R
O M A N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva deciziei penale nr.165/A din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș.
S-a prezentat recurentul inculpat, J.R., aflat în stare de arest, asistat
de avocat T.I. apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea
hotărârii atacate și în baza dispozițiilor art.334 Cod procedură penală schimbă
încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută în art.174 raportat la art.175
C.pen. în infracțiunea prevăzută în art.183,cu reținerea scuzei provocării
prevăzută în art.73 lit.b din Codul penal și menținerea circumstanțelor
atenuante, reținute de instanță.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de
inculpat ca neîntemeiat, susținând că încadrarea juridică dată faptei este în
concordanță cu prevederile legale iar pedeapsa a fost corect aplicată.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a susținut că nu el este autorul
infracțiunii.
C U R T E A,
Prin sentința penală nr.112 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Harghita a
fost condamnat inculpatul J.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea
unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în
art.174 raportat la art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.74-76 din Codul
penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea
preventivă începând cu 16 iulie 2000 și 2 august 2000 la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în
sumă de 524.120 lei către Spitalul orășenesc Gheorgheni și 32.321.751 lei către
Spitalul Clinic Județean Mureș.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în
esență, următoarea situație de fapt :
In seara zilei de 15 iulie 2000, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mai
multe baruri din orașul Gheorghieni, ajungând în jurul orelor 3 la barul
CFR unde a apărut și victima R.I., între cei doi având loc o discuție,
după care s-au despărțit și au ieșit din local.
După puțin tim inculpatul s-a întâlnit cu R.I., acesta din urmă făcând referiri
jignitoare la adresa concubinei inculpatului, motiv pentru care s-au luat la
bătaie. In urma schimbului de lovituri inculpatul a căzut la pământ, iar
victima a fugit.
Inculpatul a fost ajutat de martorul S.B. să se ridice, amândoi au pornit
în urmărirea lui R.I. pe care l-au ajuns din urmă și căruia martorul i-a
pus piedică, victima căzând. In aceste condiții inculpatul a
început să-i aplice multiple lovituri până ce victima a fost adusă în stare de
comă. Ulterior, fiind găsită, victima a fost transportată la Spitalul
Gheorgheni și apoi la Spitalul Clinic Tg.Mureș unde, deși i s-au acordat toate
îngrijirile medicale, viața nu i-a mai putut fi salvată, decedând la 31 iulie
2000.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate
de organele de urmărire penală, actelor medico-legale, depozițiilor martorilor
S.B. și T.E., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr.165/A din 24 octombrie 2001,
a respins apelul formulat de inculpat, apel prin care s-a solicitat schimbarea
încadrării juridice în art.183 din Codul penal și reținerea circumstanței
atenuante prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal.
Impotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reluând motivele
invocate în apel cu privire la încadrarea juridică a faptei și la
reindividualizarea pedepsei ca urmare a reținerii provocării.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond și de control judiciar au stabilit
în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând
corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă de inculpat în
dispozițiile art.174 raportat 175 lit.i din Codul penal.
Pe lângă argumentele aduse de instanța de apel, sub acest aspect, mai sunt de
făcut următoarele precizări:
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune
praeterintenționată care se caracterizează prin intenție în ce privește
loviturile aplicate și culpă în ceea ce privește rezultatul produs, moartea
victimei, în timp ce infracțiunea de omor se comite, numai cu intenție.
La stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul se au în vedere, între
altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate și
exercitate actele de violență, intensitatea acestora și gravitatea leziunilor
cauzate.
In cauză, inculpatul a aplicat victimei căzută la pământ, aflată sub influența băuturilor alcoolice și în imposibilitate de a reacționa, numeroase lovituri cu picioarele peste tot corpul dar în special în zona capului, lovituri descrise în raportul medico-legal efectuat de I.M.L.”Prof.Dr.Mina Minovici” – Laboratorul Exterior Tg.Mureș și care au adus victima în stare de comă.
In consecință, lovind victima în mai multe rânduri, cu pumnii și picioarele
încălțate, timp îndelungat, inclusiv după ce aceasta căzuse pe trotuar
provocându-i multiple leziuni traumatice, și, în cele din urmă moartea,
inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu doar pentru a produce
vătămări corporale, cărora decesul victimei le-ar fi succedat ca un rezultat
praeterintențional, considerente pentru care el se face vinovat de săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, așa cum bine au reținut prima instanță și cea
de apel.
De asemenea, și cea de a doua critică adusă hotărârilor atacate și anume
neaplicarea dispozițiilor art.73 lit.b din Codul penal, este nefondată .
Potrivit art.73 lit.b din Codul penal, constituie circumstanță atenunată
săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență,
printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită
gravă.
Din împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa a inculpatului nu
se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunii acesta se
afla într-o puternică stare de tulburare.
Intr-adevăr, conflictul dintre părți a avut două faze, în prima inculpatul și
victima lovindu-se reciproc, după care cel din urmă a fugit. Inculpatul a
continuat însă actele de agresiune și profitând de împrejurarea că victima
fusese trântită la pământ de martorul S.B., i-a aplicat loviturile letale, deși
nu i se mai opunea nici o rezistență, victima nemaiexercitând nici una din
acțiunile arătate în textul de lege invocat.
In raport de considerentele arătate, în cauză nu se putea reține
circumstanța atenuantă prevăzută în art.73 lit.b din Codul penal; instanțele,
având în vedere printre altele și contextul în care s-a derulat incidentul, au
aplicat dispozițiile art.74 lit.a din Codul penal, reducând pedeapsa sub minima
prevăzută de textul sancționator.
Ca atare, hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care
recursul va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de
procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art.192
alin.2 din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN
NUMELE LEGII
D E
C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva deciziei
penale nr.165/A din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș.
Deduce din pedeapsă, reținerea de la 16 iulie 2000 și perioada executată în
arest preventiv de la 2 august 2000 la 10 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Minsiterului Justiției.
Curtea Supremă de Justiție va achita onorariul translatorului de limbă
maghiară.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.