S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata T.E. împotriva deciziei penale nr.205 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.
S-a prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arest, asistată de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatei a expus pe larg motivele scrise depuse la dosar și a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului primei instanțe pentru completarea probatoriului, în sensul efectuării unei noi expertize medico-legale care să stabilească, cu certitudine, dacă leziunile consemnate în actele medico-legale anterioare pot fi și consecința unor lovituri aplicate cu copiltele de la calul victimei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, motivând că probatoriul administrat la dosarul cauzei este complet și în măsură să demonstreze vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnată.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a susținut că este nevinovată și a arătat că este de acord cu apărările formulate în cauză de avocatul său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.203 din 14 noiembrie 2001, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpata T.E., la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit.c Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 2 februarie 2000 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 31 ianuarie 2000 T.Gh. a plecat împreună cu fii săi, T.C. și T.R. la piața din comuna Zamostea, unde au stat până în jurul orelor 11,00. T.C. a rămas în comuna Zamostea, la domiciliul sorei sale, Z.C., iar ceilalți doi au revenit în satul Verbia, unde au făcut cumpărături și au consumat aproximativ 200 ml, vodcă și lichior.
În jurul orei 13,30 T.R. a mers la locuința părinților săi, loc unde l-a găsit pe tatăl său, cu o bărdiță în mână, cu care repara ușa de la grajd și a constatat că acesta și mama sa se certau, împrejurare în care a plecat de la domiciliul său.
În perioada imediat următoare, s-a auzit gălăgie la locuința soților T.Gh. și E. respectiv țipete și strigăte, scandal ce a durat mai mult timp, până în jurul orelor 15,00 – 16,00.
Pe acest fond, cât și datorită consumului exagerat de alcool, spre finele intervalului de timp menționat, în timp ce părțile se aflau în bucătărie, inculpata profitând de starea de intoxicație alcoolică a victimei (va.2,90 %o), stare ce nu i-a permis acesteia să se apere sau să fugă, l-a lovit pe soțul său, probabil și cu bărdița, dar în mod repetat și cu pumnii și picioarele, după care s-a așezat cu genunchii peste cavitatea abdominală și a exercitat asupra lui manopere de sugrumare.
Apoi, în jurul orelor 17,00 , inculpata a mers la domiciliul numiților C.P. și V., care locuiesc și ei în apropiere, spunându-le acestora că s-a certat cu soțul ei și că intenționează să meargă la fiica sa Z.C., din comuna Zamostea. Cum afară se întuneca, cei doi au sfătuit-o să se întoarcă acasă, dar cum aceasta le-a spus că-i este frică, a revenit la domiciliu împreună cu C. V.. Când au ajuns la locuință, inculpata, a spus că ușile sunt încuiate prin interior și a trimis-o pe C. V. să dea niște fân la calul aflat în grajd. În timp ce se afla în grajd, a fost strigată de T.E., care a început să țipe și a chemat-o în casă, prilej cu care intrând în bucătărie, l-a observat pe T.Gh. jos pe dușumea, în stare de inconștiență, prezentând în zona feței și a capului, lovituri și urme de sânge.
Întrebând-o pe inculpată ce s-a întâmplat, aceasta i-a răspuns că victima s-ar fi lovit în timpul altercației dintrei ei, în momentul când a sărit pe gemulețul de la cămară. După aceasta inculpata l-a zgâlțâit de câteva ori pe soțul ei, și după puțin timp, acesta și-a revenit, s-a ridicat singur de jos și s-a sprijinit cu mâinile de marginea sobei, relatându-i martorei, la întrebările acesteia, că a fost bătut de soție, după care s-a culcat pe patul de lângă sobă. În timpul nopții, inculpata trezindu-se, a sesizat că soțul ei nu se mai află pe patul din camera unde dormea și, căutând-l, l-a găsit în apropierea grajdului, căzut jos pe zăpadă, în stare de inconștiență și cu hainele îmbibate de apă. Împreună cu martora C. V. l-au ridicat de jos și l-au târât până la ușa de intrare în bucătărie, loc de unde a fost dus în interior cu ajutorul vecinului T.F., care a încercat totodată să-i acorde primele îngrijiri, însă în cursul aceleiași noți T.Gh. a decedat.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr.58/C/2000 al LJML Suceava, avizat favorabil de LEML Iași prin adresa nr.1224 din 10 martie 2000, moartea lui T.Gh. a fost violentă și
s-a datorat șocului hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism (cranio-toraco abdominal) prin lovire cu și de corpuri dure, soldat cu hemoragie internă prin rupturi de vase de calibru mediu (venă renală), punându-se în evidență și leziuni ale glandei tiroide și laringelui produse prin manopere de sugrumare, fără legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Cu ocazia cercetării la fața locului, sub patul din fața sobei din bucătărie s-a găsit o bărdiță în lungime de 54 cm, lungimea mânerului de 49 cm, muchia de 4/5 cm și tăișul de 10 cm. Aceasta prezenta pe muchia superioară și pe partea laterală dreapta mânjituri discrete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge.
De asemenea, cu această ocazie, s-au verificat susținerile inculpatei în sensul că victima s-ar fi lovit atunci când a sărit pe gemulețul de la cameră, constatându-se că acest gemuleț, cu dimensiuni de 28/60 cm, nu prezenta urme de forțare, iar pe pervaz existau urme vechi de praf, fără semne recente de ștergere.
Deși inculpata a susținut inițial că victima s-ar fi lovit atunci când a sărit pe gemulețul de la cămară, apărarea sa a fost înlăturată, pe baza constatărilor procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de urmărire penală, care exclud trecerea victimei prin acel loc.
În fața instanței, însă, inculpata a susținut că leziunile suferite de soțul său s-ar datora lovirii de către calul nărăvaș, apărarea fiind înlăturată ca nesinceră în raport de declarația martorei C. V., care a relatat că a fost trimisă de către inculpată să dea de mâncare calului, cât și de actele medicale menționate mai sus, care nu pledează pentru o astfel de variantă și nici pentru varianta producerii unor leziuni atât de grave datorată căderii.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.205 din 10 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc că aceasta este autoarea faptei, iar apărările făcute s-au dovedit a fi nereale în condițiile probelor administrate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata care, prin apărătorul său a solicitat, trimiterea cauzei la prima instanță în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale pentru a stabili dacă leziunile consemnate în actele medico-legale pot fi consecința loviturilor aplicate de cal, iar prin memoriul scris, a solicitat, în principal, achitarea, întrucât ea nu este autoarea faptei și în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Cauza morții victimei T.Gh. a fost stabilită prin raportul de autopsie medico-legală întocmit de un medic primar legist de la Cabinetul medico-legal Rădăuți.
Raportul medico-legal de autopsie a conchis că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se „șocului hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism (cranio-toraco-abdominal)”, produs prin lovire cu și de corpuri dure, soldat cu hemoragie internă prin ruptură de vase de calibru mediu (venă renală) și are legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat la autopsie conține 2,90 gr %o alcool. Același raport a adăugat că la examenul intern al cadavrului –„extremitatea cefalică- s-a constatat că oasele craniului sunt integre, fără leziuni”.
În completarea acestui raport se arată că la examinarea victimei s-au constatat și leziuni de violență în zona cervicală anterior și laterală stânga, precum și o fractură incompletă a cartilajului tiroid la nivelul 1/3 inferioară a istmului cu infiltrat sanguin, leziuni care prin aspectul lor morfologic și dispoziția anatomo-topografică pledează pentru a fi produs prin sugrumare, care nu au legătură de cauzalitate directă cu decesul, ele concurând la producerea stării hipoxice, în condițiile unei îmbibații etilice de 2,90 gr. %o.
Concluziile raportului medico-legal, astfel cum au fost completate, au fost aprobate de Laboratorul exterior de medicină legală Iași, menționându-se că ele sunt motivate de datele medicale cuprinse în raport, cu precizarea că starea de intoxicație alcoolică nu a permis victimei să se apere sau să fugă.
Instanța de fond a cerut lămuriri suplimentare în legătură cu modalitatea de producere a leziunilor ce au condus la moartea victimei la Serviciul de medicină-legală Suceava, care, prin adresa nr.359/A din 17 octombrie 2001, a răspuns că în urma examinării actelor medico-legale efectuate în cauză se constată următoarele:
- leziunile externe ce însemează un număr de circa 20 echimoze și 10 excoriații au putut fi produse în diverse modalități; lovire cu pumnii, comprimare cu mâna, proiectare și lovire de corpuri dure, unele prin căderi repetate în cadrul intoxicației acute etilice, iar aceste leziuni nu au legătură directă de cauzalitate cu decesul;
- leziunile interne; infiltratele hemoragice epicraniene și în muschii temporali s-au putut produce prin loviri repetate cu pumnii; infiltratele hemoragice de la nivelul gâtului cu fisură a cartilagiului tiroid s-au putut produce prin comprimare cu mâna într-o manevră de sugrumare, însă nu are legătură de cauzalitate cu decesul; fractura coastei a VIII-a dreapta s-a putut produce prin lovire directă cu un corp contondent (se poate apela și la bărdița în discuție) sau cădere peste un corp dur proieminent cu impact toracic anterior dreapta și nu are legătură de cauzalitate cu decesul; ruptura de splină s-a putut produce prin lovire directă activă cu piciorul, lovire directă cu un corp contondent (posibil bărdiță, furcă, tegumentul fiind protejat de hainele de iarnă), cădere peste un corp dur sau posibil, comprimare sub genunchii și greutatea agresorului în momentul acționării la nivelul gâtului victimei, și această leziune, singulară are legătură directă de cauzalitate cu decesul; ruptură de venă renală dreapta cu hematom masiv s-a putut produce prin lovire directă în regiunea lombară cu picior sau corp contondent, heteroproiectare peste un corp dur sau cădere peste un corp dur cu impact în această zonă, coroborat cu ruptura de splină acest hematom are legătură directă de cauzalitate cu decesul.
În raport cu aceste constatări medico-legale se constată că Serviciul de Medicină Legală Suceava a lămurit complet, documentat, argumentat și convingător mecanismul producerii leziunilor interne și externe, precum și raportul de cauzalitate între traumatisme și moarte, astfel încât apare inutilă efectuarea unei noi expertize.
În legătură cu aspectul medical, inculpata susține că loviturile de copită de cal, ar fi lăsat urme specifice, ceea ce însă nu s-a menționat în raportul de autopsie.
Inculpata omite însă să aibă în vedere că victima în momentul agresiunii era îmbrăcată de iarnă, ceea ce a amortizat loviturile și a determinat să nu apară leziuni și semne specifice de identificare a obiectului agresiunii.
Totodată, potrivit constatărilor raportului de autopsie, oasele craniului sunt integre, fără leziuni, ceea ce explică faptul că nu s-au păstrat urmele producătoare, care să ducă, între altele, la identificarea agentului vulnerabil.
Rezultă deci că sub aspectele relevate prin recurs, constatările actelor medico-legale efectuate în cauză sunt la adăpostul criticilor ce li s-au adus prin motivul de casare analizat.
Drept consecință, critica inculpatei referitoare la reluarea judecății pentru administrare de noi probe este neîntemeiată și se va respinge.
Tot astfel este neîntemeiată și critica adusă de inculpată referitor la greșita sa condamnare.
În raport de probatoriul administrat și judicios apreciat, starea de fapt este în deplină conconrdanță cu acesta, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatei rezultă din actele dosarului.
Corect s-a stabilit că de mai mulți ani relațiile dintre soți erau tensionate, iar în cadrul conflictelor, cei doi soți se loveau reciproc, acest fapt fiind de notorietate în comună.
În ziua de 31 ianuarie 2000, anterior comiterii faptei, victima a fost văzută de mai multe persoane în stare normală și fără semne de violență, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Din declarațiile martorilor mai rezultă că în jurul orei 13,30 au auzit gălăgie la locuința soților, respectiv țipete și strigăte, observând totodată că cei doi se fugăreau prin curte, cât și prin împrejurimile casei, scandal ce a durat până în jurul orelor 15,00 – 16,00.
Mai mult de atât, martora C. V. a declarat că deplasându-se la locuința soților, a găsit victima căzută pe dușumea cu fața în sus, prezentând în zona feței și a capului lovituri și urme de sânge și fiind întrebată, aceasta i-a răspuns că a fost bătută de către inculpată.
Relatările acestor martori sunt în concordanță și cu constatările actelor medico-legale care au stabilit că multiplele leziuni constate la necropsie –fractura coastei a VIII-a dreapta, ruptura de splină, ruptura de venă renală dreapta cu hematom masiv retroperitonial și mai ales leziunile de sugrumare –exclud posibolitatea accidentării victimei de cal.
În raport de probatoriul administrat, rezultă că inculpata este autoarea infracțiunii de omor.
Apărările inculpatei privitoare la cauzarea leziunilor prin cădere, după ce victima s-a strecurat pe geamul din cămară sau prin lovire de către cal, sunt nesincere, făcute pentru a fi exonerată de răspundere.
De altfel, instanțele de judecată corect și motivat au înlăturat apărările inculpatei, arătând în concret de ce nu pot fi primite și care sunt dovezile care contrazic acele susțineri.
În ce privește pedeapsa aplicată se constată că a fost just individualizată având în vedere pericolul social al infracțiunii comise și datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, dar cu o comportare procesuală nesinceră.
Față de cele arătate și cum verificând hotărârea atacată în conformitate cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E., împotriva deciziei penale nr.205 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 2 februarie 2000 la 21 februarie 2003.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2003.