D E C I Z I A  NR.919                                                                                  DOSAR  NR.4818/2002

 

  

S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de  inculpații B.S.M. și O.V. împotriva deciziei penale nr.586/A din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.

S-au prezentat recurenții inculpați B.S.M. și O.V., ambii aflați în stare de arest, primul fiind asistat de avocat ales  G.I.  iar cel de-al doilea de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu, precum și intimatele părți responsabile civilmente B.A. și B.L.

Au fost lipsă celelalte părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut și dezvoltat pe larg motivele de recurs depuse în scris la dosar și a solicitat, în esență admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepselor, în sensul majorării acestora.

Apărătorii celor doi inculpați, au susținut pe rând, respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, motivând că, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

În recursul inculpaților, s-a cerut admiterea recursului și reindividualizarea  pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante.

Intimatele părți responsabile civilmente prezente au arătat că sunt de acord cu apărările formulate în cauză de apărătorii inculpaților.

Procurorul, în recursurile inculpaților a pus concluzii de respingere, ca neântemeiate, susținând motivele invocate în recursul parchetului.

Inculpații, în ultimul cuvânt acordat, au arătat că regretă faptele comise și că sunt de acord cu avocații lor.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.5051/P/2001, din data de 13 februarie 2002, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații B.S.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d,e cu aplicarea art.99 Cod penal și O.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d,e cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.

În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 20 decembrie 2001, în jurul orei 23,00, partea vătămată M.V. a fost acostată de inculpați, în timp ce se deplasa pe stradă  împreună cu prietenul său, martorul C.M., și a fost întrebat de către aceștia dacă deține asupra sa telefon mobil și bani, moment în care, acesta sesizând intenția inculpaților și profitând de neatenția lor, a reușit să fugă și să sesizeze o patrulă de poliție.

Partea vătămată și organele de cercetare penală, reîntoarse la locul faptei, nu au reușit să identifice pe cei doi inculpați, astfel, încât, partea vătămată și-a continuat drumul spre domiciliu.

În aceeași seară, în jurul orei 23,45, partea vătămată a fost surprinsă pe stradă și imobilizată de inculpatul O.V., iar inculpatul B.S.M., care a sosit câteva momente mai târziu, a amenințat-o pe partea vătămată cu folosirea de violențe, aceasta fiind deposedată, în aceste condiții, de telefonul mobil. Bunul părții vătămate a fost practic smuls din mâna acesteia de către inculpatul B.S.M. care pentru restituirea bunului a cerut suma de 200.000 lei.

Prin sentința penală nr.440 din 17 mai 2002 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, instanța de fond a dispus următoarele:

În baza art.211 alin.2 lit.a,d,e cu aplicarea art.99 și art.13 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B.S.M. la 1 an și 6 luni închisoare, cu incidența în cauză și a dispozițiilor art.74 lit.a, art.76 lit.d Cod penal și respectiv, art.71, 64 Cod penal și pe inculpatul O.V. la 3 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.88 Cod penal, a dedus prevenția de la 21 decembrie 2001 la zi, pentru ambii inculpați și, în baza art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a acestora.

Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

Prin decizia penală nr.586 din 30 septembrie 2002, a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpați.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații.

Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, invocând art.385⁹ alin.1 pct.14 Cod procedură penală și susținând că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate, fiind prea mici.

 

Tot netemeinicia hotărârii a fost invocată și în motivarea recursurilor declarate de inculpați dar, de această dată, în sensul că pedepsele aplicate ar fi greșit individualizate, prin aceea că nu s-ar fi acordat eficiența necesară circumstanțelor atenuante constatate în favoarea inculpaților, cu consecința aplicării unor pedepse prea mari.

Analizând hotărârea atacată, în raport de crititicile formulate, se constată că, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este, întradevăr, întemeiat și că va trebui admis, ca atare.

Conform art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru inculpatul minor, la stabilirea sancțiunii, se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în  care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

În speță, instanțele n-au ținut seama de aceste criterii, din moment ce, fără vreo motivare pertinentă, au aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul general, fără să țină seama de stăruința manifestată de inculpați în comiterea faptei, rezultată din împrejurarea că după ce, partea vătămatăa reușit să fugă, cei doi inculpați s-au hotărât să o urmărească, în vedere deposedării de bunuri, scop pentru care s-au despărțit și au luat-o în direcții diferite nerenunțând la hotărârea infracțională, cu toată încercarea martorului C.M. de a-i convinge să renunțe, văzându-și de treabă.

Comiterea faptei de cei doi, în cooperare, pe baza inițiativei ce le-a aparținut amândurora, în egală măsură, prin folosirea amenințării părții vătămate cu bătaia, impunea fără, discuție, aplicarea unor pedepse mai ferme, de natură să ducă la reeducarea inculpaților și la inserția  lor optimă în societate.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Secția I –a Penală, privind pe inculpați casând, în baza art.385¹⁵ alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, precum și sentința Tribunalului București, Secția I-a Penală, numai cu privire la pedepsele, aplicate inculpaților, care, urmează a fi majorate, în concordanță cu criteriile menționate.

Majorând pedepsele, recursurile inculpaților vor trebui respinse ca nefondate, în baza art.385¹⁵ alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

În urma stabilirii, consecințelor recursului admise vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Se va deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, perioada executată în arest preventiv, de la 21 decembrie 2001 la 21 februarie 2003.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocați, pentru apărările din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

           

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr.586/A din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală, privind pe inculpații B.S.M. și O.V.

            Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.440 din 17 mai 2002 a Tribunalului București, Secția I penală, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, pe care le majorează.

            Pentru inculpatul B.S.M. majorează pedeapsa aplicată de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani și 3 luni închisoare, iar pentru inculpatul O.V., de la 3 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

            Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

            Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.S.M. și O.V., împotriva aceleiași decizii penale.

            Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, perioada executată în arest preventiv de la 21 decembrie 2001 la 21 februarie 2003.

            Obligă pe inculpatul O.V. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Obligă pe inculpatul B.S.M. la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

            Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.