Asupra cauzei penale de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 mai 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenta A.C.M.E. a formulat plângere împotriva Documentului nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Urmare solicitării instanței, concretizate în Adresa nr. 3336/1/2013 din 18 iunie 2013 adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituția menționată a transmis la dosarul cauzei Adresa din 2 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, Referatul nr. 3989/1558/III-7/2013 din 10 mai 2013, memoriul petentei și comunicările efectuate către aceasta la 16 mai 2013.
Verificând cererea și lucrarea contestată, pe baza actelor și a materialului înaintat de parchet, a susținerilor petentei și a probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că plângerea cu care a fost sesizată este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Din Referatul nr. 3989/1558/III-7/2013 din 10 mai 2013 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, rezultă că prin memoriul adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta a solicitat, printre altele, revizuirea Încheierii penale nr. 7 din 14 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7319/1/2012 al Înaltei Curți, în temeiul art. 503 - art. 507 C. proc. civ., art. 393 - art. 408 C. proc. pen., a dispozițiilor din Constituția României, cât și al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, susținând, în esență, că magistrații care au participat la soluționarea cauzelor și-au exercitat atribuțiile cu rea-credință, cu ignorarea unor înscrisuri noi și a împrejurării că există hotărâri judecătorești care nu se pot concilia.
S-a constatat că petenta a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri judecătorești ce nu poate face obiectul unei asemenea proceduri judiciare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 393 - art. 394 C. proc. pen.
În consecință, s-a apreciat că demersul procesual inițiat de către petentă este lipsit de orice temei legal și contrar scopului prevăzut de lege, propunându-se închiderea lucrării și comunicarea referatului către petentă.
Împotriva acestei lucrări a formulat plângere petenta, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din aceste dispoziții legale rezultă, pe de o parte, că subiectul îndreptățit să se adreseze instanței competente pentru verificarea rezoluției procurorului este fie persoana vătămată, fie orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiție, iar pe de altă parte, că sesizarea instanței poate fi realizată numai în ceea ce privește rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.
Astfel, deși petenta are, de principiu, calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost afectate prin actul procesual atacat în justiție, formularea căii de atac menționate privește doar anumite acte dispuse de către procuror.
Înalta Curte constată că referatul arătat nu face parte dintre actele de urmărire penală care, potrivit legii, pot fi atacate în fața instanței de judecată, astfel de acte fiind limitate la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ordonanța sau rezoluția de clasare, ordonanța sau rezoluția de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale sau dispoziția de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A.C.M.E. împotriva Adresei nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A.C.M.E. împotriva Adresei nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ