S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata P.(G.)V. împotriva deciziei penale nr.315 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-a prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de libertate, asistată de avocat M.P., apărător ales, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatei a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea inculpatei pentru infracțiunea dedusă judecății în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d din Codul de procedură penală pentru lipsa intenției.
În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, pentru ambele critici formulate, susținând că, din probatoriul administrat la dosarul cauzei rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei, iar pedeapsa a fost legal individualizată în raport cu gravitatea faptei.
Inculpata, în ultimul cuvânt, a arătat că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.68 din 15 octombrie 2001 Tribunalul Călărași, în baza art.174, 175 lit.a,c Cod penal, a condamnat pe inculpata P.(G.)V. la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b, cu aplicarea art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsă, perioada de la 4 decembrie 2000 la 29 februarie 2001.
A obligat pe inculpată la 1.558.511 lei despăgubiri către Spitalul județean Călărași și la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.710/A din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția I-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpată, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reținut că încheierile de ședință, de la datele de 10 octombrie 2001 și 15 octombrie 2001, prin care s-a amânat pronunțarea cauzei, lipsesc, astfel că, hotărârea este lovită de nulitate absolută, instanța de apel fiind lipsită de posibilitatea de a cenzura prin prisma dezbaterilor, hotărârile instanței.
În fond, după desființarea hotărârii, prin sentința penală nr.31 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași, în baza art.174, 175 lit.a și c cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 Cod penal, a condamnat pe inculpată, la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal.
A computat prevenția de la 4 decembrie 2000 până la 29 mai 2001.
A făcut, în cauză, aplicațiunea art.71 Cod penal.
Inculpata a fost obligată la 6.250.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 1999, inculpata a fost prietenă cu consăteanul său B.A., cu care a întreținut relații sexuale, în speranța că o va lua de soție. În luna decembrie 1999, sus-numitul s-a căsătorit cu altcineva iar inculpata a rămas singură, fiind și însărcinată.
Inculpata nu și-a provocat avort, deși ar fi avut posibilitatea să o facă și cu o mare grije a ascuns sarcina față de familia sa.
În luna aprilie 2000, inculpata l-a cunoscut pe numitul G.I. cu care a început o relație de concubinaj. Nici acestuia și nici familiei lui, nu le-a spus că este însărcinată.
Concubinul său a auzit din zvon public că inculpata ar fi însărcinată, motiv pentru care a întrebat-o de mai multe ori dacă este gravidă și de fiecare dată inculpata a negat acest lucru, fiind hotărâtă ca la naștere să suprime viața copilului nou-născut.
În dimineața de 13 iulie 2000, simțind că trebuie să nască, inculpata a mers la locuința mamei sale, cunoscând că aceasta este plecată la munca câmpului, iar acasă nu este decât bunica sa.
După naștere, a înfășurat copilul care mișca într-o pânză și a mers la WC, unde l-a aruncat pentru a-i suprima viața. În același WC a aruncat și placenta și chiloții plini de sânge.
A spălat cearceaful pe care îl murdărise de sânge și a curățat orice urmă a celor întâmplate.
Seara nu i-a spus nimic mamei sale, apoi, a mers la locuința concubinului său, căruia i-a ascuns fapta comisă, convinsă fiind că nu va afla nimeni.
Totuși, datorită lipsei asistenței medicale, inculpatei îi era rău și a spus familiei concubinului său că se simte rău din cauza căldurii.
În ziua următoare, inculpata s-a prezentat la spitalul județean Călărași, unde, întrebată de copil, a negat că ar fi născut și a părăsit spitalul, deși a fost somată să rămână.
În drum către gară, a fost convinsă de către concubin să se întoarcă la spital, deoarece, s-ar putea să moară din cauza infecției, la spital, dând peste organele de poliție, a recunoscut, cele făcute.
Raportul de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală Călărași concluzionează că moartea nou-născutului a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat de materiale fecale. Leziunile de violență, de la nivelul capului au putut fi produse, prin lovire, cu sau de corpuri dure.
Comisia de avizare și control a concluzionat că fetușul a fost expulzat mort, neviabil, datorită unor pneumonii interstițiale, prezentând lichid în căile respiratorii, dar fără sindrom asfixic.
Existând contradicții între cele două acte medicale, acestea au fost înaintate la Comisia Superioară Medico-Legală, prin care s-a aprobat avizul Comisiei de Avizare numai în ceea ce privește faptul că nou-născutul era neviabil prin pneumonie interstițială. Se concluzionează că nou-născutul era viu, neviabil.
Instanța a apreciat faptul că nou-născutul era neviabil nu are relevanță pentru încadrarea juridică a faptei, mai ales că inculpata nu cunoștea că nou-născutul avea pneumonie interstițială și va muri într-un interval de timp mai scurt sau mai lung.
Din ansamblul probator, reiese că inculpata nu s-a aflat într-o stare de tulburare cauzată de naștere, ci a premeditat uciderea nou-născutului tot timpul sarcinii, precum și din modul în care a conceput și comis fapta.
La individualizarea pedepsei, s-au reținut lipsa antecedentelor penale, lipsa de instruire, mediul social precar, în care inculpata s-a dezvoltat, precum și atitudinea sinceră și cooperantă, ca fiind circumstanțe atenuante de care trebuie să profite inculpata.
Apelul declarat de inculpată împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, Secția I-a penală, prin decizia nr.315 din 5 iunie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, solicitând, în principal, achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de omor, fătul fiind expulzat mort, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat de inculpată, se constată următoarele:
Primul motiv de recurs, prin care se solicită achitarea, nu este întemeiat. Este adevărat că în avizul Comisiei de avizare și control se conchide că fetușul a fost expulzat mort, neviabil, datorită unei pneumonii interstițiale, prezentând lichid fecaloid în căile respiratorii, fără sindrom asfixic. Această concluzie însă, a fost amendată substanțial de Comisia Superioară, care, prin avizul său, a arătat destul de clar că nou-născutul era viu, însă, într-adevăr, neviabil. Avizul Comisiei Superioare, confirmă concluzia Raportului de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală Călărași, care a arătat că moartea nou-născutului a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat de materii fecale și se coroborează cu declarația inculpatei, care, în fața organelor de urmărire penală a confirmat că nou-născutul era viu.
În atare situație, Curtea apreciază că primul motiv de recurs este nefondat și va trebui respins, ca atare.
Cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la greșita individualizare a pedepsei, este însă fondat.
Deși instanța de fond s-a preocupat de individualizarea pedepsei, constatând, în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, nu le-a dat eficiența cuvenită, aplicând o pedeapsă prea mare, față de faptul că inculpata a comis fapta, sub presiunea unei situații familiale, nefavorabile, păstrării sarcinii.
În raport de situația personală a inculpatei, de împrejurările în care aceasta a comis fapta ca și de faptul că, ulterior, inculpata s-a căsătorit cu bărbatul cu care trăia în concubinaj, dând naștere și unui copil, născut la ... 2002, Curtea apreciază că recursul va trebui privit ca fondat și admis, ca atare în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, casându-se decizia penală atacată, precum și sentința penală numai cu privire la pedeapsa aplicată inculaptei, pe care o va reduce la minimul posibil.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Conform art.88 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa de executat, timpul arestului preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpata P.(G.)V. împotriva deciziei penale nr.315 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penal.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.31 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei, pe care o reduce de la 10 la 5 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 4 decembrie 2000 la 29 mai 2001.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.