Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 229 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat pe inculpatul Ț.A., la patru pedepse de câte: 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea - de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 și urm. C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a respectat următoarele măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la datele fixate la serviciul de probațiune menționat;
2. să anunțe la același serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice la serviciul de probațiune menționat și să justifice schimbarea locului de muncă (în măsura în care se va încadra în muncă);
4. să comunice la același serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile H.V. suma de 800 RON - despăgubiri civile, părții civile V.I., contravaloarea în RON de la data plății a sumei de 1.000 euro cu același titlu.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.F. suma de 1.900 RON - despăgubiri civile.
S-a constatat că partea vătămată C.A. nu a solicitat despăgubiri civile.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părții civile H.V. suma de 90 RON - cheltuieli judiciare și părții civile V.I. suma de 1.600 RON cu același titlu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 750 RON - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii iunie 2008 inculpatul Ț.A. i-a promis părții civile H.V. sprijin pentru obținerea unei pensii de handicap și a unor medicamente, prin intermediul medicului L.C. de la Spitalul Județean Baia Mare, prezentându-se inițial cu ocazia unei convorbiri telefonice ca fiind acel medic, iar în acest sens i-a pretins în total suma de 800 RON - sumă pe care partea civilă i-a predat-o efectiv în mai multe etape. Inculpatul s-a deplasat la spital cu partea vătămată pentru a se întâlni cu acest medic, însă inculpatul a lăsat-o în fața spitalului și aici i s-a comunicat faptul că nu există un asemenea medic. Inculpatul nu și-a îndeplinit promisiunea, ci dimpotrivă i-a adresat injurii și nu i-a restituit părții civile această sumă.
Pe parcursul anului 2009 părții civile V.I. i s-a ridicat permisul de conducere urmare a unui accident rutier în care a fost implicat, apoi inculpatul Ț.A. i-a promis că îl va ajuta să obțină permisul de conducere, fiind șofer al unui polițist, apoi i-a pretins bani în mai multe tranșe bani și un ied, însă nu și-a îndeplinit promisiunea, a și amenințat-o pe partea civilă în final și nici nu i-a restituit cei 3.080 RON, 250 euro și contravaloarea iedului pe care i-a pretins și i-a primit.
În luna aprilie 2010 inculpatul s-a oferit să o ajute pe partea civilă P.F. pentru obținerea unei pensii pe motive medicale prin intermediul unui medic de la Spitalul Județean Baia Mare, pretinzându-i și primind în mai multe etape suma totală de 1.900 RON, fără a-și respecta promisiunea și fără a-i restitui părții civile această sumă.
În cursul anului 2010 inculpatul i-a propus părții vătămate C.A. obținerea unui permis de conducere fără a urma cursurile școlii de șoferi și fără a efectua vizita medicală, afirmând că are o cunoștință la serviciul permise auto și i-a pretins în acest sens bani, însă partea vătămată nu i-a predat nici o sumă, deși inculpatul l-a contactat în acest sens de mai multe ori. După ce partea vătămată i-a comunicat faptul că nu este de acord să îi predea banii pretinși, inculpatul a început să o amenințe.
Faptele inculpatului Ț.A. întrunesc elementele constitutive ale patru infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârșite și de caracterul lor repetat) și al inculpatului (acesta nu are antecedente penale, dar a refuzat să dea declarații - după răsturnarea prezumției de nevinovăție dreptul la tăcere se transformă și se interpretează ca un atare refuz; după ce o parte din părțile vătămate au refuzat să îi mai predea diferite sume de bani, le-a adresat injurii și amenințări ceea ce îi sporește inculpatului gradul de pericol social).
Cu privire la latura civilă a cauzei tribunalul a reținut faptul că partea vătămată H.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 RON - despăgubiri materiale, iar sumele predate inculpatului de aceasta se ridică la nivelul acestei sume (100 RON + 50 RON + 250 RON + 400 RON). În consecință, partea civilă este îndrituită la restituirea sumei de 800 RON, inculpatul urmând a fi obligat la plata acesteia cu titlu de despăgubiri civile. Partea vătămată V.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro. Tribunalul a apreciat că sumele predate inculpatului de aceasta în RON și euro și contravaloarea în RON a iedului predat se ridică la nivelul acestei sume (2.000 RON + 120 RON + 60 RON + 100 RON + 600 RON + 250 euro + 200 RON + 120 RON - contravaloarea unei ied) astfel că inculpatul va fi obligat la plata către această parte civilă a contravalorii în RON de la data plății a sumei de 1.000 euro cu același titlu.
Partea vătămată P.F. s-a constituit parte civilă în final în faza de urmărire penală cu suma de 1.900 RON. Instanța constată că sumele predate inculpatului de această parte civilă se ridică la nivelul acestei sume (200 RON + 400 RON + 200 RON + 600 RON + 500 RON) astfel că inculpatul va fi obligat la plata către această parte civilă a sumei de 1.900 RON - despăgubiri civile.
Întrucât partea vătămată C.A. nu a solicitat despăgubiri civile, tribunalul a luat act de această împrejurare.
Martorilor P.I. și C.A. nu li s-a soluționat latura civilă în acest proces (astfel cum s-a cerut de către parchet cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei) în condițiile în care în raport de aceștia soluția dată de parchet cu privire la inculpat a fost de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., în baza art. 181 C. pen. Tribunalul nefiind sesizat și cu privire la aceste fapte, nu a soluționat nici latura civilă care decurge din acestea, cei doi martori urmând a uza de calea acțiunii civile pentru a-și valorifica despăgubirile civile solicitate.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite părții civile H.V. suma de 90 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea transportului la 5 termene de judecată (5 x 18 RON/termen = 90 RON) și părții civile V.I. suma de 1.600 RON cu același titlu reprezentând onorariul de avocat (întrucât celelalte cheltuieli judiciare - contravaloarea transportului pentru partea civilă și 2 martori s-au solicitat ulterior dezbaterii cauzei pe fond, deși la ultimul termen partea civilă a avut apărător ales, ele nu se pot acorda).
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul Ț.A. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât infracțiunile imputate nu există, cumpărătorii de influență și respectiv procurorul neputând proba ca apelantul a primit anumite sume de bani pentru executarea anumitor acte infracționale (eliberarea unor permise auto fără examenul aferent, determinarea unor medici să efectueze prestații medicale ce intrau în atribuțiile lor de serviciu etc.) unor persoane care nu îndeplineau condițiile legale pentru a beneficia de acestea.
Prin Decizia penală nr. 158/A din 20 septembrie 2012 A Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanța de prim control judiciar a reținut că probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, dovedesc, în mod cert, ca autorul celor patru infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 este inculpatul Ț.A. și că faptele au existat în realitate.
Probele testimoniale ale dosarului au dovedit la unison că inculpatul apelant este autorul faptelor deduse judecății deoarece a pretins și primit sume de bani în RON, euro, sau alte foloase, comportându-se în așa fel față de martorii H.V., V.I., P.F. și C.A., încât a lăsat să se creadă că are influență asupra unor funcționari (medici, polițiști) pentru a-i determina să efectueze acte ce intrau în atribuțiile de serviciu - întocmire și eliberare de documentație medicală care să stea la baza completării unor dosare pentru obținerea indemnizațiilor aferente persoanelor cu handicap, restituirea permiselor de conducere auto reținute de organele de poliție sau obținerea unor asemenea acte.
Inculpatul, așa cum a arătat martorii H.V. și V.I. în declarațiile lor, a nominalizat funcția și locul de muncă al persoanei ce trebuia să le rezolve problemele pe care aceștia le aveau (medic la Spitalul Județean Baia Mare, respectiv polițist la Baia Mare) iar în privința martorei P.F. a afirmat că poate să influențeze pozitiv și favorabil martorei, persoana care se ocupa cu întocmirea documentației pentru obținerea pensiei de handicap, martora afirmând în faza de urmărire penală că inculpatul "a dat telefon, a discutat cu o persoană precizând un număr de dosar 567, împrejurare ce a fost de natură să-i creeze convingerea că apelantul poate să-i rezolve în mod cert doleanțele".
Și față de martorul C.A., apelantul a afirmat că îl cunoaște pe martorul V.I., conduită prin care a urmărit să-l convingă pe primul că are influență asupra unor funcționari din poliție, astfel că îi va rezolva favorabil problema, respectiv obținerea permisului auto.
Practica judiciară este unanimă când afirmă în sensul că "infracțiunea de trafic de influență există atât atunci când făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși aceasta nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde și de a primi o sumă de bani, săvârșită de către o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. Prevalarea de o influență inexistentă în realitate, asupra unui funcționar, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase - acțiune ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune -, prin voința legiuitorului constituie o infracțiune distinctă dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen., traficul de influență existând, însă, spre deosebire de înșelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială".
Mai mult, practica judiciară a învederat că "existența infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen. nu presupuse existența unei influențe reale a făptuitorului asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, însă pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca influența, pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcționar care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase".
Din probele administrate în cauză a rezultat că promisiunea făcută martorelor H.V. și P.F. în sensul că doctorii L.C. și P.C. și cei de la Spitalul Județean Baia Mare și Spitalul TBC Baia Mare, unde are sediul comisia pentru handicapați, le pot întocmi acte medicale pentru a beneficia de pensie de handicapat, întrunește elementele infracțiunii de trafic de influență, deoarece aceștia aveau în competență, între atribuții și efectuarea acestei documentații.
De asemenea, referirea inculpatului în privința martorilor V.I. și C.A. la obținerea permiselor auto prin organele de poliție, constituie de asemenea infracțiunea de trafic de influență întrucât poliția are în competență, între alte atribuții și atestarea cunoștințelor de specialitate prin eliberarea unor asemenea acte de liberă circulație pe drumurile publice.
Probele testimoniale atașate dosarului au dovedit cu prisosință predarea sumelor de bani de către cumpărătorii de influență, inculpatului T.A., martora I.A. precizează textual: "eu personal am văzut când mama mea P.F. i-a predat acei bani pe care-i avea în mână, inculpatului, respectiv suma de 1900 RON". Aceleași probe a reliefat că numitul C.A. nu a predat nicio sumă de bani inculpatului, iar cele remise de martorii H.V. și V.I. apelantului, au fost dovedite prin declarațiile acestora consemnate și în cuprinsul denunțului penal care se coroborează cu declarația martorei I.A.
Împotriva Deciziei penale nr. 158/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj în termen legal a declarat recurs inculpatul, reiterând aceeași critică referitoare la netemeinicia hotărârii de condamnare.
În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau achitare.
În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg și corect de instanța fondului și care nu se impunea a fi reluată, nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a cestora rezultând fără dubiu că recurentul inculpat se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Săvârșirea faptelor de către inculpat rezultă din declarațiile părților civile H.V., V.I., P.F. și C.A. - persoane pe care inculpatul le-a lăsat să creadă că are influență asupra unor funcționari (medici, polițiști) pentru a-i determina să facă acte ce intrau în atribuțiile de serviciu ale acestora - întocmirea și eliberarea unor documente medicale necesare obținerii unor indemnizații aferente persoanelor cu handicap, restituirea permiselor de conducere reținute de organele de poliție sau obținerea unor astfel de documente.
Declarațiile părților civile se coroborează cu declarațiile martorilor F.C. și I.A.
Martorul F.C. a arătat că în prezența sa, inculpatul i-a permis lui V.I. obținerea unui permis de conducere, pretinzându-i în acest sens suma de 500 euro. Partea civilă V.I. i-a predat suma de 2.000.0000 ROL, iar inculpatul a precizat că trebuie să dea această sumă unui polițist pe nume "M.".
Prin intermediul său, V.I. i-a mai remis suma de 250 euro.
Martora I.A. a confirmat faptul că mama sa - P.F. i-a dat inculpatului o sumă de bani pentru ca acesta să o ajute în obținerea unei pensii pe motive medicale.
În cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Din oficiu, Înalta Curte constată că pedeapsa inculpatului a fost just individualizată raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, aflate în concurs real, sumele de bani pretinse și primite de către inculpat, atitudinea sa procesuală, prin apărările făcute negând săvârșirea faptelor, atitudinea sa de amenințare a părților civile atunci când aceștia au refuzat să-i dea sumele de bani pretinse.
Față de considerentele expuse în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 486 RON către partea civilă V.I., reprezentând cheltuieli judiciare, conform actelor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.A. împotriva Deciziei penale nr. 159/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 486 RON reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă V.I.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - NN