D E C I Z I A NR.752 DOSAR NR. 4731/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr.394 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.M., apărător din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă B.F.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului și schimbarea calificării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat și reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat fiind în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 Cod penal.
În ultimul cuvânt, inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului său, susținând că a comis infracțiunea de furt.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.247 din 29 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul G.D. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din același cod.
S-a făcut aplicarea art.64 și 71 din Codul penal și s-a dedus arestul preventiv de la 22 martie 2002.
În baza art.14 și 146 din Codul de procedură penală și a art.998 Cod civil inculpatul a fost obligat la 12.000.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea plăcilor de azbociment sustrase, la 150.000 lei cheltuieli de spitalizare a părții civile și 2.000.000 lei daune morale față de aceasta.
Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt :
În noaptea de 1 septembrie 2000, G.D. din comuna Mârșani, județul Dolj, în jurul orei 0,30, împreună cu P.A., potrivit înțelegerii prealabile, s-au deplasat la un grajd al fostului C.A.P., pentru a sustrage plăci din azbociment de pe acoperiș. Pe acoperiș s-a urcat P.A., care a desprins 17 plăci ce au fost date inculpatului G.D., acesta depozitându-le la sol. Apoi, s-au deplasat la domiciliul consăteanului F.I. de la care au luat, sub formă de împrumut, calul cu căruța în care au pus 12 plăci de azbociment în intenția de a le transporta la domiciliu. În acest moment a intervenit B.F., proprietarul grajdului, care a urmărit activitatea celor doi infractori, el simulând că ar fi însoțit de un lucrător de poliție.
În aceste împrejurări, cei doi inculpați au abandonat căruța, cu materialele sustrase, partea vătămată deplasându-se cu utilajul către postul de poliție, pentru a sesiza faptele săvârșite.
Fiind urmărit de G.D., după ce a parcurs aproximativ 300 metri, ținând calul de căpăstru, B.F. a fost întâmpinat de inculpat, care a încercat să-i tragă hățurile din mână, însă nu a reușit, partea vătămată opunându-i rezistență. În această situație, inculpatul văzând în căruță o seceră a luat-o și l-a lovit în cap pe B.F., în scopul de a reuși să recupereze de la acesta căruța, cu plăcile de azbociment sustrase.
Văzând că nu reușește, inculpatul s-a îndepărtat de la locul faptei, dispărând apoi de la domiciliu.
Victima a fost internată în Spitalul nr.1 Craiova, în perioada 1 – 6 septembrie 2000, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral (T.C.C.) minor, plagă contuză parietal dreapta, din certificatul medico-legal rezultând că au fost necesare, pentru vindecare, 10-12 zile îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr.394 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de inculpat, cu motivarea că nu este întemeiată cererea acestuia de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de furt calificat, întrucât corect a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie deoarece a comis un act de agresiune asupra părții civile, pentru a scăpa de identificare și reținere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a cerut, scris și oral, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei, avându-se în vedere situația materială precară a familiei sale.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.211 alin.1 din Codul penal, constituie infracțiunea de tâlhărie și furtul urmat de întrebuințarea de violențe pentru păstrarea bunului furat, sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Din probele administrate, rezultă că inculpatul G.D., în scopul de a recupera de la partea vătămată B.F. căruța cu plăcile de azbociment sustrase și pentru a înlătura posibilitatea identificării sale și a dovedirii însușirii bunurilor respective, a folosit violența împotriva sa, fugind în cele din urmă de la locul faptei, Curtea constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. d și f din Codul penal.
De asemenea, se constată că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, este corect individualizată, fiind respectate criteriile generale prevăzută de art.72 din Codul penal, printre care și gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, pe timp de noapte, în mod organizat și frecvența acestora, precum și elementele care caracterizează persoana sa, în special faptul că este recidivist, în perioada 1984 – 1997, el mai fiind condamnat de 7 ori pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și violare de domiciliu, ceea ce dovedește persistența sa în comiterea unor asemenea fapte, totodată sustrăgându-se de la urmărire penală.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să atingă scopul educativ și de prevenire a săvârșirii unor alte infracțiuni, prevăzut de art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins, menținându-se hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
Conform dispozițiilor art.383 alin.2 din Codul de procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
În baza prevederilor art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr.394 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 martie 2002 la 14 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.