Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluția nr. 258/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Secția de Combatere a Corupției s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (1) și (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții L.L. și O.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și 257 alin. (1) C. pen., față de numitul V.I. pentru infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. și față de numiții O.O. și a O.D. pentru cumpărare de influență, prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită, prev.- de art. 255 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen. și art. 42 cu aplicarea art. 29 pct. 1 lit. a) și f) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 246 - 248 C. pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. de către procurorul L.L. (fosta H.) și a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și deturnare de fonduri prev. de art. 3021 alin. (1) C. pen. de către senatorul O.O.
S-a reținut că la data de 29 iunie 2012, petentul B.G. a formulat plângere la parchet invocând săvârșirea de fapte de corupție de către procurorul L.L. (fostă H.), din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Suceava, senatorul O.O. și alte persoane, susținând că a fost condamnat În baza unui dosar penai „fabricat" de procurorul menționat mai sus, la comanda senatorului O.O. și a fratelui său O.D. A mai menționat petentul că aceste din urma două persoane ar fi dat bani polițiștilor și magistraților care au îndeplinit atribuții de serviciu în dosarul în care acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de înșelăciune, afirmând, totodată, că în acel dosar penal a fost favorizat numitul O.D. despre care precizează că ar fi comis infracțiunea pentru care el (petentul) a fost condamnat. în declarația dată în cauză petentul a precizat că nu are de furnizat alte date și în plângere a descris complet infracțiunile învederate.
S-a constatat, față de actele dosarului că infracțiunile de corupție invocate de petent nu există și s-a dispus neînceperea urmăririi penale, menționându-se că nu sunt date că procurorul L.L. (fostă H.) ori comisarul de poliție O.V. ar fi pretins sau primit bani în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. De asemenea, s-a reținut că sunt lipsite de 5 orice bază faptică afirmațiile petentului că numiții O.O. și a O.D. ar fi dat bani ori alte foloase procurorului ori polițistului menționați mai sus.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.G. și prin rezoluția nr. 647/II-2/2012 din 11 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de către petiționarul B.G. împotriva ordonanței emise la data de 28 august 2012 în Dosarul nr. 258/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției. S-a reținut că petentul a făcut afirmații nefondate, lipsite de un suport probator, izvorâte dintr-o subiectivitate accentuată, iar observațiile și considerentele sale de ordin personal nu pot constitui date în sensul că au fost săvârșite infracțiuni de corupție în cauză, opinându-se că, în faza investigativ-preliminară, procurorul de caz a strâns toate probele necesare și suficiente, din evaluarea lor judiciară rezultând inexistența faptelor penale reclamate.
Împotriva acestor rezoluții, la data de 19 septembrie 2012, petentul B.G. a formulat plângere, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6116/1/2012 cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2013 și a solicitat, în esență, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet pentru administrarea de probatorii.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.
În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dispusă se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petentul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față.
În cauză, se constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă împotriva intimaților L.L. și O.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și 257 alin. (1) C. pen., V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. și față de intimații O.O. și a O.D. pentru infracțiunile prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunile reclamate.
Înalta Curte constată că în mod justificat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - constatându-se că presupusele fapte penale menționate de petentul B.G. în plângerea sa, nu există în materialitatea lor.
Faptul că petentul B.G. în sesizarea sa prezintă nemulțumirile sale în legătură cu cercetarea și condamnarea sa pentru infracțiunea pentru care se află în prezent în stare de deținere, făcând afirmații care constituie doar păreri personale, nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte penale care să atragă răspunderea penală a intimaților sub aspectul săvârșirii presupuselor infracțiuni reclamate.
Înalta Curte constată că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petentului și nu există infracțiunile reclamate.
De altfel, afirmațiile, considerațiile făcute de petent, în cuprinsul plângerii, nu prezintă vreun suport probator și prin urmare, se constată, în esență, că nu se identifică vreun element care să determine concluzia că intimații ar fi săvârșit faptele pentru care organul de urmărire penală a fost sesizat, fapte ce nu există în materialitatea lor, iar actele premergătoare efectuate nu au relevat niciun indiciu în acest sens.
În consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimații L.L., O.V., V.I., O.O. și O.D., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație DNA a emis o rezoluție temeinică și legală.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva ordonanței nr. 258/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva Ordonanței nr. 258/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul la piața sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - LM