Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iunie 2013, petenții B.T. și B.C.M. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 al Curții de Apel Pitești, pe motiv că sunt nemulțumiți de modul de soluționare al acestei cauze.
Au arătat că în cauza menționată, magistratul procuror C.A. a dispus o soluție nelegală față de cei cercetați, dispunând neînceperea urmăririi penale față de executorul N.G.A., expertul topo V.C. și numiți C.I. și C.I.A., iar soluția dispusă a fost menținută de către procurorul ierarhic superior.
Împotriva acestei soluții au formulat plângere petenții, ce constituie obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 al Curții de Apel, secția penală.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu la un complet de judecată al cărui președinte - judecătorul C.A.M., soția procurorului ce a dispus soluția atacată - a formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei, cererea fiind admisă prin Încheierea din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Petenții au susținut că nu au încredere în organele de urmărire penală și, ca atare, au solicitat strămutarea judecării cauzei la o altă instanță, apreciind că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită.
Potrivit art. 57 alin. (2) C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiției având nr. 55944 din 11 septembrie 2013 a rezultat că prin Rezoluția din 15 februarie 2013 emisă în Dosarul nr. 510/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.G.A., V.C., C.I. și C.I.A., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Pentru a emite această rezoluție, procurorul a avut în vedere că prin plângerea formulată la data de 3 august 2012, persoanele vătămate B.T. și B.C.M. au solicitat efectuarea de cercetări față de N.G.A., V.C., C.I. și C.I.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie a suprafețelor de 300 mp plus 750 mp teren intravilan din str. P.M., proprietate a lui B.C.M., și de distrugere a consolidării casei situată în str. P.M., precum și a unui grajd din cărămidă învelit cu tablă, achiziționate de petenți în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 20 august 1995.
În susținerea plângerii, petenții au arătat că executorul judecătoresc N.G.A. a efectuat executarea silită, demolând ilegal și pe bază de primire de bunuri necuvenite de la C.I. și C.I.A. și grajdul ce făcea parte integrantă din casa pe care au achiziționat-o petenții, potrivit contractului sus-menționat, fără ca acesta să fie prins în dispozitivul Sentinței nr. 5139 din 10 octombrie 2007, distrugând cei trei stâlpi de rezistență din lemn masiv ai casei, slăbind astfel rezistența imobilului în partea de răsărit.
Astfel au subliniat că acoperișul casei a început să cedeze în interiorul casei, podeaua putrezind și pereții fiind, din această cauză, plini de igrasie.
Au mai arătat petenții că, tot datorită celor mai sus expuse, copiii minori s-au îmbolnăvit, necesitând diferite tratamente medicale.
Au apreciat că numiții C.I.A. și C.I., ajutați fiind de N.G.A., au procedat în mod intenționat la demolarea grajdului situat lângă imobil pentru a produce deprecierea acestuia din urmă și pentru a putea vinde terenul pe care este situat imobilul.
În cuprinsul Rezoluției din 15 februarie 2013 s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 5193 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 3799/280/2005, modificată prin Decizia nr. 2111/R din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Argeș, aflată la Dosarul de urmărire penală nr. 510/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții C.I. și C.I.A. împotriva pârâților B.T., B.C.M. și D.S., primii doi pârâți fiind obligați să respecte reclamanților posesia și proprietatea unui teren situat în municipiul Pitești, str. P.M., județul Argeș, în suprafață de 2.915 mp și să ridice de pe această suprafață cele cinci barăci pe care Ie-au edificat, iar în caz de refuz, reclamanții au fost autorizați să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților. Creditorii C.I. și C.I.A., în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești mai sus menționate, s-au adresat executorului judecătoresc N.G.A. care, în numele lor, a formulat la Judecătoria Pitești o cerere privind încuviințarea executării silite a Sentinței civile nr. 5193 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești. Această cerere a fost admisă prin Încheierea din 8 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 13578/280/2010.
Executorul judecătoresc N.G.A. a încheiat la data de 6 iulie 2011, după îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, Procesul-verbal de punere în posesie nr. 268/2010, în care a consemnat faptul că a procedat la identificarea, măsurarea și marcarea terenului în suprafață de 2.915 mp, conform sentinței civile mai sus amintite și, de asemenea, la ridicarea celor cinci barăci, fiind depozitate materialele rezultate, în fața proprietății pârâților.
Un alt aspect menționat în Rezoluția din 15 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești este cel privind faptul că împotriva actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc N.G.A. au formulat contestație la executare B.T. și B.C.M., care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 989 din 4 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 19262/280/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului Argeș pronunțată la 7 octombrie 2011, în același dosar.
În cauză, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 220 C. pen., sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția.
În referatul Ministerului Justiției se arată că împotriva Rezoluției nr. 510/P/2012 din 15 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești au formulat plângere petenții la procurorul ierarhic superior, ce a fost respinsă în baza art. 272 C. proc. pen., prin Rezoluția 285/11/2 din 1 aprilie 2013, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În continuare, se precizează că petenții au formulat plângere, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la Curtea de Apel Pitești, plângere ce a fost înregistrată sub numărul 1284/46/2013 și a fost repartizată aleatoriu la completul C3F. Președintele acestui complet - judecătorul C.A.M., soția procurorului ce a dispus soluția atacată - a formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei, cererea fiind admisă prin Încheierea din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Referitor la cererea de strămutare, se menționează că din verificările efectuate de Curtea de Apel Pitești a rezultat că în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 au fost respectate garanțiile unui proces corect și echitabil, asigurându-se transparența actului de justiție.
S-a arătat că repartizarea cauzei spre soluționare s-a făcut în mod aleatoriu și obiectiv la instanța de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 și art. 53 din Legea nr. 304/2004, iar bănuiala legitimă și calitatea părților din cauză, invocate de petiționarul B.T. în cererea de strămutare, nu au relevanță în judecarea unei cauze, hotărârea judecătorească pronunțându-se în baza probelor din dosar, și nu în temeiul altor rațiuni.
În concluzie, referatul Ministerului Justiției a precizat că nu există probe sau indicii temeinice că activitatea judiciară poate fi influențată de organele de cercetare penală, inclusiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Cererea de strămutare este neîntemeiată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petenți nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control de imparțialitate, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Analizând motivele invocate de către petenți în cuprinsul cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui temeiuri pentru strămutarea cauzei, apreciind că aspectele invocate de către petenți și neîncrederea acestora în organele de urmărire penală nu au capacitatea de a influența judecata în cauza indicată, instanța fiind singura care, în funcție de susținerile probelor ambelor părți, este chemată să decidă în ceea ce privește cauza.
De asemenea, se constată că în Cauza penală nr. 1284/46/2013 a Curții de Apel Pitești, în mod corect a formulat președintele completului cerere de abținere de la soluționarea cauzei, ce a fost admisă prin Încheierea din 14 mai 2013 pronunțată de instanță, astfel că în cauză nu se prefigurează aspecte ce pot determina suspiciunea știrbirii imparțialității magistraților chemați să judece cauza indicată, nefăcându-se vreo dovadă în sens contrar.
Nu s-a dovedit nici existența pericolului de tulburare a ordinii publice sau faptul că una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecătorii sau procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În consecință, Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (1) și (2) C. proc. pen., apreciază că temerile petenților nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.
În consecință, cererea va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenții B.T. și B.C.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1284/46/2013 al Curții de Apel Pitești.
Obligă petenții la plata sumei de câte 25 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ