S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații C.V., R.M., D.V. și R.G. împotriva Deciziei penale nr.234/Ap din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr.611/2002 al acelei Curți.
La apelul nominal, s-au prezentat toți recurenții, aflați în stare de arest, inculpații C.V. și R.M. asistați de avocat G.S., iar ceilalți inculpați asistați de avocat V.M., ambii apărători desemnați din oficiu. Au lipsit intimatele L.T., parte vătămată și Spitalul Județean Brașov, parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocat G.S., pentru inculpatul C.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art.182 din Codul penal și redozarea pedepsei prin aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
Același apărător, pentru recurentul inculpat R.M., a solicitat achitarea în baza art.10 lit.c din Codul de procedură penală, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în art.182 din Codul penal și reducerea pedepsei.
Avocat V.M., pentru recurenții inculpați D.V. și R.G., a solicitat achitarea, întrucât nu au participat la săvârșirea faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât din probele administrate a rezultat vinovăția tuturor inculpaților, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate.
Inculpații, având cuvântul, pe rând, au arătat că sunt de acord cu susținerile apărătorilor lor.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.115/S din 25 aprilie 2002, Tribunalul Brașov– Secția penală, în baza art.20 raportat la art.174 din Codul penal cu aplicarea art.75 lit.a din Codul penal și a art.37 lit.b din același cod, a condamnat pe inculpații: C.V. , R.G., D.V. la câte 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art.20 raportat la art.174 din Codul penal cu aplicarea art.75 lit.a și art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul R.M. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art.61 alin.2 din Codul penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1969 din 1.09.1999 a Judecătoriei Brașov, contopind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 809 zile în pedeapsa aplicată, rezultând pedeapsa de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, s-au scăzut din pedepsele aplicate durata reținerii și a arestării preventive, pentru inculpații C.V. și R.M. începând cu 4.10 2001 la zi, iar față de inculpații R.G. și D.V., începând cu 18.11.2001 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpaților și prelungită durata arestării preventive cu încă 30 de zile. S-a constatat că partea vătămată L.T. nu s-a constituit parte civilă. Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 9.066.267 lei, despăgubiri civile către Spitalul Județean Brașov.
S-a mai dispus restituirea către partea vătămată a două baterii de acumulator, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în seara zilei de 7 mai 2001, inculpații au venit cu căruța peste podul râului Olt, oprindu-se în zona balastierei aparținând S.C „I.S.” SRL Brașov, unde partea vătămată muncitor la această societate, își făcea rondul de pază, fiind cu bicicleta. Inculpații, trecând cu căruța pe lângă partea vătămată, după ce în prealabil au amenințat-o, au lovit-o cu pietre și cu pumnii, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și care i-au cauzat o infirmitate permanentă prin pierderea splinei (leziuni ce au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale).
Prin decizia penală nr.234/Ap din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale menționate pe care a desființat-o sub aspectul individualizării pedepselor și rejudecând în aceste limite, a majorat pedepsele aplicate inculpaților C.V., R.G. și D.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174 cu aplicarea art.75 lit.a și art.37 lit.b din Codul penal , de la 6 ani închisoare la 8 ani închisore fiecare.
A majorat și pedeapsa aplicată inculpatului R.M. pentru infracțiunea prevăzută de art20 raportat la art.174 cu aplicarea art.75 lit.a și art.37 lit.a din Codul penal de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare, pedeapsă contopită cu restul rămas neexecutat de 809 zile de închisoare din pedeapsa de 8 ani și 2 luni, aplicată prin sentința penală nr.1969/1999 a Judecătoriei Brașov, urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. S-a adăugat la arestarea preventivă a inculpaților și perioada de la 25.04.2002 la zi și a fost menținută în continuare starea de arest a inculpaților.
Prin decizie au fost respinse apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiși sentințe.
Împotriva acestei decizii, toți inculpați au declarat recurs, D.V. și R.M. susținând că nu sunt vinovați, iar C.V. și R.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art.182 din Codul penal, cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal și reducerea pedepselor. În subsidiar și primii doi inculpați au solicitat reducerea pedepselor.
Recursurile sunt fondate, însă pentru motivele care urmează:
Instanța de apel a condamnat pe inculpații C.V., R.G. și D.V. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art.174 din Codul penal, deși aceștia au fost trimiși în judecată, prin rechizitor, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 raportat la art.174 din Codul penal.
Conform prevederilor art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, referitoare la încălcările care atrag nulitatea, dispozițiile relative la sesizaea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod.
Constatând nulitatea rezultând din neobservarea modului de sesizare a instanței, Curtea urmează a admite recursul acestor inculpați și a dispune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași Curte de apel pentru rejudecarea tuturor apelurilor declarate de inculpați și de Parchet.
Curtea mai constată că prin decizia atacată instanța de apel a procedat contrar prevederilor art.88 alin.1 din Codul penal.
Astfel,conform textului menționat, timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
Or, instanța de apel a adăugat la arestarea preventivă a inculpaților perioada dintre data pronunțării sentinței și data pronunțării deciziei, fără a dispune computarea acestei perioade din pedepsele pronunțate.
Casarea deciziei îl privește și pe inculpatul R.M. cu privire la care instanța de apel a reținut corect infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată (tentativă la infracțiunea de omor), deoarece ca o consecință a casării urmează a fi rejudecat și apelul declarat de Parchet, apel care se referă și la acest inculpat, existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.a din Codul de procedură penală.
Se va menține starea de arest a tuturor inculpaților, conform art.350 din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații C.V., R.M., D.V., R.G. împotriva deciziei penale nr.234/Ap din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpați, la Curtea de Apel Brașov.
Menține starea de arest a inculpaților.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei pentru fiecare inculpat se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.