S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații B.Gh., D.M. și A.P.O. împotriva deciziei penale nr.240 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-au prezentat inculpații, arestați, asistați de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepselor.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate.
Inculpatul B.Gh., în ultimul cuvânt, a declarat că nu recunoaște decât faptul că a trecut fraudulos frontiera.
Inculpații D.M. și A.P.O., pe rând, în ultimul cuvânt, au solicitat reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.295 din 24 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș au fost condamnați inculpații:
D.M. la 6 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208-209 lit.a, g și i Cod penal; 3 ani închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.279 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a din același cod; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art.70 alin.1 din O.U.G. nr.105/2001, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal; 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută de art.176 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art.75 lit.a din Codul penal.
Pedepsele au fost contopite conform art.33 și 34 lit.b Cod penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an, deci pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e Cod penal.
2. A.P.O. și 3. B.Gh. la câte: 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.279 alin.1 și 3 Cod penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.70 alin.1 din O.U.G. nr.105/2001, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal; 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.176 din Legea nr.141/1997 și câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e Cod penal.
Pentru cele 4 infracțiuni săvârșite de inculpatul A.P.O. s-a reținut recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.b Cod penal.
Pedepsele au fost contopite conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal și s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 1 an, în final 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.Gh. prevenția de la 7 februarie 2002 iar pentru inculpatul D.M., prevenția de la 1 august 2001 la zi și s-a constatat că inculpatul A.P.O. este arestat în altă cauză.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4.002 dolari SUA, s-au echivalentul în dinari Jugoslavi a acestei sume, către partea civilă F.A..
S-a dispus restituirea către partea vătămată F.A. a unui pistol marca „Magnum Zastva” - seria CZM 83/1993 calibru 9 mm, aflat în depozit la Poliția municipiului Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut pe baza probelor administrate următoarele:
Inculpații au fost angajați de părțile vătămate F.M. și F.A. cetățeni jugoslavi, pentru prestarea unor munci în gospodărie, cu predilecție în zootehnie, fiind cazați într-o anexă a imobilului părților vătămate.
In seara de 29 iulie 2001, profitând de absența de la domiciliu a părților vătămate, în baza unei înțelegeri prealabile, cei trei inculpați s-au întâlnit în locuința acestora, pentru a sustrage bunuri din locuință, care era încuiată, iar inculpații nu aveau acces.
In timp ce inculpatul D.M. a asigurat paza locului faptei, inculpații B.Gh. și A.P.O. au pătruns prin efracție în imobil și din interior au furat un pistol cu butoiaș marca „Magnum Zastava”, calibru 9 mm de fabricație Jugoslavă, cartușe cu glonț, pentru armă de vânătoare, colier din aur, două telefoane mobile, cercei din aur, inel din aur pentru bărbați, și suma de bani în valută, după care toți trei au trecut fraudulos frontiera de stat a României din Jugoslavia, în noaptea de 29/30 iulie 2001. Partea vătămată evaluând prejudiciul la suma totală de 15 mii mărci germane.
Inculpatul B.Gh. a abandonat pistolul furat sub un pod din localitatea Deta, județul Timiș, unde a fost găsit și predat organelor de poliție, pistolul aflându-se în stare de funcționare.
In localitatea Lățunaș, județul Timiș, inculpații au împărțit între ei bunurile furate de la părțile vătămate, de aici inculpatul A.P.O. s-a deplasat spre Caransebeș, iar inculpații B.Gh. și D.M. s-au deplasat cu trenul spre Moldova. In timpul călătoriei inculpatul D.M. i-a furat din buzunarul pantalonilor inculpatului B.Gh. suma de bani în valută de care acesta dispunea și a coborât în localitatea Cornești, județul Timiș. Aici a mers la un restaurant și ajungând în stare de ebrietate, a provocat scandal, fiind reținut de organele de poliție. Cu prilejul percheziției s-a găsit asupra sa suma de 3.900 mărci germane, pe care nu a putut să o justifice, astfel că a fost reținut pentru cercetări.
In Timișoara, cei trei inculpați s-au deplasat la locuința martorei T.M., căreia inculpatul A.P.O. i-a lăsat pentru concubina sa, martora M.D. suma de 2.000 mărci germane și 2 ceasuri electronice.
La individualizarea pedepselor celor trei inculpați s-a avut în vedere comportarea nesinceră a inculpaților, încercarea acestora de a ascunde adevărul, valoarea mare a prejudiciului, faptul că infracțiunile au fost săvârșite pe teritoriul altui stat.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, părțile civile au evaluat bunurile furate la suma de 15.000 mărci germane, iar în cursul urmăririi penale au fost recuperate bunurile menționate în procesele-verbale existente la dosarul de urmărire penală și prin declarația de la fila 58 dosar instanță, partea vătămată F.A. s-a constituit parte civilă cu diferența până la suma de 10.700 mărci germane, două telefoane mobile, bijuterii din aur în valoare de 3.000 mărci germane, un pistol calibru 9 mm, două picioare-suport cameră video în valoare de 100 mărci germane.
Instanța a avut în vedere bunurile care au fost restituite în faza de urmărire penală, și a obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 4.002 dolari SUA, sau echivalentul în dinari, din care suma de 5.355 mărci germane, diferența de la suma restituită de 5.545 mărci, până la suma de 10.700 mărci pretinsă de partea civilă, 3.300 mărci, reprezentând contravaloarea bijuteriilor, a celor două telefoane mobile, a două suporturi cameră video, constatând că restul prejudiciului a fost recuperat.
Cu privire la pistolul marca „Magnum Zastava”, seria CZM 83/93 aparținând părții vătămate s-a dispus restituirea de către Poliția municipiului Timișoara, în depozitul căreia se află, după efectuarea expertizei criminalistice.
Impotriva sentinței penale nr.295 din 24 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat apel inculpații.
Inculpații A.P.O. și D.M. au solicitat admiterea apelurilor și reducerea pedepselor aplicate.
Pentru inculpatul B.Gh. s-a solicitat în principal achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, pentru infracțiunile de furt, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și contrabandă, iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia nr.240/A din 10 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a motivat că apelul inculpatului B.Gh. prin care s-a cerut achitarea pentru infracțiunile de contrabandă și nerespectarea regimului armelor și munițiilor este nefondat, deoarece din probele administrate rezultă că acesta a săvârșit infracțiunile împreună cu ceilalți doi inculpați, ba mai mult că în timpul cercetării judecătorești a încercat să-i determine să-l disculpe așa cum a declarat inculpatul D.M..
Cu privire la critica privind netemeinicia s-a arătat că prima instanță a stabilit pedepse legale, just individualizate cu respectarea dispozițiilor art.72 din Codul penal, că modalitatea săvârșirii infracțiunilor și pericolul social al acestora impune menținerea pedepselor.
Nemulțumiți și de această hotărâre, inculpații au atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală, inculpatul B.Gh. și ca netemeinică inculpații D.M. și A.P.O.
Inculpatul B.Gh. a cerut casarea hotărârii și achitarea pentru infracțiunile reținute, mai puțin în ce privește infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei,singura pe care a săvârșit-o.
Inculpații D.M. a A.P.O. au reiterat motivele din apel, susținând că pedepsele sunt exagerat de aspre.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel, au reținut situația de fapt corectă, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare.
S-a motivat de ce nu au fost reținute apărările formulate de inculpatul B.Gh.
Astfel, inculpatul A.P.O., audiat în cursul urmăririi penale (filele 127-128) a declarat că nu a participat la nici un furt, că într-o seară au venit la el în cameră ceilalți doi inculpați și i-au cerut să meargă cu ei în România. A susținut că inițial a refuzat dar, amenințat cu un pistol de B.Gh., de frică a acceptat și a trecut fraudulos cu cei doi. Ajunși în țară a primit de la cei doi inculpați o parte din banii furați de la F.A..
Inculpatul D.M. a declarat la rândul lui că cei care au săvârșit furtul au fost B.Gh. și A.P.O.
Trimiși în judecată și după ce a fost arestat și inculpatul B.G. inculpații au retractat parțial cele declarate susținând că inculpatul B.G. nu a participat la furt, pentru ca ulterior D.M. să declare că a fost sfătuit de B.Gh. să declare mincinos.
Relevantă pentru stabilirea participației și contribuției fiecăruia dintre inculpați este declarația inculpatului B.Gh. în cursul cercetării judecătorești (f.55 dosar primă instanță).
Inculpatul, care a lucrat potrivit declarației sale la un vecin al părților vătămate a plecat de la acesta fără să-l anunțe și fără să fi primit banii pentru munca prestată.
A susținut că a venit în țară cu cei doi inculpați trecând fraudulos frontiera, iar când au ajuns în localitatea Lățunaș, județul Timiș a primit de la inculpatul A.P.O.2.000 DM, pentru că i-a spus că intenționează să plece la muncă în Italia. A mai susținut că a mai primit de la același inculpat un telefon Nokia și un lănțișor de aur și că personal s-a gândit că cei doi inculpați au primit cam mulți bani pentru munca prestată la părțile vătămate, dar nu i-a întrebat nimic și ulterior a realizat că banii provin din furt.
O serie de susțineri care se contrazic și sunt contrazise de felul în care cei trei inculpați au acționat atât în Jugoslavia cât și după trecerea frauduloasă a frontierei, așa încât vinovăția inculpatului B.Gh. a fost corect reținută.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art.72 Cod penal și ținând seama de numărul mare de infracțiuni, de săvârșirea acestora într-o țară străină de către trei inculpați, de valoarea bunurilor sustrase, sunt singurele în măsură să realizeze cerințele art.52 Cod penal, astfel că și sub acest aspect hotărârile sunt temeinice și legale.
In consecință, recursurile urmează a fi respinse în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondate.
In temeiul art.38517 alin.4, raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce prevenția din pedepsele aplicate inculpaților B.Gh. și D.M. și se va constata că inculpatul Arnăutu Ovidiu-Petru este arestat în altă cauză.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.Gh., D.M. și A.P.O. împotriva deciziei penale nr.240 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 7 februarie 2002 până la 7 ianuarie 2003 pentru inculpatul B.Gh. și de la 1 august 2001 până la 7 ianuarie 2003 pentru inculpatul D.M.
Constată că inculpatul A.P.O. este arestat în altă cauză.
Obligă inculpații la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.