S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații P.R.C. și A.H.Y. împotriva încheierii din 12 decembrie 2002 a Curții Militare de Apel.
S-au prezentat recurenții inculpați, asistați de apărător ales, avocat D.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursurilor, în sensul că în mod greșit s-a menținut starea de arest a inculpaților. A precizat că recursurile sunt admisibile în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.159 alin.7 Cod procedură penală.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, ca inadmisibile.
Față de stadiul procesului penal nu se poate face recurs potrivit art.146-160 din Codul penal, care reglementează procedura arestării preventive și a căilor de atac ce pot fi folosite. Totodată, nu sunt aplicabile nici prevederile art.141 Cod procedură penală.
Inculpații, pe rând, în ultimul cuvânt, au cerut admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 12 decembrie 2002, Curtea Militară de Apel a amânat judecarea apelurilor declarate de inculpații P.R.C. și A.H.Y. împotriva sentinței nr.94 din 31 mai 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București.
Totodată, instanța a menținut măsura arestării apelanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că urmare a examinării cauzei conform dispozițiilor art.139 din Codul de procedură penală referitoare la înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, Curtea Militară de Apel a constatat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea acestora.
Împotriva încheierii au declarat recursuri inculpații, care critică menținerea arestării preventive a arestării lor , ca fiind contrară legii, motiv de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.171 Cod procedură penală.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art.3951 alin.2 Cod procedură penală încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Este adevărat că potrivit art.141 alin.1 Cod procedură penală încheierile prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive pot fi atacate separat cu recurs de inculpat sau de procuror.
Textul menționat mai prevede expres că numai încheierile date în primă instanță referitoare la aceste măsuri sunt supuse recursului.
Or, inculpații se află în faza de judecată în apel.
În ce privește dispozițiile art.159 alin.7 Cod procedură penală acestea sunt aplicabile numai în faza urmăririi penale.
De altfel, potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală, respectarea dreptului la libertate în cadrul procesului penal este asigurat din oficiu așa cum rezultă din textul alin.2 al articolului, conform căruia când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Instanța de apel, așa cum s-a arătat, a făcut aplicarea textului, și a examinat legalitatea și temeinicia menținerii măsurii și a decis în consecință.
Așa fiind, Curtea, în temeiul prevederilor art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2002 a Curții Militare de Apel.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații P.R.C. și A.H.Y. împotriva încheierii din 12 decembrie 2002 a Curții Militare de Apel.
Obligă pe fiecare recurent la câte 800.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.