Decizia nr.932 Dosar nr.5173/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnata A.I. împotriva deciziei penale nr.756/A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurenta A.I., aflată în stare de detenție, asistată de av.G.D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatei a lăsat soluționarea cauzei, la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat.
Condamnata a lăsat la aprecierea instanței soluționarea.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.894 din 1 octombrie 2002, Tribunalul București, Secția a II-a penală, s-a respins ca neîntemeiată,cererea de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.682 din 8 noiembrie 2001, definitivă, prin decizia penală nr.51 din 7 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, formulată de condamnata A.I.
Petenta condamnată a fost obligată la 225.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 150.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, pe baza probelor administrate că, la data de 20 mai 2002, condamnata A.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.682 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului București, Secția I penală, definitivă, prin decizia penală nr.51 din 7 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
În motivare, petenta a arătat că mama sa A.I. este imobilizată la pat, fiind singura persoană care ar putea să o ajute în privința tratamentului deoarece tatăl său, are un venit de 900.000 lei.
Prin sentința penală nr.1946 din 27 august 2002 Judecătoria sectorului 5, București, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
La dosar a fost depus mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.861 din 20 martie 2002 și s-a dispus efectuarea unei anchete sociale.
În urma sosirii la dosar a anchetei sociale, Tribunalul București a respins cererea, ca nefondată constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală.
Apelul declarat de condamnată, a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel București, Secția a II.-a penală, prin decizia nr.756/A din 19 noiembrie 2002 a declarat recurs petiționara A.I., care a solicitat să-i fie întreruptă executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.682 din 8 noiembrie 2001.
Recursul este nefondat.
Cele indicate de petiționară în cerere, precum și împrejurările indicate în ancheta socială nu pot fi interpretate ca întrunind elementele unei împrejurări speciale, de natura celei cerute pentru acordarea întreruperii executării pedepsei. Problemele existente în familia condamnatei sunt de durată, există din perioada anterioară începerii executării pedepsei și oricum condamnata nu ar putea în termenul eventual de întrerupere de 3 ani, să rezolve problemele familiei sale.
În raport cu cele arătate, Curtea, va trebui să privească recursul declarat de condamnata A.I. ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata A.I., împotriva deciziei penale nr.756/A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
Obligă condamnata la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică,azi 21 februarie 2003.