Asupra recursului penal de față,
În baza actelor și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 176/S din 25 mai 2011 a Tribunalului Brașov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea condamnatului S.I.A., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În temeiul art. 5221 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins cererea de rejudecare, formulată de S.I.A., condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 186 din 23 martie 2005 a Tribunalului Brașov, modificată prin Decizia penală nr. 298/Ap din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 186/S din 23 martie 2005 a Tribunalului Brașov, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.I.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 1133 din 03 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 17 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare de uleiuri minerale, prevăzută de art. 2961 lit. e) din Legea nr. 494/2004 (fost art. 215 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului S.I.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A.G. SA Petroșani, la plata sumei de 5.869.860.600 ROL către partea civilă SC STM C. SRL Brașov cu titlu de despăgubiri materiale.
Prin Decizia penală nr. 298/Ap din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale nr. 186 din 23 martie 2005 iar, în baza art. 245 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 (republicat în art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004), s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea țițeiului de la alți furnizori decât antrepozitari autorizați. Totodată, s-a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la pedeapsa de 15 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare și s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. de la 10 ani la 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen., urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 1133/2001 a Judecătoriei Slatina, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-au înlăturat din conținutul pedepsei accesorii interzicerea drepturilor părintești, prev. de art. 64 lit. d) C. pen.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 20 septembrie 2010, așa cum a fost precizată în fața instanței, condamnatul S.I.A. a solicitat rejudecarea cauzei, în temeiul art. 5221 C. proc. pen., deoarece în primul ciclu procesual a fost judecat în lipsă.
Prin Încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2011 instanța a admis în principiu cererea de rejudecare a condamnatului S.I.A., constatând că sunt incidente dispozițiile art. 5221 C. proc. pen., deoarece condamnatul a fost judecat în lipsă în primul ciclu procesual.
În rejudecare au fost administrate probele cu înscrisuri, declarația inculpatului S.I.A., declarațiile martorilor R.D., U.M.C., S.C.G., S.R.I. și O.R.G.
Sentința instanței de fond, cu modificările din apel, a rămas definitivă, fiind pusă în executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, precum și cele din Dosarul inițial nr. 534/P/Ap/2005 al Tribunalului Brașov și ale dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, neintervenind nici un element nou în urma audierii inculpatului și readministrării probatoriului în prezența acestuia.
Astfel, în cursul anului 2004 inculpatul S.I.A. a fost administratorul societății SC T.A.G. SA în luna ianuarie 2004, numitul M.A.A., în calitate de director al acestei din urmă societăți, a intrat în legătură cu numitul S.C.G., reprezentantul SC STM C. SRL, stabilind să cumpere de la această din urmă societate o cantitate de aproximativ 1.500 tone de păcură pentru prețul de 8.389.500.000 ROL, inclusiv TVA, care urma să fie achitat cu o filă CEC și un bilet la ordin.
La data de 24 martie 2004 S.C.G. s-a deplasat la București, la un sediu secundar al SC T.A.G. SA, unde s-a întâlnit cu inculpatul S.I.A., administratorul acestei societăți, care s-a identificat în fața lui S.C.G. cu un buletin de identitate și a prezentat o încheiere de legalizare pentru semnătură, prin care avea dreptul să semneze instrumente de plată ale SC T.A.G. SA, după care inculpatul a semnat o filă CEC în valoare de 3.389.500.000 ROL și un bilet la ordin în valoare de 5.000.000.000 ROL, scadent la 10 mai 2004, reprezentând contravaloarea păcurii achiziționate. Marfa a fost livrată de SC STM C. SRL odată cu emiterea la 24 martie 2004 a 2 facturi privind cantitatea totală de 1.094 tone de păcură în valoare de 6.119.860.600 ROL.
Ulterior, fiind introduse la plată, atât biletul la ordin cât și fila CEC emise de inculpat au fost refuzate din cauza lipsei totale disponibilului în contul SC T.A.G. SA. Din costul total al mărfii achiziționate s-a achitat doar suma de 250.000.000 ROL prin ordin de plată, având în vedere că reprezentantul părții civile a solicitat acest lucru pentru a avea certitudinea că societatea inculpatului are mijloace financiare suficiente.
Cantitatea de păcură achiziționată de la SC STM C. SRL Brașov a fost vândută de SC T.A.G. SA firmelor SC C.I. SRL Vaslui și SC V.T. SRL Craiova.
Inculpatul susține că fost forțat de numiții U.M.C., R.D., L.M. și D.L.S., care conduceau de fapt SC T.A.G. SRL, să semneze instrumentele de plată respective, având în vedere că aceștia l-au ținut sechestrat într-un apartament din Petroșani în toată această perioadă și apoi l-au dus la întâlnirea de la București, cu numitul S.C.G., unde a semnat cecul și biletul la ordin. Acesta arată că a semnat în alb mai multe CEC-uri și bilete la ordin. Mai susține că după săvârșirea faptei a fugit în străinătate, de frica persoanelor menționate mai sus, sunându-l apoi pe numitul S.C.G. și spunându-i că a fost vorba de o înșelăciune, la care el a fost obligat de celelalte persoane să participe.
Instanța constată că nu poate fi vorba de incidența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută în art. 47 alin. (2) C. pen., privind constrângerea morală. În primul rând trebuie precizat că inculpatul, persoană cu antecedente penale, a acceptat de bunăvoie să fie numit administratorul SC T.A.G. SRL, pentru dobândirea unor foloase materiale. Astfel, martorul S.R.I., propus de inculpat, în declarația dată în fața instanței în data de 20 mai 2011, arată că „Inculpatul mi-a spus la telefon că acești băieți cu care a intrat în combinație l-au îmbrăcat, l-au dus la restaurante. I-au dat bani de restaurante, i-au dat telefon îl puneau să semneze niște acte". De asemenea, acest martor a mai declarat că l-a vizitat o dată pe inculpat la apartamentul său din Petroșani și acesta era singur. Deci, inculpatul a acceptat de bunăvoie să desfășoară această activitate ilicită, având în orice moment alternativa de a denunța organelor de urmărire activitatea celorlalți inculpați sau de a fugi, așa cum a procedat de altfel și după săvârșirea faptei. La fel, martorii R.D. și U.M.C., audiați la cererea inculpatului, au declarat că acesta nu a fost forțat să semneze instrumentele de plată în favoarea SC STM C. SRL. Martorul S.C.G. a declarat că din discuția telefonică avută cu inculpatul, după plecarea acestuia în străinătate, el a dedus că acesta a fugit după săvârșirea faptei pentru că i-a fost „frică de lege" și că s-a întâlnit cu acesta de aproximativ 3 - 4 ori, nu doar o singură dată, atunci când inculpatul a semnat instrumentele de plată și când acesta „a fost destul de activ, părea să fie în cunoștință de cauză".
Chiar dacă nu inculpatul ar fi cel care ar fi conceput întreaga activitate infracțională, el este cel care a semnat CEC-ul și biletul la ordin care nu aveau acoperire în bancă, desfășurând astfel activitatea tipică a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen.
În ce privește cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nu a fost primită de instanță deoarece, martorul S.C.G. nu cunoștea împrejurarea că la momentul emiterii filei CEC, societatea T.A.G. SRL nu va avea disponibil în cont. Chiar dacă la momentul emiterii cecului societatea nu avea în cont toată suma înscrisă în fila CEC, inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părții civile că va exista disponibil suficient la momentul introducerii CEC-ului la plată. Or, este de natura instrumentului de plată al CEC-ului ca disponibilul să existe la momentul scadenței, al introducerii acestuia la bancă de către beneficiar și nu la momentul emiterii lui. Martorul S.C.G. arată că reprezentanții SC T.A.G. SRL l-au asigurat că momentan (la emiterea instrumentelor de plată) nu au întreaga sumă, dar urmează să aibă încasări în urma vânzării mărfii plus alte activități și i-au plătit și un mic avans de 25.0000.000 ROL. Pentru aceste motive, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitată de inculpat prin apărător.
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru aceste infracțiuni, Tribunalul a constatat că pentru infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., inculpatului S.I.A. i-a fost aplicată, prin Decizia Curții de Apel Brașov nr. 298/A din 21 septembrie 2005, o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C. pen. Pedeapsa principală aplicată inculpatului este egală cu minimum prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, care este sancționată de lege cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004 este de 1 an și 6 luni închisoare, cu 6 luni peste minimum special prevăzut de lege pentru această infracțiune.
Având în vedere că inculpatul a produs un prejudiciu foarte mare prin infracțiunile săvârșite, că acesta a fugit în străinătate imediat după săvârșirea faptei, pentru a se sustrage urmăririi și judecății, că nu a depus nici un efort pentru repararea prejudiciului, instanța a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni au fost just individualizate, reflectând gradul de pericol social al faptelor și periculozitatea inculpatului. De asemenea, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., precum și atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, s-a apreciat că în mod corect, s-a dispus și aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe 5 ani.
Cu privire la soluționarea laturii civile, având în vedere că inculpatul a produs părții civile SC STM C. SRL ian prejudiciu de 5.869.860.600 ROL, prin emiterea unei file CEC și a unui bilet la ordin fără acoperire, în timpul exercitării atribuțiilor de administrator al SC T.A.G. SA, s-a reținut că, în mod corect, s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A.G. SA, la repararea acestui prejudiciu. Inculpatul este cel care a produs prejudiciul respectiv prin semnarea celor două instrumente ele plată și, potrivit art. 998 C. civ., trebuie obligat să suporte repararea acestuia. S-a reținut că partea responsabilă civilmente răspunde în solidar cu inculpatul, pentru producerea acestui prejudiciu, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.
De asemenea, față de cuantumul prejudiciului și imposibilității reparării acestuia, s-a apreciat necesar instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, respectiv, un autoturism și un imobil, apartament cu 4 camere, situat în localitatea Petroșani.
Potrivit art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 26/1990, republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzătoare.
Față de toate considerentele, având în vedere că nu se impune nicio modificare a sentinței de condamnare în lipsă a inculpatului, după rejudecarea cauzei în prezența acestuia, nici sub aspectul soluției de condamnare, nici sub aspectul încadrării juridice sau cuantumului pedepsei aplicate și nici sub aspectul soluționării laturii civile sau a măsurilor complementare dispuse de instanța care a judecat cauza în lipsa inculpatului, în temeiul art. 5221 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (6) C. proc. pen., Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului S.I.A. de rejudecare a cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței apelate, iar în cadrul rejudecării să se constate, că în urma schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a intervenit prescripția specială prevăzut de art. 124 C. pen. Instanța de fond nu a luat în considerare declarația martorului S.C.G., care a arătat că în momentul înmânării filei CEC de către inculpat, acesta i-a comunicat că SC T.A.G. SRL nu are disponibil în cont, astfel că, se poate reține doar de existența infracțiunii prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cum rezultă și din Decizia penală nr. IX din 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite.
Prin Decizia penală nr. 85/Ap din 29 iulie 2011 a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul nr. 9974/62/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.I.A. împotriva Sentinței penale nr. 176/S din 25 mai 2011 a Tribunalului Brașov și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial al avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Curtea a reținut că, în mod corect, Tribunalul în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare și administrării probelor testimoniale și cu înscrisuri, a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, în mod justificat, s-a apreciat de către prima instanță că martorul S.C.G. nu avea cunoștință, la momentul emiterii filei CEC, că societatea T.A.G. SRL nu avea disponibil în cont.
Din contră, atitudinea inculpatului care a achitat martorului un avans în sumă de 250.000.000 ROL, denotă faptul că acesta a încercat să câștige încrederea martorului, pentru a putea primi păcura, dar în realitate, această falsă încredere avea ca substrat încercarea de a induce în eroare martorul cu privire la lichiditățile SC T.A.G. SRL, în vederea realizării scopului faptelor sale.
Chiar dacă inculpatul i-a comunicat martorului că la data emiterii instrumentelor de plată nu dispune de toată suma menționată în fila CEC, care, de altfel, era o sumă semnificativă chiar și pentru societățile comerciale cu profit din anul 2004, respectiv 6.119.860.600 ROL, faptul că prin bilet la ordin i-a achitat „un mic avans", a avut ca scop să înșele vigilența martorului, încât acesta să fie de acord cu livrarea mărfii. Atenționarea martorului, privind lipsa unei părți din suma înscrisă pe instrumentul de plată în cont, nu poate fi considerată o bună-credință a inculpatului, intenția acestuia astfel cum rezultă din probelor administrate în cauză, fiind aceea de a-l înșela pe martor.
Părțile s-au întâlnit în mai multe rânduri, intenția inculpatului fiind de a câștiga încrederea martorului, iar la data semnării instrumentelor de plată inculpatul „a fost destul de activ, părea să fie în cunoștință de cauză", conform declarației martorului S.C.G.. De altfel, martorul a verificat la bancă cele două instrumente de plată semnate de inculpat, banca comunicându-i că nu sunt contrafăcute.
Chiar dacă la momentul emiterii CEC-ului societatea nu avea în cont întreaga sumă înscrisă în CEC, inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părții civile că la data introducerii CEC-ului la plată, va exista disponibil suficient, ca urmare a încasărilor avute în urma vânzării mărfii, plus alte activități, or, de esența CEC-ului, ca instrument de plată este existența disponibilului la data scadentă și nu la data emiterii lui.
Pentru aceste motive, în mod corect Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și a apreciat că nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. IX/2005 (pct. 2).
În ceea ce privește cererea de rejudecare a cauzei, instanța de fond, ca urmare a audierii martorilor R.D., U.M.C., S.R.I. și S.C.G., în mod corect, a reținut că inculpatul nu a fost constrâns să semneze instrumentele de plată. Inculpatul a acceptat de bună voie să fie numit administratorul SC T.A.G. SRL, pentru dobândirea de foloase materiale, pentru o perioadă scurtă de timp beneficiind de un standard de viață ridicat, materializat prin procurarea de îmbrăcăminte de bună calitate, frecventarea de restaurante, ceea ce în mod normal era peste posibilitățile reale financiare ale inculpatului.
Pentru aceste motive, instanța de fond, în mod întemeiat, a reținut vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care a fost condamnat și a apreciat că nu se impune rejudecarea cauzei, situația de fapt fiind corect reținută de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 2406/P/2004 și nu a intervenit niciun element nou ca urmare a audierii inculpatului și a readministrării probatoriului în prezența acestuia, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate raportat la prevederile art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 172 C. proc. pen.
În susținerea primului motiv de recurs inculpatul a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât din declarația reprezentantului părții vătămate SC STM C. SRL Brașov rezultă că acesta a cunoscut împrejurarea că la momentul emiterii filei CEC nu avea acoperire în cont, în acest sens fiind și Deciziei nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs a arătat că în raport de noua încadrare juridică dată faptei se impune să se constate că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală - prescripția răspunderii penale și, pe cale de consecință, a solicitat încetarea procesului penal.
Inculpatul a mai solicitat în fața instanței de recurs aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 172 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și recursul declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la critica privind greșita încadrare juridică dată faptei, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.
Astfel, se constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect situația de fapt în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc. pen., vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, respectiv, înșelăciune cu file CEC cu consecințe deosebit grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. și achiziționare de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea țițeiului de la alți furnizori decât antrepozitari autorizați, prev. de art. 245 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 (art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004 în urma republicării).
Nefiind constatat niciun element nou, în urma readministrării probatoriului solicitat de inculpat, care să impună rejudecarea cauzei, în mod întemeiat, s-a apreciat de către cele două instanțe că nu se impune admiterea cererii de rejudecare formulate de către inculpat.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune cu file CEC, cu consecințe deosebit de grave, cele două instanțe, au stabilit în baza probatoriului administrat, respectiv, declarațiile martorilor S.R.I., R.D., U.M.C. și S.C.G. o situație de fapt corectă, în sensul că, la data de 24 martie 2004, inculpatul S.I.A., în calitate de administrator al SC T.A.G. SA, a emis o filă CEC în valoare de 3.389.500.000 ROL și un bilet la ordin în sumă de 5.000.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea păcurii achiziționate de la SC STM C. SRL, societate reprezentată de S.C.G., pentru care nu era disponibil în cont. Ulterior, după introducerea filei CEC și a biletului la ordin la plată de către firma STM C. SRL s-a constatat că societatea al cărei administrator era inculpatul, nu avea mijloace financiare suficiente pentru acoperirea plății.
Susținerile inculpatului că, reprezentantul părții civile S.C.G. ar fi declarat în fața instanței că a cunoscut împrejurarea că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont, nu sunt reale. Dimpotrivă, martorul S.C.G. în declarația dată în fața instanței de judecată la data de 20 mai 2011 a declarat că, după ce a primit fila CEC și biletul la ordin în biroul firmei SC T.A.G. SA, care părea o firmă serioasă, i-a cerut inculpatului să semneze pe o hârtie pentru a verifica la bancă dacă instrumentele de plată sunt reale, aspect confirmat de bancă. Tot martorul a arătat că a mai discutat la telefon de două ori cu inculpatul S.I.A. dar acesta nu i-a spus că ar fi fost înșelat, iar atunci când i-a comunicat că se află în Franța, i-a dat impresia că îi este frică de rigorile legii și nu că ar fi amenințat de alte persoane. A mai arătat martorul că atunci când s-a întâlnit cu inculpatul acesta părea activ și știa ce face, mai mult, pentru a câștiga încrederea martorului i-a plătit un avans de 250.000.000 ROL, fapt ce i-a creat convingerea că societatea T.A.G. SA are surse financiare necesare achitării contravalorii mărfii achiziționate, încredere consolidată și de asigurările date de inculpat că urmează să încaseze și alte sume de bani.
Chiar dacă la momentul emiterii filei CEC și a biletului la ordin, societatea administrată de inculpat nu avea disponibilă în cont întreaga sumă necesară efectuării plății pentru cele 1.094 tone păcură achiziționată de la SC T.A.G. SA, nu are relevanță în cauză sub aspectul existenței infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care este necesar ca disponibilul să existe la data scadenței și introducerii instrumentului la plată, iar din probatoriile administrate s-a făcut dovada fără echivoc că inculpatul a realizat inducerea în eroare a reprezentantului societății cu privire la existența mijloacelor financiare ale beneficiarului.
Pentru ca o atare faptă să poată fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este necesar ca beneficiarul instrumentului de plată să aibă cunoștință, la momentul emiterii filei CEC, că nu există disponibil necesar acoperirii CEC-ului tras, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză, prin urmare, nu se poate reține incidența în cauză a Deciziei nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, publicată în M. Of. al României nr. 123 din 09 februarie 2006, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 159/1934 și, pe cale de consecință, urmează să respingă recursul inculpatului sub acest aspect.
2. Reținând că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte apreciază, că este neîntemeiată și critica recurentului referitoare la constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale și, prin urmare, a încetării procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art. 122 C. pen. raportat la art. 124 C. pen. termenul de prescripție specială în cazul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), și (5) C. pen. este de 22 ani și 6 luni, iar raportat la data comiterii faptei (24 martie 2004), acest termen urmează a se împlini în luna septembrie 2026, fără a mai lua în considerare și perioada cât cursul prescripției a fost întrerupt, urmare începerii executării pedepsei.
Prin urmare, nu se poate reține că în cauză a intervenit o cauză care să înlăture răspunderea penală a inculpatului ce se impune a fi constată de către instanța de recurs și care să impună încetarea procesului penal, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.
În ceea ce privește solicitarea recurentului inculpat privind aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 5221 C. proc. pen., modificată prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, atunci când se solicită predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va fi rejudecată de către instanța care a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului. Dispozițiile art. 404 - 408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după predare în baza unui mandat european de arestare este garantarea dreptului persoanei arestate și judecate în lipsă la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărarea, ceea ce presupune posibilitatea persoanei condamnate să facă o declarație, să solicite administrarea de probatorii atât cu privire la situația de fapt cât și în ceea ce privește contribuția sa la comiterea faptelor, să adreseze martorilor întrebări pentru aflarea adevărului și soluționarea justă a cauzei deduse judecății.
Prin urmare, persoana predată în baza unui mandat european are dreptul la o nouă judecată, care se finalizează cu o nouă hotărâre atunci când se constată de către instanța de rejudecare, după readministrarea probatoriului sau administrarea de noi probatorii, alte fapte, împrejurări sau circumstanțe decât cele relevate în cursul primei judecăți, ce au consecințe atât asupra situației de fapt, vinovăției inculpatului, încadrării juridice sau tratamentului sancționator.
Fiind incidente dispozițiile art. 405 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu, se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță, rezultă că în cadrul acestei proceduri sunt aplicabile dispozițiile art. 313 - 360 C. proc. pen.
Or, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției se înscriu printre normele de procedură care se aplică la judecata în primă instanță, astfel că, susținerile procurorului în sensul că aceste prevederi legale nu pot fi aplicate în procedura rejudecării cauzei în condițiile art. 5222 C. proc. pen., nu poate fi primită de către instanța de recurs.
De menționat însă, că pentru a fi incidente dispozițiile privind procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă prin Legea nr. 202/2010, în vigoare la data rejudecării cauzei (12 ianuarie 2011 după admiterea cererii în principiu), este necesar ca inculpatul să recunoască săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar acesta să nu fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede detențiunea pe viață.
În cauză, se constată în declarația dată în fața instanței de fond, în procedura prev. de art. 5221 C. proc. pen., inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, încercând să-și minimalizeze contribuția la comiterea faptelor, în sensul că, ar fi fost obligat de către U.M.C., R.D., L.M. și D.L.S. să semneze file CEC în alb, în calitate de administrator la SC T.A.G. SA, fiind sechestrat într-un apartament din Petroșani și amenințat, deși, din probatoriul administrat s-a dovedit contrariul.
Astfel, susținerile inculpatului sunt infirmate de declarațiile martorilor R.D., S.R.I., U.M.C. și S.C.G. care au arătat că inculpatul a acceptat să fie administratorul SC T.A.G. SA pentru dobândirea unor foloase materiale (îmbrăcăminte, mese la restaurant), care până la acel moment inculpatul nu și le-a permis, iar din declarația martorului S. rezultă că l-a vizitat o dată pe inculpatul la apartamentul său din Petroșani unde era singur și nu părea amenințat, aspect confirmat și de martorul S.C.G. care a declarat că inculpatul era sigur pe el și știa ce face, iar când au discutat la telefon după plecarea acestuia în Franța i-a comunicat că a plecat de să nu suporte consecințele legii și nu că ar fi fost amenințat.
Prin urmare, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. nu sunt aplicabile inculpatului S.I.A. întrucât, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor la momentul reaudierii în procedura rejudecarea cauzei, solicitând readministrarea probatoriului pentru dovedirea nevinovăției sale, astfel că, cererea acestuia de judecare a cauzei în cadrul procedurii simplificate formulate în fața instanței de recurs, nu poate fi admisă.
Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 172 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 85/Ap din 29 iulie 2011a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM