S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul H.M.Z. împotriva deciziei penale nr.304 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală.
S-au prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocat A.D., apărător ales, și translatorul de limba arabă desemnat în cauză, d-nul D.B.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 și reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a declarat că este de acord cu concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr.22 pronunțată la data de 19 martie 2000 în dosarul penal nr.3808/2001 Tribunalul București, Secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul H.M.Z. pentru infracțiunea de comercializare de droguri de mare risc, prevăzută în art.2 din Legea nr.143/2000, la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.d și e Cod penal în condițiile art.66 Cod penal.
Conform art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 1 august 2001 la zi.
S-au aplicat dispozițiile art.17 din Legea nr.143/2000 raportat la art.118 lit.e Cod penal confiscându-se de la inculpat cantitatea de 194 g cocaină amestec cu fenacetină.
În baza art.117 alin.3 Cod penal s-a dispus expulzarea inculpatului, care a fost obligat la cheltuieli conform art.189 și art.191 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere situația de fapt rezultată din analiza probelor administrate, și anume:
În ziua de 1 august 2001 în jurul orelor 16,00 în zona Mc Donald,s de pe Șos.Colentina, organele de poliție au sesizat comportarea suspectă a unei persoane pe care au supravegheat-o.
După 20 deminute, aceasta s-a urcat într-un autoturism pe care în scurt timp l-a oprit poliția, ea reușind să fugă și fiind percheziționată doar șoferul și autoturismul.
Asupra șoferului (inculpatul), într-o cutie s-au găsit 20 capsule cilindrice de culoare roz, care expertizate s-au dovedit a fi 195,60 gr cocaină, substanță din categoria drogurilor de mare risc (tabelul II).
Probele care au completat declarația inculpatului au fost: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de constatare, procese verbale de percheziție, raportul de constatare tehnico-științifică, dovada predării substanței la Camera de corpuri delicte, declarațiile martorilor, procesele verbale de confruntare.
Instanța a constatat că fapta inculpatului de a deține droguri de mare risc în vederea comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art.2 din Legea nr.143/2000 (nespecificând aliniatul, articolul s-a avut în vedere în totalitate).
Curtea de Apel București, Secția I-a penală prin decizia penală, nr.304 pronunțată la data de 4 iunie 2002 în dosarul penal nr.1247/2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a considerat că urmărirea penală s-a făcut legal, chiar și în absența interpretului deoarece însuși inculpatul a renunțat la interpret cunoscând limba română și că încadrarea juridică a faptei a fost corectă.
Cât privește cuantumul pedepsei, acesta a fost stabilit, printre alte criterii, și ținându-se cont de poziția oscilantă a inculpatului.
În decizia de apel s-a arătat că omisiunea înscrierii aliniatelor articolului 2 din Legea nr.143/2000 atât în minută cât și în dispozitiv reprezintă o eroare materială, fiind evident că instanța l-a condamnat pentru această infracțiune, așa cum fusese trimis în judecată prin rechizitoriu (art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivele scrise de recurs s-au invocat ca motive de casare atât greșita încadrare juridică (art.3859 alin.1 pct.171 Cod procedură penală) cât și greșita individualizare a pedepsei (art.3859 alin.1 pct.14 ).
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și încadrarea faptei sale în dispozițiile art.4 din Legea nr.143/2000, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei sau reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința scăderii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare în raport cu criticile aduse, cu întreg materialul probator și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține că recursul inculpatului este fondat numai cu privire la cuantumul pedepsei.
Astfel, instanțele în mod corect au încadrat fapta inculpatului în dispozițiile art.2 (alin.1 și 2) din Legea nr.143/2000, iar nu în dispozițiile art.4 ale aceleiași legi.
Inculpatul, în momentul surprinderii sale, a declarat verbal că cele găsite sunt droguri, apoi a declarat scris că recunoaște fapta și o regretă. Totodată a indicat și numele traficantului și chiar adresa acestuia. La fila 43 dosar urm.penală a precizat că trebuia să vândă cocaina cu 15.000 de dolari unui român. Date fiind informațiile inculpatului s-a disjuns și continuat urmărirea penală cu privire la mai multe persoane:M., R., B.
Având în vedere conduita anterioară a inculpatului, fără antecedente penale, patron al unei firmei, recunoașterea faptei în faza de urmărire penală și regretul manifestat, dar în special atitudinea sa după comiterea faptei, de înlesnire a descoperirii altor participanți, Curtea urmează să rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante prevăzute în art.74 lit.a și c, cu efectul prevăzut în art.76 lit.a Cod penal.
Fiind întemeiat recursul sub acest aspect, urmează a fi admis și a se casa ambele hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală iar în fond, reținând dispozițiile art.74 lit.a și c Cod penal, să se reducă pedeapsa principală de la 10 la 6 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărîrii.
Conform art.88 Cod penal se va deduce prevenția la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul H.M.Z. împotriva deciziei penale nr.304 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel
București, Secția I-a penală.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.224 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, Secția II-a penală cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art.2 din Legea 143/2000.
Reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c din Codul penal și reduce pedeapsa de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 august 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.