D E C I Z I A NR.920 DOSAR NR.4821/2002
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații I.Ș. și I.C. împotriva deciziei penale nr.627 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București , Secția I – a penală.
S-au prezentat: recurenții inculpați I.Ș. și I.C., ambii aflați în stare de arest și asistați de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu, precum și, intimata parte vătămată T.S.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu sunt autorii faptei imputate.
Intimata parte vătămată, a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca nefondate, susținând că, faptele pentru care cei doi inculpați au fost condamnați au fost dovedite cu probatoriul administrat la dosarul cauzei.
Inculpații, în ultimul cuvânt acordat au arătat că sunt nevinovați.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.82 din 4 iulie 2002, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpații;
- I.C. la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 614 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1487/2000 a Judecătoriei Slobozia, pe care l-a contopit în pedeapsa din prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
- I.Ș. la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1823 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.34/1996 a Tribunalului Călărași, pe care l-a contopit în pedeapsa din prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal pentru ambii inculpați.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția de la 15 aprilie 2002 la zi, pentru ambii inculpați.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată nu are pretenții civile.
În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a confiscat, în folosul statului două damigene de sticlă, de câte 30 litri fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele;
În seara de 30 decembrie 2001, în jurul orei 22,00 inculpații având asupra lor două damigene de câte 30 litri fiecare, au pătruns în magazia locuinței părții vătămate, S.F., unde aceasta păstra butoaiele cu băuturi alcoolice.
În timp ce inculpații umpleau damigenele cu vin dintr-un butoi, au fost surprinși de partea vătămată T.S. – nepotul părții vătămate S.F.
Când a încercat să-i imobilizeze, partea vătămată a fost lovită și îmbrâncită de inculpați care, abandonând damigenele cu vin, au fugit.
Partea vătămată i-a urmărit un timp, dar de teamă (pe stradă fiind întuneric) a abandonat urmărirea și de la telefonul martorei V.A. a sesizat organele de poliție. Aceasta a recunoscut în persoana unuia dintre inculpați pe I.Ș., și în persoana celuilalt inculpat o altă persoană cunoscută de ea ca fiind „C” al lui F.A. din satul Negoiești.
Cu ocazia cercetării locului faptei, în magazia părții vătămate S.F. au fost găsite două damigene de sticlă cu capacitatea de 30 l. fiecare, din care una plină cu vin roșu și una în proporție de 4%. Ambele damigene sunt introduse în câte un sac de rafie.
S-au constatat, de asemenea, lângă gardul locuinței, la aproximativ 3 m. în partea stângă a porții de acces în interior, pe zăpadă, mai multe fragmente de urme de încălțăminte suprapuse, urme care nu prezintă elemente de identificare datorită zăpezii bătătorite.
După măsurarea cantității de vin găsită în cele două damigene, s-a constatat că inculpații furaseră cantitatea de 45 l. vin roșu.
Partea vătămată S.F. declară că butoiul din care au furat inculpații avea cantitatea de 115 l vin în afara cantității de 45 l vin recuperat de aceștia, în aceiași noapte, i-au mai furat cantitatea de 60 l. vin în valoare de 600.000 lei.
La data de 5 ianuarie 2002, inculpatul I.C. a predat părții vătămate S.F., suma de 600.000 lei, contravaloarea vinului sustras.
Apărările inculpaților în sensul că nu sunt autorii faptelor au fost înlăturate de probele ce au fost ulterior administrate care au înlăturat și alibiurile invocate de aceștia.
Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel București, Secția a I-a penală, care prin decizia nr.627 din 10 octombrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței de mai sus.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații solicitând achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, susținând că n-ar fi ei autorii infracțiunii, ci alte persoane.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând materialul probator de la dosar în raport cu criticile formulate de inculpați, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Atât organul de urmărire penală cât și instanța de apel au dispus administrarea de probe din conținutul cărora rezultă că autorii tâlhăriei sunt cei doi inculpați.
În acest sens sunt declarațiile date de partea vătămată T.S., care cu ocazia audierii de către organul de urmărire, dar și cu ocazia confruntării cu inculpații, a declarat, constant, faptul că a surprins pe cei doi inculpați în timp ce furau vin din magazia locuinței bunicului său, State Sorin.
În legătură cu acest aspect, partea vătămată a relatat că i-a recunoscut pe cei doi inculpați, deoarece camera era iluminată, becul fiind aprins, iar pe aceștia îi cunoaște bine din copilărie.
Relatările părții vătămate sunt în concordanță atât cu declarațiile martorei V.A., care a arătat că în seara respectivă, fiind în curtea locuinței sale, a văzut pe stradă doi bărbați, recunoscând în persoana unuia pe inculpatul I.Ș., în curtea căruia au intrat, cât și cu ale martorei R.L., care a văzut aceleași două persoane fugind pe stradă, în condițiile în care partea vătămată T.S. a apărut și el din curtea bunicului său, S.F. și a venit să dea telefon la poliție pentru a reclama fapta.
În ce privește apărările inculpaților, ele se rezumă la a nega comiterea faptelor, iar probele pe care le-au administrat în apărare pe lângă faptul că sunt contradictorii nu sunt nici în măsură să confirme alibiurile pe care și le-au făcut, ba, mai mult, sau dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de circumstanță.
De altfel instanțele de judecată corect și motivat au înlăturat apărările inculpaților, arătând în concret de ce nu pot fi primite, și care sunt dovezile care contrazic acele susțineri.
În consecință, se constată că starea de fapt reținută de cele două instanțe este corectă, probele administrate dovedind vinovăția acestora, așa încât cererea de a se dispune achitarea lor este nejustificată.
Pentru considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.Ș. și I.C., împotriva deciziei penale nr.627 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București , Secția I – a penală.
Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 15 aprilie 2002 la 21 februarie 2003.
Obligă inculpații la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.