Deliberând asupra recursului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 217 din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Vaslui, data în Dosarul nr. 2782/89/2011 a fost condamnat inculpatul M.I., porecla „L.", cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv, de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 220 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin nerecurare la data de 3 mai 2010, pe care a cumulat-o cu pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani și 5 (cinci) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive și în conformitatea cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la zi.
Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile B.I., Spitalul Județean de Urgență Vaslui și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul M.I. să plătească următoarele sume: 5.000 RON părții civile B.I., reprezentând despăgubiri materiale; 50.000 RON părții civile B.I., reprezentând despăgubiri morale; 6.099,96 RON părții civile Spitalul Județean de Urgență Vaslui, reprezentând cheltuieli de spitalizare; 524,40 RON părții civile Serviciul de Ambulanță Județean de Urgență Vaslui, reprezentând cheltuieli de transport.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.I. 3 bucăți de lemn de esență cireș și o furcă cu coarne metalice reprezentând corpuri delicte, înregistrate la poziția 93/2011 în Registrul de corpuri delicte al instanței.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 900 RON, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător oficiu s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar părții vătămate cu același titlu suma de 500 RON.
Pentru a decide astfel prima instanță a reținut că în ziua de 05 iunie 2011, în jurul prânzului, sub pretextul că ar căuta un cățel, învinuita P.M. a escaladat gardul părții vătămate B.I., a intrat în curtea acestuia și după o discuție purtată cu partea vătămată, profitând de vârsta acestuia și de deficiențele de auz și de vedere pe care le are, i-a sustras părții vătămate o crăticioară cu două bucăți de carne, pe care a dus-o în locuința vecină unde se afla concubinul său M.I.
Pe fondul stării de gelozie, oarecum inexplicabilă față de vârsta lui B.I. și a stării de sănătate precară, inculpatul M.I. a sărit și el gardul în curtea lui B.I., care s-a refugiat în grădină, însă a fost urmărit de către inculpat.
Folosind un băț de cireș, inculpatul M.I. l-a lovit pe partea vătămată B.I. în zona parietală stângă, după care a continuat agresiunea, lovind pe partea vătămată în zona toraco-abdominală și a membrelor superioare, cu o furcă cu o coadă scurtă aparținând părții vătămate.
În tot acest timp învinuita P.M. s-a aflat la gardul despărțitor, dar nu a intervenit în conflict.
Ulterior, inculpatul a revenit la locuința sa, iar partea vătămată B.I., probabil sub influența șocului traumatic pe care l-a suferit, nu a conștientizat amploarea leziunilor care i-au fost provocate de inculpatul M.I., rămânând la domiciliu și chiar încercând să efectueze activități domestice.
Persoane apropiate au sesizat însă faptul că B.I. era într-o stare extrem de alterată a sănătății, astfel că a fost sesizat serviciul de urgență „112", după care partea vătămată B.I. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde a fost internat în perioada 06 - 16 iunie 2011, fiindu-i acordate îngrijiri medicale de specialitate, cu diagnosticul „Policontuzionat prin agresiune. Hemiperitoneu prin ruptură de splină. Contuzie forte bază hemitorace stâng cu hematom parietal. Plagă contuză temporală stângă. Plagă contuză cot stâng. Contuzie umăr stâng. Hemartroză cot stâng. Anemie acută posthemoragică".
După externare s-a întocmit Certificatul medico-legal nr. 303 din 17 iunie 2011 de către S.M.L. județul Vaslui prin care s-a concluzionat că B.I. a prezentat leziuni traumatice de tipul rupturii de splină pentru care se efectuează splenectomie de necesitate, hematomului peritoneal, plăgii confuze și hematomului parietal latero-toracic stâng.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace sau obiecte contondente. Pot data din 5 iunie 2011. Necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile au pus în primejdie viața sus-numitului. Urmarea traumatismului sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin pierderea de organ (splenectomie).
Vinovăția inculpatului în conținutul faptelor de violare de domiciliu și tentativă de omor este dovedită prin declarația părții vătămate B.I., concluziile Certificatului medico-legal nr. 303 din 17 iunie 2011 al S.M.L. județul Vaslui,declarațiile inculpatului M.I., declarațiile învinuitei P.M., declarațiile martorilor B.M., A.M., P.S. și mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fata locului, planșa foto anexate.
Inculpatul, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-a cunoscut și le-a însușit.
Prima instanță, reținând că actul de sesizare a fost legal întocmit iar din probele administrate în timpul urmăririi penale a rezultat că faptelor inculpatului li s-au dat o corectă încadrare juridică și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, a admis cererea de judecare a cauzei în cadrul procedurii simplificate, reglementată de art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor, în cadrul criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, urmarea produsă, având în vedere că partea vătămată este un bătrân în vârstă de 88 de ani, căruia i-a fost extirpată splina, rămânând cu infirmitate fizică permanentă, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, conduita sinceră a inculpatului dar și circumstanțele sale personale, faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, atitudinea sa după comiterea faptei,
S-a reținut de către cele două instanțe că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 220 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin nerecurare, la data de 3 mai 2010 și, în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (21) C. pen., pedeapsă care a fost alăturată la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul M.I., care a solicitat reindividualizarea a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere că a recunoscut comiterea faptelor și că a fost și provocat de către partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 20 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I., împotriva Sentinței penale nr. 217 din 19 decembrie 2011, a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o ca fiind legală și temeinică.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus această perioadă preventivă de după data de 19 decembrie 2011, la zi.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu de avocat oficiu, s-a stabilit a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Curtea a reținut că prima instanță, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a reținut corect situația de fapt, a dat o încadrare juridică corectă acestora, de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a constatat că, prima instanță a făcut o individualizare judiciară corectă a pedepsei având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.
În opinia curții, aplicarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, în regim de executare, corespunde gradului de pericol social al faptelor astfel cum au fost descrise și reținute în actul de sesizare, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul contact cu legea penală, anterior a mai beneficiat de clemența instanței tot pentru săvârșirea unei fapte de violență, atitudinea acestuia după comiterea faptelor în sensul că nu a depus nici un efort pentru a ajuta partea vătămată B.I.
De asemenea, s-a mai reținut că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală nu au rezultat element care să susțină critica inculpatului apelant că ar fi fost provocat de către partea vătămată.
Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.I. pe care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.
În susținerea recursului a învederat faptul că deși a beneficiat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în raport de numărul de îngrijiri medicale acordate părții vătămate se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului în raport de atitudinea sa sinceră avută pe întreg parcursul procesului penal.
Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpatul M.I. ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Critica recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptei reținută în sarcina sa, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., este neîntemeiată. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect situația de fapt în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc. pen., vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, respectiv infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.
Cele două instanțe, date fiind împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, au stabilit în baza probatoriului administrat, respectiv, declarațiile învinuitei P.D., ale martorilor B.M., A.M., P.S. care se coroborează cu declarațiile părții vătămate B.I., declarațiile inculpatului M.I., care a recunoscut comiterea faptei, și concluziile Certificatului medico-legal nr. 303 din 17 iunie 2011 emis de S.M.L. Vaslui, foaia de observație clinică generală a victimei nr. 18797 a Secției chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Vaslui, o corectă situație de fapt.
S-a reținut că, în ziua de 05 iunie 2011, în jurul prânzului, sub pretextul că își caută cățelul, învinuita P.M. a escaladat gardul locuinței părții vătămate B.I., a intrat în curte și profitând de vârsta înaintată a acestuia (88 ani) și deficiențele auditive, a sustras o cratiță cu două bucăți de carne pe care a dus-o la domiciliul în care locuia cu inculpatul M.I.
Pe fondul unei stări de gelozie, nejustificată, inculpatul M.I. a escaladat și el gardul locuinței părții vătămate și cu ajutorul unui băț din cireș a lovit partea vătămată care a încercat să se ascundă în grădină, în zona parietală. În urma loviturii primite și datorită stării de sănătate precare, partea vătămată a căzut la pământ, după care inculpatul a continuat să o lovească în zona toraco-abdominală și a membrelor, cu ajutorul unei furci găsite în curte.
După agresiune partea vătămată a continuat activitățile casnice, însă starea sănătății sale s-a înrăutățit, fiind transportat de urgență al Spitalul Județean Vaslui, unde a fost internat cu diagnosticul „.. policontuzionat prin agresiune. Hemiperitoneu prin ruptură de splină. Contuzie forte bază hemitorace stâng cu hematom parietal. Plagă contuză temporală stângă. Plagă contuză cot stâng. Contuzie umăr stâng. Hemartroză cot stâng. Anemie acută posthemoragică".
Diagnosticul a fost confirmat, ulterior, prin concluziile Certificatului medico-legal nr. 303 din 17 iunie 2011 emis de S.M.L. Vaslui care a stabilit că „ B.I. a prezentat leziuni traumatice de tipul rupturii de splină pentru care se efectuează splenectomie de necesitate, hematomului peritoneal, plăgii contuze și hematomului parietal latero-toracic stâng.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace sau obiecte contondente. Pot data din 5 iunie 2011. Necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile au pus în primejdie viața sus-numitului. Urmare a traumatismului sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin pierderea de organ (splenectomie)".
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte reține că, pentru a putea caracteriza activitatea infracțională a făptuitorului ca fiind tentativă de omor este necesar să fie întrunite mai multe condiții, și anume, folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unor zone vitale, intensitatea loviturilor, numărul persoanelor care agresează victima.
În raport de aceste elemente, împrejurarea invocată de recurentul inculpat că leziunile suferite de victimă prin activitatea infracțională desfășurată de acesta la data de 05 iunie 2011, au necesitat pentru vindecare doar 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a reținut în Certificatului medico-legal nr. 303 din 17 iunie 2011 emis de S.M.L. Vaslui, nu este determinantă în înlăturarea intenției inculpatului la comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
Intenția de a ucide este relevată în cauză de loviturile repetate aplicate victimei de către inculpatul M.I. în timp ce partea vătămată se afla în grădină și, ulterior, după ce partea vătămată se afla căzută la pământ, obiectele folosite la agresarea victimei și care sunt apte de a ucide (un băț din cireș și o furcă), acțiunea inculpatului de a urmări partea vătămată în grădină, zonele corpului în care s-au aplicat aceste lovituri (parietală, toraco-lombară și a membrelor), de împrejurarea că inculpatul cunoștea vârsta părții vătămate, stare precară de sănătate a acestuia și deficiențele auditive de care suferea, atitudinea inculpatului imediat după comiterea faptei, care a revenit la domiciliul său lăsând victima căzută la pământ.
Prin urmare, Înalta Curte reține că față de toate aceste elemente nu se poate aprecia că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei sau punerii în primejdie a vieții, rezultat cel puțin acceptat și care a fost evitat numai datorită întâmplării și intervenției chirurgicale de urgență la care a fost supusă partea vătămată. Chiar și în aceste condiții a intervenției medicale de specialitate, partea vătămată datorită vătămărilor suferite care i-au pus viața în primejdie, a rămas cu o infirmitate fizică permanentă.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., și pe cale de consecință, urmează să respingă recursul inculpatului sub acest aspect.
2. Înalta Curte constată neîntemeiată și cea de-a doua critică a recurentului inculpat M.I., circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizare a pedepselor aplicate acestuia în raport de atitudinea sa sinceră pe tot parcursul procesului penal. Referitor la criticile inculpatului M.I., se constată că instanța de fond și de prim control judiciar au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., în funcție de care a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată, atât din punctul de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare - în regim de executare, fiind orientată spre minimum limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și omor, în faza tentativei, limite reduse cu o treime urmare reținerii dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, cele două instanțe, în aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare inculpatului M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., a avut în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în legea penală, reduse la jumătate ca urmare a reținerii faptei în faza tentativă în cazul infracțiunii de omor, gradul de pericol social concret a faptelor (infracțiune contra vieții și a dreptului de proprietate), împrejurările în care au fost comise faptele (pe fondul unei stări de gelozie nejustificate, prin escaladarea gardului părții vătămate, prin folosirea unor obiecte apte să producă moartea (bâtă și furcă), în curtea părții vătămate, intensitatea loviturilor, zonele vizate (cap, torace și membre), urmările produse (vătămarea integrității corporale a victimei și încălcarea dreptului de proprietate) și atingerea adusă relațiilor sociale privind dreptul la viață, siguranță publică și dreptul de proprietate.
Totodată, au fost avute în vedere circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat, anterior, tot pentru o infracțiune de violență, art. 180 alin. (2) C. pen., astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aspecte care și în opinia Înaltei Curți justifică reținerea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu efecte juridice asupra reducerii limitelor pedepselor stabilite de lege, cu o treime, dar care nu impun reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus față cel ales de instanța de fond și menținut de către instanța de apel, nu ar putea asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, se constată că instanțele de fond și de apel, având în vedere dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. LXXIV (74)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și jurisprudența constantă în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Calmanovici împotriva României cauza Hirst împotriva Marii Britanii), dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale precum și natura și gravitatea faptei comise (tentativă la omor), împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului care a manifestat un comportament violent, atitudinea acesteia după comiterea faptei, a aplicat în mod corect acestuia și pedepsele complementare și accesorii, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.I. durata arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la zi.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 2 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM