă și recalcitrantă, l-a încătușat. Din probatoriul administrat, reiese că inculpatul cu numitul B.F. aveau conflicte mai vechi.
S-a mai arătat că inculpatul recurent nu avea atribuțiuni pe linia serviciului rutier și nu a știut cum să acționeze și pe tot drumul parcurs de la sediul poliției până la spital, sus-numitul B.F. l-a amenințat pe inculpat că îi face plângere penală pentru abuz în serviciu. Se conchide că ambele instanțe, atât Tribunalul Timiș cât și Curtea de Apel Timișoara, au interpretat în mod eronat starea de fapt și s-a arătat că odată ajunși la spital, s-a prezentat la camera de gardă, unde era asistentul. S-a mai indicat că inculpatul C.F. nu avea cum să facă vreun demers, atâta vreme cât era obligația asistentului să solicite medicului de gardă să se prezinte la cabinet, inculpatul neavând cum să-l anunțe pe medicul de gardă. Constatarea sau refuzul de a i se recolta probe biologice numitului B.F. se consemnează într-un proces-verbal, acel înscris aflându-se în trusa de la spital cu ustensilele în vederea recoltării probelor. Or, atâta timp cât acea trusă nu a fost adusă de asistent, nu avea pe ce să consemneze. Se mai susține că inculpatul nu a știut cum să procedeze și s-a gândit să ia o declarație infirmierei, declarație pe care ulterior a distrus-o.
S-a mai subliniat că inculpatul recurent nu a avut niciun moment intenția de a-l ajuta pe numitul B.F., or infracțiunea de favorizarea infractorului se poate săvârși doar cu intenție directă sau indirectă, fiind evident însă că între inculpat și numitul B.F. a existat un conflict, nu se pune problema că l-ar fi ajutat pe acesta, dimpotrivă, numitul B.F. i-a făcut plângere penală la DGA după o lună.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a arătat că în decizia instanței de apel se reține că inculpatul recurent s-ar fi prevalat de prevederile art. 3201 C. proc. pen., aspect care este eronat.
Pe de altă parte, în motivarea deciziei recurate se reține că numitul B.F. a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, situație pe care inculpatul trebuia să o constate și să o cerceteze. În aceeași decizie se mai arată că inculpatul recurent nu a respectat procedurile în materie, neocupându-se de înregistrarea în evidențele spitalului deși inculpatul nu putea să facă consemnări în evidențele spitalului, doar medicul de gardă sau asistentul care se afla acolo putea să facă acest lucru.
Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică mai sus expuse și de cazurile de casare sus indicate, Înalta Curte, are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul de față declarat de inculpatul C.F. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
a). Sub aspectul primului motiv de critică prin care pretinzându-se incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. se tinde la achitare în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii imputate prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.
Astfel, Înalta Curte reține că ambele instanțe, de fond și de apel printr-un examen coroborat al probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și cea de judecată, respectiv: denunțul numitului B.F.P., fotocopii înscrisuri, procese-verbale întocmite de organele de poliție, adresa nr. aaa a Spitalului orășenesc Deta, adresa nr. bbb din 19 ianuarie 2011 a Poliției orașului Gătaia, proces-verbal de contravenție nr. ccc, dovada nr. ddd, autorizația de reparații nr. eee și chitanța pentru creanțele bugetare, declarație B.F.P., înregistrată sub nr. 43 din 05 septembrie 2010, declarații martori, adresa nr. 116/II/6/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, cazier judiciar, declarații învinuit/inculpat, adresa din 31 martie 2011 a IPJ - Serviciul Rutier cu anexe, adresa din 11 octombrie 2011 a Poliției Gătaia cu anexe, referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului de către SPTT, au reținut corect situația de fapt imputată în sarcina recurentului inculpat C.F. și anume:
Inculpatul C.F. este polițist în cadrul IPJ Timiș - Poliția orașului Gătaia, având gradul profesional de agent-șef de poliție și cu aviz de poliție judiciară nr. 1030/C/200.
În data de 04/05 septembrie 2010 inculpatul nominalizat a fost planificat de serviciu în schimbul III, între orele 24:00 - 08:00, în cadrul Formațiunii Ordine Publică, Poliția orașului Gătaia. În acest sens, a efectuat și serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe DJ 588, între localitățile Gătaia - Jamu Mare. În efectuarea serviciului, inculpatul C.F. a fost însoțit de martorul I.G.M., voluntar pe bază de contract la Poliția orașului Gătaia.
În jurul orelor 02:00, în timp ce inculpatul recurent C.F. și martorul I.G.M. staționau cu mașina inscripționată a Poliției la intersecția drumului județean care face legătura între localitățile Butin și Șemlac, agentul de poliție a observat că de intersecție se apropie un autoturism cu viteză mare.
Inculpatul deja indicat a efectuat semnalele corespunzătoare cu paleta reflectorizantă pentru oprirea respectivului autoturism, dar șoferul acestuia și-a continuat în mare viteză deplasarea către orașul Gătaia, ignorând semnalele efectuate de polițist. Față de această împrejurare, inculpatul C.F. a pornit în urmărirea autoturismului respectiv. La intrarea în orașul Gătaia, la trecerea la nivel cu calea ferată, a ajuns din urmă autoturismul pe care îl urmărea, întrucât șoferul acestuia pierduse controlul direcției de mers și intrase cu autoturismul în parapetul din apropierea căii ferate.
Inculpatul recurent C.F. și martorul I.G. s-au apropiat de autoturismul respectiv, constatând că este vorba de un autoturism marca "T." de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare qqq, la volanul căruia se afla numitul B.F.P. Ca pasager în autoturism se afla martorul I.I. Numitul B.F.P. se străduia să pornească autoturismul, dar nu reușea, datorită avariilor suferite de autoturism ca urmare a impactului cu parapetul de protecție a trecerii la nivel cu calea ferată.
După ce au răspuns la întrebarea inculpatului sus-menționat că sunt bine și că nu au suferit vătămări în urma accidentului, numitul B.F.P. și martorul I.I. au fost urcați în mașina Poliției și conduși la sediul Poliției Gătaia, pentru audieri, în vederea stabilirii circumstanțelor în care s-a produs accidentul rutier.
La sediul Poliției Gătaia, numitul B.F.P. a fost audiat de inculpatul recurent C.F., unde acesta a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice anterior punerii în mișcare a autoturismului, însă a devenit recalcitrant în momentul în care i s-a solicitat să sufle în fiola alcooltest, motiv pentru care inculpatul a solicitat venirea la fața locului a unor colegi de serviciu, pentru a-l sprijini.
Ulterior, la sediul Poliției orașului Gătaia a ajuns și martorul S.C.M., agent de poliție în cadrul Poliției orașului Gătaia, care nu era de serviciu la data respectivă și s-a prezentat la sediul poliției în ținută civilă, nu în uniformă de polițist. Cei doi polițiști l-au convins în final pe B.F.P. să dea o declarație și să sufle în fiola alcooltest, care s-a înverzit în proporție de cca 10%, motiv pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere.
La un moment dat, inculpatul recurent C.F. a luat decizia conducerii numitului B.F.P. la Spitalul orășenesc Deta, pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La Spitalul orășenesc Deta s-au prezentat inculpatul C.F., colegul acestuia, S.C.M. și numitul B.F.P. La Unitatea de primire a Urgențelor - UPU, inculpatul a adus la cunoștința medicului de gardă, G.M.A., că l-a prezentat pe numitul B.F.P. la spital pentru a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit procedurii, medicul de gardă G.M.A. a întrebat pe numitul B.F.P. dacă este de acord să i se preleveze probe biologice, sus-numitul arătând că nu este de acord, după care a ieșit din spital afară. Inculpatul C.F. și colegul acestuia, S.C.M., au purtat discuții cu B.F.P., căutând să-l convingă să accepte recoltarea de probe biologice, dar refuzul acestuia a fost ferm.
Față de această situație, inculpatul recurent C.F. a procedat la audierea infirmierei U.M., care a consemnat olograf despre refuzul numitului B.F.P. de a i se recolta probe biologice.
După plecarea de la Spitalul din Deta, în după-amiaza zilei de 05 septembrie 2010 numitul B.F.P. s-a prezentat la Poliția orașului Gătaia unde i-a fost eliberată dovada de ridicare a permisului de conducere și autorizația de reparații. În data de 07 septembrie 2010, inculpatul i-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr. sss, antedatându-l din data de 05 septembrie 2010.
La data de 25 octombrie 2010 numitul B.F.P. a depus un denunț la DGA - Serviciul Județean Anticorupție Timiș, reclamând faptul că agentul de poliție D.I.C., din cadrul Poliției Gătaia a intervenit la inculpatul C.F. pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru faptele din data de 04/05 septembrie 2010, motiv pentru care i-a solicitat denunțătorului să-i alimenteze autoturismul personal cu motorină.
Înalta Curte mai are în vedere că, în esență, în declarațiile date, inculpatul recurent C.F. a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește unele aspecte relatate, însă constant a negat fapta de care este acuzat.
Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul nominalizat a menționat că în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a găsit mașina numitului B.F.P. avariată ca urmare a lovirii parapetului de la trecerea la nivel cu calea ferată, la intrarea în orașul Gătaia și pe care, inițial, nu a oprit-o. Tot ulterior l-a condus pe B.F.P. la sediul Poliției Gătaia, unde, în prezența colegului său, S.C., l-a audiat și l-a solicitat să sufle în fiola alcooltest, care s-a înverzit în proporție de 10%, motiv pentru care, potrivit regulamentelor proprii, nu avea obligația de a-l conduce la spital pentru recoltare de probe biologice. I-a suspendat permisul de conducere și l-a sancționat contravențional. Totodată a mai adăugat că nu a condus pe numitul B.F.P. la Spitalul orășenesc Deta pentru recoltare de probe biologice.
În fata instanței de fond a Tribunalului Timiș, inculpatul recurent a arătat că se afla pe marginea drumului și nu a mai ajuns să semnalizeze oprirea mașinii conduse de B.F., dar pe care a ajuns-o din urmă, fără a o urmări. La fața locului l-a întrebat pe B. și pe I. dacă sunt răniți, răspunsul acestora fiind negativ. Inculpatul a precizat că personal nu a constatat vreo vătămare corporală la cei doi, ceea ce, după aprecierea instanței, în fapt, este posibil, întrucât afară era noapte, iar locul accidentului nu era luminat, iar odată ajunși la secție, martorul I., care a afirmat la un moment dat că s-ar lovit la cap, rana nesângerândă fiind vizibilă, a rămas afară și nu a intrat în sediul politiei și unde se presupune că inculpatul ar avea vizibilitate mai buna pentru a vedea rana.
Inculpatul recurent a mai declarat că la spital s-a prezentat doar cu B., S. plecând între timp acasă, însa infirmiera sau asistentul medical nu au luat nicio atitudine pentru recoltarea probelor biologice lui B., astfel că B. a dat să plece. El a luat totuși, o declarație martorei U. despre refuzul de recoltarea a probelor biologice al lui B., declarație pe care a distrus-o ulterior. Inculpatul sus-indicat a continuat să arate că a revenit cu B. la secție unde a întocmit procesul-verbal de contravenție, dar nu i l-a remis, acesta grăbindu-se să plece și a doua zi după masă, după ce a ajuns în posesia formularelor de la rutieră, i-a dat lui B.F. autorizația de reparare a mașinii, dovada de reținere a permisului de conducere și procesul-verbal de contravenție.
Martorul B.F. nu a putut fi audiat de către procuror sau de către instanța de fond, fiind plecat la muncă în străinătate, însă la dosar se regăsește denunțul acestuia și declarația olografă luată la poliție în noaptea incidentului, în care relatează despre cele întâmplate, respectiv consumul de alcool, înverzirea fiolei în proporție de 10%, conducerea sa la spital de către cei doi polițiști, C.F. și D., refuzul lui de recoltare a probelor biologice, luarea unei declarații martorei U. despre acest aspect de către C.F. La solicitarea lui B., inculpatul C.F. i-a spus că nu vrea să se înțeleagă cu acesta și că îi va face dosar penal. A doua zi, martorul B. s-a întâlnit cu polițistul D.C. pe care l-a rugat să intervină pe lângă C. pentru a nu-i întocmi dosar penal. Ulterior a treia zi, l-a sunat D. și a stabilit o întâlnire cu acesta pe una dintre străzi, unde acesta se afla împreună cu C.F., ocazie cu care a întocmit și procesul-verbal de contravenție și concomitent același D. i-a comunicat că i-a rezolvat problema și că îi este dator, solicitând să îi dea în schimbul serviciului motorină, ceea ce s-a și întâmplat în data de 09 octombrie 2010, când D. a venit la stația P. unde B. era vânzător, alimentându-i mașina personală cu combustibil în valoare de 100 RON.
Or, aceste ultimele aspecte nu au fost recunoscute de către inculpat sau martorii D. și S.
Martorul S.C., coleg de serviciu cu inculpatul, polițist la formațiunea Investigații Criminale și-a făcut apariția în noaptea respectivă la secția de poliție ca urmare a solicitării lui C. în legătură cu o persoană care refuză să coopereze și este recalcitrantă, unde l-a găsit doar pe B., neîncătușat, în stare de ebrietate și agitat, precum și pe C. El a mai constatat că fiola s-a înverzit în proporție de cca. 20% și a auzit când C. a spus că îl va duce pe B. la spital pentru recoltarea probelor biologice. Martorul a relatat că a plecat acasă după ce B. s-a calmat, fără a-i însoți pe cei doi la spital. Ulterior la serviciu s-a discutat între colegi că inculpatul a fost să ia declarații de la femeia de la serviciu de la spital.
Martorul D.I.C., polițist la formațiunea Poliție Rutieră, a relatat că a găsit a doua zi dimineață, după ce s-a trezit, pe mobilul său, un apel pierdut de la inculpatul C. care i-a povestit evenimentul din noaptea precedentă și căruia i-a arătat, totodată, actul normativ privind încadrarea juridică a faptei săvârșite de B. Datorită disputei dintre B. și C. din noaptea respectivă, martorul s-a oferit să-l însoțească pe C. pentru ca acesta să-i înmâneze dovada de ridicare a permisului de conducere și autorizația de reparare a mașinii. La întâlnire, B. le-a oferit 400 RON pentru a nu i se lua permisul de conducere, la care martorul i-a răspuns să-și plătească amenda cu acești bani. Martorul nominalizat deja a mai spus că l-a mai folosit pe B. ca și martor asistent în dosarele sale, însă exclude o relație de prietenie dintre acesta și inculpat în virtutea căreia inculpatul ar fi putut să-l ajute pe B., dat fiind faptul că acesta din urmă a mai fost cercetat de către inculpat pentru distrugere cu cca. 6 luni în urmă. Martorul a continuat spunând că inculpatul nu i-a relatat dacă s-a deplasat la spital sau nu, însă a afirmat că obligația conducerii lui B. la spital exista doar în situația în care fiola s-a fi înverzit în proporție de peste 40%.
Martorul I.G.M., voluntar pe bază de contract, care a fost în noaptea de 04/05 septembrie 2010 în autoturismul Poliției, împreună cu inculpatul recurent, a relatat inițial faptul că numitul B.F.P. nu a oprit la semnalele efectuate de inculpat și a circulat cu viteză mare către Gătaia. În fața instanței de fond, martorul ultim indicat a precizat că inculpatul C. nu a urmărit mașina lui B. și nu a băgat de seamă dacă s-au făcut sau nu semnalele de oprire pentru șoferul M.-ului și deși a rămas în afara sediului poliției, a auzit când inculpatul i-a cerut lui B. să sufle în fiolă, iar acesta a refuzat, motiv pentru care B. a fost încătușat. În momentul în care a ajuns S.C. la poliție, martorul a plecat acasă și nu cunoaște ce s-a întâmplat ulterior.
Tot astfel, martorul I.I., pasager în autoturismul numitului B.F.P., a arătat că numitul B.F. nu a oprit la semnalele efectuate de agentul de poliție C.F. și a lovit autoturismul în parapetul de protecție datorită vitezei excesive și a faptului că B.F. era beat. De asemenea, martorul I.I. a menționat că a plecat după scurt timp de la sediul Poliției Gătaia având convingerea fermă că polițistul îi va întocmi dosar penal pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, având în vedere că B.F. era beat.
Asistentul de gardă G.M.A. a declarat că în noaptea de 04/05 septembrie 2010, fiind de serviciu, a primit vizita agentului de poliție C.F. și a numitului B.F.P., acesta din urmă fiind adus de polițist pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Același martor a precizat că îi cunoaște atât pe inculpat, cât și pe B.F.P. și față de refuzul acestuia din urmă de a i se recolta probe biologice, inculpatul recurent a procedat la audierea olografă a infirmierei U.M. Concomitent martorul indicat a mai menționat că nu a ajuns să ceară datele personale ale lui B. de la C., întrucât timpul cât a stat B. la UPU a fost foarte scurt, iar incidentul trebuia să îl înregistreze într-un registru special, lucru pe care nu l-a făcut.
Martora U.M. a confirmat faptul că inculpatul recurent a prezentat pe numitul B.F.P. la Spitalul Deta pentru recoltare de probe biologice, dar acesta din urmă a refuzat. Despre aceste aspecte, martora a dat o declarație în fața și la solicitarea inculpatului C.F. Cei doi martori, G.M.A. și U.M. au relatat că împreună cu recurentul inculpat și numitul B.F. a mai venit la Spital un polițist îmbrăcat în haine civile.
Martorul H.I., doctorul de gardă de la spital, a arătat că în noaptea respectivă nu a fost solicitat pentru a se prezenta la compartimentul UPU și despre cele întâmplate, a aflat a doua zi, când l-a căutat inculpatul recurent pentru a-i da un înscris doveditor al prezentării sus-numitului B. la spital pentru recoltarea probelor biologice, însă nu a putut da un răspuns pozitiv polițistului, B. nefiind înregistrat în registrele de evidență ale spitalului.
Martorul deja indicat a precizat că ar fi fost de datoria lui să constate și să consemneze refuzul conducătorului auto de a recolta probele biologice pe un formular special, în cazul în care ar fi fost prezent la cele petrecute.
În registrele de evidență ale Poliției Gătaia și Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, refuzul numitului B.F.P. de a se supune recoltării de probe biologice nu a fost înregistrat, fiind doar înregistrată abaterea contravențională comisă de acesta.
În procesul-verbal din 05 septembrie 2010, întocmit de inculpatul recurent C.F. nu se face nicio referire la împrejurările în care numitul B.F. și-a accidentat autoturismul, la prezența la fața locului a celor doi martori sau la refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe biologice. De la Poliția orașului Gătaia a fost înaintată declarația luată numitului B.F.P. în dimineața zilei de 05 septembrie 2010 și înregistrată sub nr. 43 din 05 septembrie 2010, nefiind înregistrată niciunde declarația martorei U.M., luată de inculpat la Spitalul Deta.
La dosar au mai fost anexate regulamente proprii ale Serviciului Poliției Rutiere cu privire la constatarea contravențiilor și infracțiunilor comise de conducători auto. Potrivit acestora, polițistul este obligat să conducă la unitatea spitalicească pe conducătorul auto care a suflat în fiolă și aceasta s-a înverzit în proporție de peste 40%. Aceasta este și apărarea inculpatului, în sensul că inculpatul nu avea obligația de a-l conduce pe B.F. la spital, întrucât fiola s-a înverzit în proporție de 10%.
Înalta Curte mai constată că potrivit adresei Poliției orașului Gătaia, fiola alcoolscop seria N 676470, activată la data de 05 septembrie 2010 de polițistul C.F., era omologată și în perioada de valabilitate.
Concomitent, se mai reține că recurentul inculpat C.F. a mai invocat în apărarea sa culpa medicului de gardă al spitalului care avea datoria să completeze procesul-verbal de constatare al refuzului, însă indiferent de această culpă medicală, inculpatul nu a încheiat el însuși un proces-verbal de constatare a celor întâmplate privind prezentarea lui B.F. la spital, nu a solicitat medicul de gardă să constate refuzul lui B.F. de a i se recolta probe biologice și nici evidențierea în registrele spitalului a datelor de identificare ale acestuia, acte pe care era obligat să le facă.
Astfel, inculpatul recurent a luat doar o declarație olografă martorei U.M., distrugând ulterior intenționat această probă incriminatoare pentru numitul B.F., pe motiv că, colegii lui râdeau de el ca a audiat femeia de serviciu, ori profesia unui martor nu are nicio legătură cu probarea unei fapte, lucru pe care, desigur, inculpatul îl știa, însă și-a asumat riscul prin gestul său.
Se conchide că din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul C.F. a comis infracțiunea de favorizarea infractorului reținută în sarcina sa.
Sub acest aspect, declarațiile inculpatului (parțial, anumite aspecte, precum prezentarea numitului B.F.P. la spital pentru recoltarea probelor, refuzul acestuia de a se spune recoltării, întocmirea procesului-verbal, distrugerea declarației luate infirmierei) se coroborează cu declarațiile martorilor:
• G.M.A. (asistent de gardă la spitalul unde numitul B.F.P. a fost prezentat pentru recoltarea probelor biologice);
• U.M. (infirmiera pe care inculpatul a audiat-o în legătură cu refuzul lui B.F.P. de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei);
• H.I. (care a fost medic de gardă, dar nesolicitat la compartimentul UPU, aflând de cele întâmplate de la martorul G. și care a declarat că inculpatul l-a rugat în ziua următoare să-i dea o dovadă scrisă că în seara anterioară îl prezentase la spital pe B.F.P., medicul replicându-i că în registru nu apare vreo mențiune în acest sens);
• I.I. (aflat în autoturismul condus de inculpat, care declară că au consumat băuturi alcoolice și au plecat cu mașina, că pe drum au întâlnit mașina poliției și pe inculpat care le făcea semne să oprească, că șoferul B. a condus cu viteză mare și nu a oprit la semnalele inculpatului și că a avut loc accidentul rutier);
• S.C. (polițist, coleg cu inculpatul, prezent la serviciu într-o perioadă în care inculpatul îl adusese pe B.F.P. la sediu);
• I.G.M. (voluntar pe bază de contract, care l-a însoțit pe inculpat în misiune cu mașina poliției și care a arătat că B.F.P. a circulat cu viteză mare prin Gătaia și că nu a oprit la semnalul inculpatului), precum și cu procesul-verbal de contravenție (în care nu se fac referiri la accidentul de circulație produs de B.F.P.).
Numitul B.F.P. a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de legea penală pe care inculpatul recurent trebuia să o constate și să o cerceteze însă, acesta nu a respectat procedurile în materie, neocupându-se de înregistrarea în evidențele spitalului și de încheierea unui proces-verbal de către cadrele medicale prin care să se constate cele întâmplate, dar distrugând singura probă administrată de el referitoare la eveniment, constând în declarația infirmierei.
Cu referire la încadrarea juridică a faptei anterior expuse, Înalta Curte are în vedere că ambele instanțe de fond și prim control judiciar au statuat legal că, în drept, fapta inculpatului recurent C.F. de a nu înregistra un dosar penal pe numele lui B.F.P., care, în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a condus un autoturism pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice, după care, condus la Spitalul din Deta, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. care prezintă un pericol social deosebit, prin acțiunile sale fiind adusă o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
Cu titlu de premisă la analiza acestui aspect se are în vedere că infracțiunea deja menționată constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.
Or, în speță inculpatul recurent C.F. nu a consemnat în nici un document prezentarea numitului B.F.P. la Spitalul orășenesc Deta și refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe biologice, nu a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție toate împrejurările comiterii faptelor de către "contravenient" (neoprirea la semnalele polițistului), nu a înregistrat declarația martorei U.M., declarație pe care o și distruge, potrivit propriilor susțineri.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul recurent nominalizat a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea faptului că numitul B.F.P. a săvârșit o infracțiune pentru care nu i-a întocmit un dosar penal, urmărind prin aceasta sa îl ajute și să zădărnicească urmărirea penală împotriva acestuia.
b). Este real aspectul criticat cu titlu secund de recurentul inculpat C.F. în sensul că în decizia instanței de apel recurată se reține în mod eronat că inculpatul nominalizat s-ar fi prevalat de disp. art. 3201 C. proc. pen., ce reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, însă o atare critică nu poate justifica incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. (aplicarea greșită a legii), devreme ce aspectul eronat mai sus indicat a fost enumerat de către instanța de prim control judiciar alături de alte critici nominalizate prin hotărârea criticată ca fiind subsumate dispozițiilor art. 72 C. pen., pentru operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată de către aceeași instanță de apel a Curții de Apel Timișoara ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. - a căror incidență fusese stabilită de către prima instanță prin hotărârea pronunțată.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 03 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - NN