Decizia nr.918 Dosar nr.4813/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.T.C. împotriva deciziei penale nr.682/A din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București,Secția a II-a penală.
S-au prezentat: recurentul inculpat T.T.C., aflat în stare de arest, asistat de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte civilă P.T.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Intimata parte vătămată a cerut respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, motivând că, față de antecedența penală a inculpatului, pedeapsa a fost just individualizată de instanțe.
Inculpatul în ultimul cuvânt acordat a arătat că nu are nimic de spus.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin sentința penală nr.829 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului București-Secția a II-a penală a fost condamnat inculpatul T.T.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ,prevăzută de art.211 alin.2 lit.c din Codul penal.
A fost menținută liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1 an, 6 luni și 15 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1496 din 3 septembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București .
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea ptreventivă cu începere de la 1 iulie 2002 la zi.
Totodată, conform art.64 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art.116 din Codul penal s-a interzis inculpatului accesul în municipiul București pe o durată de 5 ani, iar în temeiul art.118 lit.b din același cod s-a confiscat de la făptuitor suma de 1.500.000 lei .
Prejudiciul cauzat părții vătămate P.T. a fost acoperit prin restituire, luându-se act că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 1 iulie 2001, în jurul orelor 14,50 , în timp ce partea vătămată P.T. se afla pe stradă , inculpatul, observând că aceasta are un telefon mobil, s-a apropiat,-a aplicat o lovitură puternică în zona abdomenului, după care i-a smuls telefonul mobil și a fugit.
Telefonul a fost vândut martorului P.T. cu suma de 1.500.000 lei , de la care a fost ridicat de organele de poliție și restituit părții vătămate.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesului verbal de depistare, procesului verbal de recunoaștere din grup, dovezii de restituire a bunului sustras, depoziția martorului P.T., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta atât în faza de urmărire penală cât și la cea de cercetare judecătorească.
Curtea de Apel București,Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.682 din 21 octombrie 2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat și în apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In speță aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanța de fond și verificate de instanța de apel care justificat a respins apelul formulat de inculpat.
Astfel, la dozarea pedepsei, s-a ținut seama de modul în care inculpatul a acționat, de faptul că acesta a studiat atent locul comiterii faptei (într-o zonă aglomerată în care avea posibilitatea să dispară cu ușurință) după care a acționat cu o violență nejustificată, lovind victima cu pumnii în abdomen, cauzându-i acesteia căderea.
La dozarea pedepsei instanțele au avut în vedere și urmările produse, vârsta fragedă a victimei și trauma psihică adusă acesteia în urma agresiunii excesive suportate.
Referitor la profilul moral al inculpatului, aceleași instanțe au avut în vedere că este cunoscut cu antecedente penale, el fiind anterior internat în Centrul de reeducare minori pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.2470 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Brăila, iar ulterior a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie,prevăzută de art. 211 alin.2 lit.e din Codul penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal, prin sentința penală nr.1496 din 3 septembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București , pedeapsa începută la 15 mai 2001 și liberat la 29 aprilie 2002, rămânându-i un rest de 564 zile închisoare.
Deși liberat condiționat, inculpatul beneficiind de dispozițiile art.59 din Codul penal, nu a tras concluziile ce se impuneau, persistând în activitatea antisocială și comițând la numai trei luni de la liberare o nouă infracțiune, de aceeași natură, aspect care evidențiază periculozitatea deosebită a acestui infractor.
In raport de considerentele arătate, pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancționator, nu este prea aspră, astfel că recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.T.C., împotriva deciziei penale nr.682/A din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală .
Deduce din pedeapsă, reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 1 iulie 2002 la 21 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.