Decizia nr.934 Dosar nr.3191/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr.105 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.Gh.
S-au prezentat: intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat C.D., apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă D.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul, a susținut oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris de parchet și depuse la dosar, solicitând admiterea recursului , casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, în infracțiunea de omor și majorarea pedepsei aplicate.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.
Intimata parte civilă a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.31 din 21 februarie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.Gh. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 din Codul penal.
In baza art.357 din Codul de procedură penală, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 din Codul penal, pe durata înscrisă în art.71 din Codul penal.
In baza art.174 din Codul penal, raportat la art.64 din același cod, s-a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pe latură civile, în baza art.346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D.I. suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și D.S. locuiau împreună într-o garsonieră închiriată, între ei existând relații normale de viețuire.
In ziua de 20 mai 2001, în intervalul dintre orele 17,00 – 21,00, cei doi au consumat împreună aproximativ 2 l de rachiu după epuizarea cărora D.S., aflat în stare de ebrietate, i-a cerut inculpatului să meargă să mai cumpere alcool.
La refuzul inculpatului cei doi s-au luat la ceartă, ei înjurându-se recuproc. La un moment dat, D.S. a apucat un cuțit, instantaneu inculpatul luându-i-l din mână, ocazie în care l-a tăiat pe palma stângă. Imediat, aflându-se față în față, în ortostatism, inculpatul i-a aplicat lui D.S. o lovitură cu cuțitul în coapsa piciorului drept, în partea articulației genunchiului. Sângerând din abundență, D.S. s-a prăbușit la podea, ceea ce l-a determinat pe inculpat să încerce ca legând rana cu o cârpă, să-i oprească sângerarea, manevră nereușită.
Raportul de constatare medico-legală a reținut că moartea lui D.S. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, lente dar susținute, consecutivă unui traumatism produs prin lovire cu un corp tăietor înțepător al membrului interior drept, cu plagă profundă. S-a mai reținut că sângele victimei avea îmbibație alcoolică 2,40 gr.%o.
Impotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.
In apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a criticat sentința, pentru netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea blândă.
Inculpatul apelant și-a motivat calea de atac pe greșita stabilire a vinovăției sale, cu referire la încadrarea juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal.
Prin decizia penală nr.105 din 11 iunie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința și a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 din Codul penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.
Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Impotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, motivele invocate fiind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, în opinia apelantuluui aceasta fiind infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 din Codul penal, și netemeinicia pedepsei aplicate, aceasta necorespunzând criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal și scopului pedepsei, astfel cum stipulează art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru existența infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție.
Elementul subiectiv necesar pentru existența acestei infracțiuni – praeterintenția – se deduce, în general, atât din datele externe ale faptei comise, cum sunt împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de execuție, regiunea vizată și intensitatea loviturilor, cât și din mobilul care a determinat pe făptuitor să acționeze și din scopul pe care acesta și l-a propus să-l atingă.
In cauză, inculpatul și victima erau prieteni, locuiau împreună, adesea consumau alcool în cantități însemnate, cum de altfel au făcut și în după-amiaza zilei de 20 mai 2001. Altercațiile dintre ei, întâmplate pe fondul stării de ebrietate prezente la ambii, au pornit de la un fapt minor, victima fiind cea care a luat cuțitul și a „trezit” astfel atenția făptuitorului asupra unui posibil atac.
Insă, nu se poate reține existența, intenției de a ucide odată ce inculpatul, chiar folosind cuțitul, obiect tăietor-înțepător, a aplicat o singură lovitură în partea membrului inferior -articulația genunchiului -, el, persoană cu pregătire școlară limitată, neavând cunoștință că lezarea acelei zone a trupului poate produce, prin sângerare abundentă, moartea. Mai mult, din atitudinea sa ulterioară lovirii, când încercat ca folosind o cârpă, să oprească sângerarea, victima având în sânge îmbibație alcoolică aproape de comă alcoolică, aceasta contribuind la pierderea continuă și lentă de sânge, se desprinde concluzia că moartea constituie un rezultat neprevăzut de el, dar pe care, față de obiectul folosit, trebuia și putea să-l prevadă.
Fapta săvârșită, în condițiile detaliate, se încadrează în art.183 din Codul penal.
Privind pedeapsa, se reține că la individualizarea ei, astfel cum prevede art.72 din Codul penal, trebuie avute în vedere pericolul social grav, element primordial apărat de legea penală, fapta fiind îndreptată împotriva vieții, valoare supremă a fiecărui individ, împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv pe fondul existenței stării de ebrietate atât a inculpatului cât și a victimei, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale și preocupat să salveze într-un mod empiric, cum s-a priceput el, viața victimei, precum și regretul manifestat prin încercarea de a se sinucide, aspect confirmat cu raportul de constatare medico-legală care a relevat tentativa suicidală.
Astfel, pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, executabilă în regim de privare de libertate, corespunde și scopului ei, așa cum prevede art.52 din Codul penal.
Recursul declarat de parchet fiind fondat pentru netemeinicia pedepsei aplicată, în baza dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr.105 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.Gh.
Casează decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului B.Gh. în sensul că o majorează de la 5 ani închisoare la 9 ani și 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 mai 2001 la 25 februarie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.