Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 iunie 2013, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4729/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală.
Potrivit art. 57 alin. (2) C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiției din 12 septembrie 2013 a rezultat că în cadrul Dosarului nr. 4729/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală, A. a formulat, în baza art. 464 C. proc. pen., contestație împotriva obligării sale la plata cheltuielilor judiciare stabilite prin sentința penală nr. 181/F din data de 7 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1709/2/2012 (685/2012), solicitând, în esență, anularea acestora, precum și a tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare la care a fost obligată în perioada 2009-2012 de către Curtea de Apel București și, respectiv, de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a precizat că în cauză a fost stabilit termen de judecată la data de 2 iulie 2012.
La data de 28 iunie 2012, petenta A. a depus la dosar, prin serviciul Registratură, două memorii scrise prin care, pe de o parte, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, a invocat excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (2) C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 287 din data de 2 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4729/2/2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. și, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a arătat că împotriva sentinței penale nr. 287 din 2 iulie 2012 a declarat recurs petenta, ce a format obiectul Dosarului nr. 4729/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Acest dosar a avut termen de judecată la data de 28 februarie 2013 când, prin decizia nr. 744 din 26 februarie 2013, instanța a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cererea de strămutare este inadmisibilă.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Din dispozițiile textului de lege menționat rezultă că Înalta Curte poate dispune strămutarea judecării cauzelor penale, cu condiția ca cererea de strămutare să se formuleze în orice moment cât respectivele cauze se află pe rolul curții de apel competente, până la dezînvestirea instanței prin pronunțarea hotărârii.
Această concluzie logică reiese din aceea că împrejurările cauzei, dușmăniile locale sau calitatea părților, pericolul de tulburare a ordinii publice ori existența relațiilor de rudenie menționate de art. 55 alin. (1) C. proc. pen. au vocația (nu în mod necesar și efectul) de a știrbi imparțialitatea judecătorilor doar în perioada cât cauza penală ființează pe rolul instanței, nu și după ce aceasta s-a dezinvestit prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, iar procesul penal a luat sfârșit.
Așa cum rezultă din informațiile transmise de către Ministerul Justiției, prin sentința penală nr. 287 din data de 2 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4729/2/2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) C. proc. pen. și, de asemenea, a respins ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A., obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin urmare, la 2 iulie 2012, prin pronunțarea sentinței menționate, Curtea de Apel București s-a dezinvestit cu privire la Dosarul nr. 4729/2/2012 a cărui strămutare se solicită.
Petenta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 287 din 2 iulie 2012, ce a format obiectul Dosarului nr. 4729/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Prin decizia nr. 744 din 26 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel că și această instanță s-a dezinvestit cu privire la cauza nr. 4729/2/2012, cu aproximativ 4 luni înainte de formularea și înregistrarea de către A. a prezentei cereri de strămutare.
Pe lângă împrejurarea că, potrivit textului art. 55 alin. (1) C. proc. pen., „Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar la data formulării cererii, cauza nu se mai afla pe rolul Curții de Apel București, se mai constată și aceea că Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță investită cu soluționarea căii de atac, se dezinvestise încă din 26 februarie 2013 cu privire la Dosarul nr. 4729/2/2012. De altfel, chiar și în situația în care cauza s-ar mai fi aflat pe rolul instanței de recurs, cererea de strămutare ar fi fost inadmisibilă, neexistând o altă instanță egală în grad cu Înalta Curte de Casație și Justiție către care să se fi putut dispune măsura strămutării.
În speță, Înalta Curte consideră că semnalarea faptului că aspectele invocate de petenta se pot circumscrie situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei nu se poate realiza decât în interiorul duratei de existență a cauzei pe rolul Curții de Apel București, perioadă în care examenul garanțiilor de imparțialitate privind judecarea cauzei se poate realiza cu eficiență.
Această apreciere decurge din însăși scopul strămutării, măsură ce poate fi dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, dar care este lipsită de finalitate și efecte juridice în situația în care procesul penal s-a încheiat.
Se observă că în cauza de față nu sunt incidente prevederile art. 60 alin. (4) C. proc. pen. care privesc desființarea hotărârii pronunțate de instanța la care se află cauza, prin efectul admiterii cererii de strămutare, deoarece cererea de strămutare a fost introdusă după ce atât curtea de apel cât și instanța de recurs s-au pronunțat, cauza fiind soluționată definitiv.
În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4729/2/2012 al Curții de Apel București Secția I Penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4729/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă petenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2013.