Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 967 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.S.E., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. (1) și (3) C. pen., s-a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) să urmeze un curs de calificare.
Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție căreia instanța îi încredințează supravegherea.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în cauză de la data de 26 septembrie 2012 lăzi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată în vederea restituirii către B.C.C.O. București suma de 210 de lei obținută în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a constatat că în urma analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,23 grame substanță conținând heroină.
2. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440 din 04 octombrie 2012 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 16 octombrie 2012.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440 din 04 octombrie 2012 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 16 octombrie 2012, în cele 3 pedepse componente de câte un an închisoare fiecare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 și art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse a câte un an închisoare fiecare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o majorează cu 3 luni, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Inculpatul va executa 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. B) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 26 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului R.F.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat în vederea restituirii către B.C.C.O. București suma de 200 de lei obținută în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a constatat că în urma analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,14 grame substanță conținând heroină.
În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpata I.S.E. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 1585D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. 39600/3/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților R.F., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și I.S.E., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reținut că inculpatul R.F. a vândut la data de 02 august 2012 colaboratorului cu nume de cod „M.D." cantitatea de 0,14 grame heroină cu suma de 200 lei, iar inculpata I.S.E. în datele de 21 iunie 2012, 11 iulie 2012 și 18 iulie 2012 a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.V." cantitatea totală de 0,23 grame heroină cu suma de 210 lei.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a bazat pe declarațiile inculpaților care au recunoscut acuzațiile astfel cum au fost descrise mai sus, procesele-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorilor „N.V." și „M.D.", procesele-verbale întocmite de investigatorul „P.M.", procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental și de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză.
După sesizarea instanței, la termenul din data de 01 noiembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații R.F. și I.S.E. au precizat că recunosc în întregime acuzațiile ce le-au fost aduse, că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea de probe suplimentare cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, față de poziția acestora constatându-se îndeplinirea condițiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, prin decizia penală nr. 404/ A din 19 decembrie 2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul R.F. împotriva sentinței penale nr. 967 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, însușindu-și argumentația instanței de fond.
Prin aceeași decizie, a dedus prevenția de la 26 septembrie 2012 la zi și a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul R.F. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele sale personale, respectiv faptul că este fără antecedente penale, are o familie cu copii și i s-a reținut în sarcină un singur act material.
În raport de aspectele învederate, a solicitat reducerea pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacata în raport cu motivul de recurs invocat de către inculpat, motiv prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de fond și menținută de cea de apel a fost judicios individualizată, ca și cuantum și modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Totodată, verificând actele dosarului, se constată că motivul de recurs astfel cum a fost invocat in fata instanței supreme, a fost inițial susținut în fata instanței de apel, care a motivat amplu și judicios respingerea lui.
Astfel, așa după cum și instanța de prim control judiciar a reținut, instanța de fond a aplicat în mod corect procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., față de solicitarea expresă a inculpatului care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, în concordanță cu mijloacele de probă mai susmenționate., făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., dând valoarea unor circumstanțe atenuante judecătorești pentru elementele de fapt referitoare la cantitatea redusă a drogurilor, dar și atitudinii sincere a inculpatului și a împrejurării că acesta a formulat un denunț fără a fi aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa stabilită de către prima instanță a fost mult redusă sub minimul special, aproape până la limita maximă permisă de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Având în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta, ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului, reținându-se în acest sens că inculpatul a fost sancționat administrativ prin cinci ordonanțe emise de procuror în legătură cu fapte ce corespund normei de incriminare a infracțiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis, dar și a deținerii de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, reținând de asemenea că acesta a mai fost condamnat definitiv la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea unei infracțiuni concurente, se apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, pentru reeducarea inculpatului fiind necesară executarea efectivă a pedepsei.
Totodată, în aceeași succesiune juridică, just s-a constatat că instanța de fond a aplicat în mod corect tratamentul sancționator prevăzut de art. 85 C. pen., dispunând anularea suspendării condiționate a pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 440/2012 a Judecătoriei Buftea, precum și tratamentul sancționator prevăzut de art. 33 – art. 34 C. pen.
În ce privește sporul de 3 luni aplicat în urma contopirii pedepselor, temeinic s-a considerat că acesta este justificat și necesar pentru a sancționa perseverența infracțională a inculpatului.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Prin urmare, temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Pedeapsa este o măsura de constrângere si un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale.
Prin raportarea tuturor împrejurărilor cauzei la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reținute, se apreciază ca pedeapsa aplicată de prima instanța și menținută de instanța de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea și nici schimbarea modalității de executare, pentru reeducarea inculpatului fiind necesară executarea efectivă a pedepsei.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 404/ A din data de 19 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la 26 septembrie 2012 la 21 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.