Decizia nr.82 Dosar nr.4581/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.I. împotriva deciziei penale nr.589/A din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.2504/2002 al acelei Curți.
La apelul nominal, s-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat P.R.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și în fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul, în stare de arest, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.550 din 6 iunie 2002, Tribunalul București – Secția a II-a penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.239 din 25.11.1997 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, în baza art.197 alin.3 cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal), cerere formulată de condamnatul R.I.
Tribunalul a reținut că motivul invocat de condamnat pentru întreruperea executării pedepsei (decesul tatălui său și lipsirea de îngrijire a sorei sale minore) nu a fost dovedit, întrucât din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că prezența condamnatului, element negativ, nu este benefică pentru familia sa, nefiind întrunite cerințele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia nr.589/A din 18 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat .
În considerentele deciziei, curtea a reținut, de asemenea, că nu a fost dovedită existența unor împrejurările speciale, (cerute de art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală), din pricina cărora continuarea executării pedepsei ar putea avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Mai mult, se reține că din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză a rezultat că petentul a avut un comportament negativ, împrejurare reținută de prima instanță la soluționarea cererii.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, nemotivat.
Recusul este nefondat.
Potrivit art.455 din Codul de procedură penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art.453, la cererea persoanelor arătate în alin.2 al aceluiași articol.
Conform art.453 lit.a din Codul de proceduă penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată, respectiv, în speță, întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei (în speță, continuarea executării pedepsei) ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din examinarea cererii condamnatului Curtea reține că acesta a invocat, ca împrejurare specială, decesul tatălui său și lipsirea de îngrijire a sorei sale minore, prin acest deces. Or, din cuprinsul anchetei sociale efectuate de Primăria Măgurele, județul Ilfov, a rezultat că tatăl condamnatului trăiește, iar sora sa minoră se află în întreținerea acestuia.
Prin urmare, în absența unor împrejurări speciale din pricina cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa, în mod legal cele două instanțe au respins cererea acestuia și apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe. În plus, din aceeași anchetă socială a rezultat că petentul condamnat a avut un comportament negativ, prezența sa în cadrul familiei și al comunei creind numeroase și permanente probleme.
În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650.000 lei, din care suma de 250.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat R.I. împotriva deciziei penale nr.589/A din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.