S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient P.A. împotriva deciziei penale nr.447/R din 7 august 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-a prezentat recurentul condamnat P.A., aflat în stare de detenție, asistat de avocat G.D. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neântemeiat întrucât motivul invocat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Condamnatul a solicitat admiterea cererii și reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.593 din 13 iunie 2002, Tribunalul București, Secția a II-a penală a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.A. privind sentința penală nr.296 din 10 mai 2000 a aceluiași tribunal, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.521 din 5 octombrie 2000 a Curții de Apel București, prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța arată că motivul invocat de revizuient, prin care cere reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate, nu poate constitui, potrivit art.394 Cod procedură penală, temei de revizuire.
Apelul condamnatului prin care a cerut admiterea cererii a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.447/R din 7 august 2002 a Curții de Apel București, Secția a I-a penală.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs condamnatul, reiterând motivul cererii de revizuire.
Recursul condamnatului nu este fondat, întrucât instanțele analizând motivul invocat de revizuient au constatat în mod corect că el nu se regăsește în dispozițiile art.394 Cod procedură penală, cererea fiind temeinic și legal respinsă.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că analizând hotărârile atacate în conformitate cu prevederile art.3859 Cod procedură penală, nu se justifică existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la modificări ale acestora, urmează a se constata că recursul declarat de condamnat este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.A., împotriva deciziei penale nr.447/R din 7 august 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.