Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Arad, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpați, din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în privința inculpatului S.J., și, din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul inculpaților T.G.M. și P.C.O., respectiv din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a), în cazul inculpatului N.G.
în baza art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.J., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.J., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală;
În baza art. 296 indice 1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă;
În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
În baza art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 8 (opt) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul N.G., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală
În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul N.G., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală
În baza art. 26 raportat la art. 2961 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, a fost condamnat același inculpat la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă.
În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 8 (opt) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G.M. la 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G.M. la: 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală
În baza art. 26 raportat la art. 2961 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală - în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la: 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 5 (cinci) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatei i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat, la art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la producere de produse accizabile, ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 2961, alin. (1) lit. f),din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 2481, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.C.E., la: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatei i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii
În baza art. 2481, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., au fost condamnați inculpații U.L. și D.D.A., la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.
În baza art. 2481, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C., la: 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpaților le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
S-a interzis inculpaților U.L., D.D.A. și O.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca și pedeapsă complementară, pedeapsă ce urmează a fi executată în situația revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.861, 862 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpaților U.L. și D.D.A., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, și pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.C., pe un termen de încercare de 9 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad și să se supună programului instituit de acest serviciu; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților U.L., D.D.A. și O.C. pe durata suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere instituite.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ,au fost condamnați inculpații S.A. și F.D., la: 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpaților li s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpaților pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisori.
- În baza art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și au fost obligați inculpații S.J., N.G., T.G.M. și O.C., în solidar, la plata sumei de 3.196.208 lei, din care, în solidar și cu inculpatul U.L., pentru suma de 2.336.146 lei, cu inculpata D.D.A., pentru suma de 514.914 lei, și cu inculpata C.C.E., pentru suma de 346.012 lei, cu titlu de daune materiale, sume majorate conform dispozițiilor legale în materie, până la data achitării efective, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a admis, în parte acțiunea, civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și au fost obligați inculpații S.J., N.G., T.G.M. și O.C., în solidar, la plata sumei de 14.429.622 lei, din care, în solidar și cu inculpatul U.L., pentru suma de 10.546.783 lei, cu inculpata D.D.A., pentru suma de 2.324.637 lei, și cu inculpata C.C.E., pentru suma de 1.562.114 lei, sume majorate conform dispozițiilor legale în materie, până la data achitării efective, cu titlu de daune materiale.
S-au respins acțiunile civile exercitate împotriva inculpaților P.C.O., S.A. și F.D.
S-a constatat că societatea comercială SC S.O.L. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, fiind radiată prin Sentința comercială nr. 493 din data de 10 martie 2010 a Tribunalului Arad.
În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desființate foile de parcurs întocmite de conducătorii auto ai SC C.R. SRL Oradea (dosar urmărire penală, vol. 12, filele 386 - 492), foile de parcurs false întocmite de conducătorii auto ai SC P. SRL (dosar urmărire penală, vol. 19, filele 195 - 201), certificatele de calibrare false (dosar urmărire penală, vol. 8, filele 157 - 181), contractul de comodat și declarația pe proprie răspundere false folosite la întocmirea dosarului de autorizare al SC S.O.L. SRL (dosar urmărire penală, vol. 3, filele 347 - 349).
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților S.J., N.G. și T.G.M., urmând ca măsurile asigurătorii să fie duse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale Direcției Generale a Finanțelor Publice, iar pentru eventualele bunuri din străinătate urmând ca pentru aducerea la îndeplinire a măsurii să se emită în baza art. 176 din Legea nr. 302/2004, o cerere de asistență judiciară internațională.
În baza art. 12 din Legea nr. 245/2005, au fost interzise inculpaților S.J., N.G. și T.G.M., dreptul de a fi a fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai unei societăți comerciale
În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații S.J., N.G. și T.G.M., O.C. la plata sumei de câte 15.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Au fost obligați inculpații U.L., D.D.A. și C.C.E. la plata sumei de câte 5.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Au fost obligați inculpații S.A. și F.D., la plata sumei de câte 700 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații: C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale Timișoara.
Prin decizia penală nr. 2/ A din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Arad, privind soluționarea apelului.
A fost declinată competența de soluționare a apelurilor declarate în cauză de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații: C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale Timișoara, împotriva Sentinței penale nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Arad, în Dosar nr. 17436/55/2009, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
A fost respinsă cererea formulată de procuror privind recalificarea căii de atac a apelului în cale de atac ca recurs.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând excepția invocată din oficiu precum și solicitarea procurorului de recalificare a căii de atac, a reținut că aceasta din urmă nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Astfel, hotărârea Judecătoriei Arad, pronunțată în condițiile de mai sus, a fost dată cu calea de atac a apelului.
S-a reținut, raportat la dispozițiile Legii nr. 202/2010, că în mod legal a calificat prima instanță calea de atac ca fiind apel însă, s-a apreciat că nu tribunalul este instanța competentă, funcțional, să judece apelul.
Dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevăd:
(1) Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în-vigoare a prezentei legi.
Tot prin Legea nr. 202/2010, competența materială de soluționare a dosarelor penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, a revenit, în primă instanță, tribunalului, iar hotărârile pronunțate de tribunal, pot fi atacate cu apel și recurs (potrivit art. 27 pct. l, lit. e1) C. proc. pen.).
Prin Legea nr. 202/2010, nu s-a adus nici o modificare cu privire la numărul căilor de atac, prin urmare, nici înainte și nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, nu sunt supuse unei singure căi de atac, ci, atât apelului cât și recursului.
S-a apreciat că dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 se referă doar la sentințele pentru care legea nouă a eliminat calea de atac a apelului, iar nu și la sentințele pentru care posibilitatea atacării, atât cu apel cât și cu recurs, a rămas nemodificată.
De asemenea, prin Legea nr. 202/2010, au fost abrogate dispozițiile art. 27 pct. 2 din C. proc. pen., referitoare la competența tribunalului de a judeca apelurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, în primă instanță, competența de soluționare a apelului declarat împotriva unei astfel de hotărâri pronunțate de judecătorie, revenind Curții de Apel, tribunalul nemaiputând să judece apeluri față de dispozițiile procesual penale în vigoare.
În consecință, tribunalul a considerat că este inadmisibilă privarea părților de o cale de atac prin schimbarea competenței materiale a instanței competente în prezent să judece în fond cauzele de evaziune fiscală, întrucât prin Legea nr. 202/2010 nu a operat nici o modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentințelor privind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac nefiind incidente în cazul acestor categorii de sentințe.
Având în vedere aceste considerente, raportat la data pronunțării sentinței atacate, tribunalul a constatat că nu mai are competența funcțională de a judeca apelul.
Împotriva Sentinței penale nr. 3146 din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009, au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 9 iunie 2013, sub nr. 17436/55/2009, ca urmare a declină competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Arad prin decizia nr. 2/ A din 21 mai 2013.
Prin decizia penală nr. 745 din data de 04 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea formulată de procuror privind recalificarea căii de atac a apelului, în calea de atac a recursului, a pus în discuție și, în baza art.42 C. proc. pen., raportat la art.39 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale instanței și a declinat competența soluționării apelurilor declarate de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, împotriva Sentinței penale nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 17436/55/2009, în favoarea Tribunalului Arad.
În baza art. 43 C. proc. pen., constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului.
Atât înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cât și după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului și recursului.
Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât și recursului, motiv pentru care s-a respins cererea procurorului privind recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Neoperând, prin Legea nr. 202/2010, nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentințelor privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac (art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 ) nu sunt incidente în cazul acestei categorii de sentințe.
Așa cum s-a reținut și prin considerentele Deciziei nr. 1451 din 8 mai 2012 pronunțată de I.C.C.J. „singura normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - privește categoriile de sentințe pentru care legea nouă a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu și sentințele pentru care posibilitatea atacării atât cu apel, cât și cu recurs a rămas nemodificată. O normă tranzitorie nu poate privi decât o situație modificată, iar nu și o situație nemodificată.
Este ceea ce rezultă din formularea art. 24 alin. (1) - „hotărârile (...) rămân supuse căilor de atac" -, utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor hotărârile la care se referă nu mai sunt supuse acelorași căi de atac, nu mai sunt supuse căilor de atac anterioare.”
Din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 202/2010 rezultă că sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronunțate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.
Astfel, art. 24 alin. (2) constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanță a infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanțe au fost legal învestite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la „procesele în curs de judecată” utilizată în art. 24 alin. (2) se referă, însă, nu numai la judecata în primă instanță, ci și la judecata în apel și în recurs.
În cauză, Sentința penală nr. 3146 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009 privind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 este supusă apelului la Tribunalul Arad și recursului la Curtea de Apel Timișoara.
Deliberând asupra conflictului, Înalta Curte constată următoarele:
În baza art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., se reține că, în speță, este vorba despre interpretarea dată de instanțe cu grad de jurisdicție diferit, unor norme procesual penale, care, potrivit regulii generale, ar fi de imediată aplicare, dar care prevăd în sine tocmai o derogare de la această regulă, în privința momentului de aplicare, și din care decurg, pe de altă parte, reguli care reașează competența materială între instanțe, în anumite cazuri, care însă nu se regăsesc în materia infracțiunilor de evaziune fiscală, după cum corect a reținut Curtea de Apel Timișoara, în concordanță cu opinia Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din cuprinsul notei transmise instanțelor, cuprinzând punctul de vedere al acesteia cu privire la aspectele în discuție, astfel cum a fost stabilit în ședința din data de 26 aprilie 2012.
Din examinarea textelor de lege enunțate se observă că, în alin. (1) și (2), legiuitorul, pentru a nu perturba-mersul normal al ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare de la principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal, stabilind că dispozițiile relative la competență, căi de atac, termene și motive ultraactivează după ieșirea lor din vigoare.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.”
Așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 12 din 08 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată. în recurs în interesul legii, din examinarea textelor de lege enunțate se observă că, în alin. (1) și (2), legiuitorul, pentru a nu perturba mersul normal al ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare de la principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal, stabilind că dispozițiile relative la competență, căi de atac, termene și motive ultraactivează după ieșirea lor din vigoare.
Astfel, trimiterea în judecată a inculpaților S.J., N.G., T.G.M., U.L., C.C.E., D.D.A., O.C., P.C.O., S.A. și F.D. s-a realizat prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Timișoara nr. 18/P/2009 din data de 18 decembrie 2009, mai înainte de intrarea în vigoare, la data de 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010, prin care, în urma modificării dispozițiilor art. 27 pct. l lit. e1) din Codul de procedură penală, infracțiunea de evaziune fiscală, în varianta incriminată de art. 9 din Legea nr. 241/2005, a fost trecută din competența de judecată, în primă instanță, a judecătoriei, în competența de judecată, în primă instanță, a tribunalului.
Atât înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, când infracțiunea era dată în competența de judecată în primă instanță a judecătoriei, cât și după intrarea în vigoare a legii respective - când infracțiunea a fost dată în competența de judecată în primă instanță a tribunalului, sentințele pronunțate în cauzele având ca obiect această infracțiune au fost și au rămas supuse ambelor căi ordinare de atac, apel și recurs, conform art. 361 alin. (1) lit. a) și art. 3851 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în reglementările corespunzătoare, înainte și după intrarea în vigoare a legii anterior menționate.
Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici ulterior acestui moment, sentințele pronunțate în cauzele având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 din Legea nr. 241/2005 nu au fost și nu sunt supuse unei singure căi de atac - recurs, ci ambelor căi ordinare de atac - apel și, apoi, recurs.
În același timp, normele tranzitorii inserate în art. 24 din Legea nr. 202/2010, cu privire la dispozițiile modificate sau completate ale Codului de procedură penală, nu cuprind nicio mențiune în sensul limitării numărului căilor de atac în cauzele având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
În aceste condiții, norma tranzitorie din art. 24 alin. (1), în sensul că numai hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea veche, sub dare a început procesul, iar hotărârile pronunțate ulterior sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea noua, fiu este. incidență în asemenea cauze.
Cea de a doua chestiune, a instanței competente să judece căile de atac, se soluționează pe baza dispozițiilor alin. (2) și (3) ale art. 24 din Legea nr. 202/2010.
Astfel, prin alin. (2) se prevede, în mod explicit, că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței, prin acea lege, vor continua să fie judecate de instanțele legal sesizate anterior, noile norme de competență aplicându-se numai în cauzele. în care sesizarea instanțelor s-a realizat după intrarea în vigoare legii respective sau, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege, în caz de desființare sau de casare, cu trimitere spre rejudecare, situație care însă nu este incidență în speță.
Întrucât norma tranzitorie citată nu distinge cu privire la competența de judecare a cauzelor, după cum acestea se află în faza judecății în primă instanță, sau în cea a căilor ordinare de atac - apel, recurs, rezultă că norma respectivă se aplică pe tot parcursul judecății, indiferent de gradul de jurisdicție în care se afla o anumită cauză la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Drept urmare, întrucât, în speță, sesizarea primei instanțe competente material - judecătoria, s-a realizat mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentința pronunțată de aceasta este supusă, în ordine, apelului, a cărui judecată este de competența funcțională și materială a tribunalului, astfel cum prevedea legea veche, sub care a început procesul și, ulterior, recursului, a cărui competență de judecare aparține curții de apel, potrivit aceleiași legi.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpații S.J., N.G., T.G.M., U.L., C.C.E., D.D.A., O.C., P.C.O., S.A., F.D., în cuantum de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2013.