S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații C.M.M. și L.B.A. împotriva deciziei penale nr.331 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău.
S-au prezentat recurenții inculpați, aflați în stare de arest, asistați de avocat B.D. apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă R.L.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și în principal,schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpați, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal și aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de noua încadrare juridică.
În subsidiar, a solicaitat reducerea pedepselor aplicate inculpaților,ținând seama de circumstanțele lor personale.
Intimata parte civilă a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondate a recursurilor, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpații au acționat cu intenția de a suprima viața victimei, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
Inculpatul L.B.A.,în ultimul cuvânt a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
Inculpatul C.M.M., în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.104/P din 19 iunie 2002, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpații:
- R.V., C.M.M. și L.B.A., la câte 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal, pentru fiecare inculpat.
În temeiul art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților iar în baza art.88 Cod penal din pedepsele aplicate acestora s-a dedus perioada arestării preventive de la: 7 decembrie 2001 pentru inculpații R.V. și C.M.M. și de la 28 martie 2002 pentru inculpatul L.B.A. la zi, pentru toți inculpații.
Prin aceeași sentință inculpații au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile R.L. sumele de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale; 55.104.800 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de câte 800.000 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru minora R.I.M., începând cu data săvârșirii faptei și până la majoratul acesteia.
A fost menținut sechestrul asigurator, instituit asupra bunurilor inculpaților R.V. și C.M.M. prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț din data de 11 decembrie 2001.
S-a luat act că inculpații R.V. și L.B.A. au fost asistați de apărători aleși.
S-a dispus ca onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.M.M., în sumă de 300.000 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
În final, inculpații R.V. și L.B.A., au fost obligați să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul C.M.M. suma de 6.300.000 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată R.M. a întreținut o perioadă de timp relații de concubinaj cu inculpatul R.V., iar ca urmare a faptului că acesta din urmă o agresa, s-au despărțit.
R.M. și prietena sa G.M.M., obișnuiau să întrețină relații sexuale ocazionale, cu diferite persoane.
În seara zilei de 15 noiembrie 2001, cei trei inculpați, după ce au consumat băuturi alcoolice, împreună cu numitul B.J., s-au deplasat în zona unde se găsea victima pentru a-i aplica o corecție pentru faptul că în urmă cu o săptămână îl reclamase la poliție pe inculpatul R.V. pentru că o agresase.
În acest scop, inculpații au urcat-o în mod forțat pe R.M. în autoturism, după care au început să o lovească.
Primul care a agresat-o a fost inculpatul L.B.A. care a lovit-o cu pumnii, cu picioarele și cu o sticlă în cap. În continuare, partea vătămată a fost lovită cu pumnii și picioarele, precum și cu o sticlă în cap și de către inculpatul C.M.M..
În tot acest interval de timp la volan se afla inculpatul R.V., care îi instiga pe ceilalți să lovească victima.
Autoturismul a fost oprit iar inculpatul R.V. a coborât de la volan și a trecut în spate, unde a început să o lovească cu pumnii și picioarele pe partea vătămată peste față și corp, timp în care la volan se afla inculpatul L.B.A.
Datorită multiplelor și intenselor lovituri aplicate, victimei i s-a făcut rău.
În dimineața zilei de 16 noiembrie 2001, victima a fost transportată de către inculpații R.V. și L.B.A. la Spitalul Municipal Roman și lăsată în grija numiților R.N. și E.D.
Înainte de a fi internată, din cauza leziunilor grave suferite, victima a decedat.
În conținutul raportului medico-legal întocmit în cauză (fila 15 dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei R.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale, cu precizarea că leziunile au putut fi produse prin loviri active cu mijloace, corpuri și de corpuri contondente.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, pe care au criticat-o, în principal cu privire la încadrarea juridică a faptei, susținând că nu au avut intenția să o ucidă, pe victimă, motiv pentru care aceasta trebuia încadrată în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, iar, în subsidiar, cu privire la pedepsele aplicate pe care le consideră ca fiind prea severe, solicitând a fi reduse.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.331 din 15 octombrie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, pe care I-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a dedus, în continuare, pentru fiecare inculpat, durata arestării preventive, la zi.
În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că “Din analiza întregului material probator administrat în cauză rezultă că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă” constând în aceea că toți inculpații au urcat victima în mașină în mod forțat, inițial pe bancheta din spate, “unde a fost lovită pe rând de toți inculpații cu pumnii și picioarele, mai întâi de inculpații L.B.A. și C.M.M. apoi de inculpatul R.V., care a trecut în spate, împrejurare în care victima a început să plângă, i s-a făcut rău, a vomat și a căzut între scaunele din față și cu toate că aceasta se afla în stare de inconștiență “a fost - plimbată – de inculpatul R.V. în comuna Horia, în municipiul Piatra Neamț și înapoi în comuna Horia, fiind transportată la spital chiar în dimineața zilei de 16 noiembrie 2001”.
S-a mai arătat că “Raportul medico-legal de necropsie avizat de I.M.L.Iași (filele 15-26 dosar de urmărire penală) descrie multiplele leziuni constatate : numeroase echimoze și excoriații la nivelul scalpului, pe față, corp și memebre,hematom subdural, contuzie cerebrală difuză, cinci fracturi ale arcurilor costale, hemotorax stâng, rupturi pulmonare, hemopentoneu, ruptură hepatică”, raport în care s-a concluzionat că “moartea numitei R.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale, leziunile fiind produse prin loviri repetate cu mijloace și corpuri contondente” și că “toate aceste leziuni atestă agresivitatea inculpaților care au aplicat loviturile cu deosebită intensitate, fiind afectate organe vitale și care “duc la concluzia că inculpații au prevăzut rezultatul faptei și deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, formă de vinovăție prevăzută de art.19 pct.1 lit.b Cod penal” astfel că încadrarea faptei în infracțiunea de omor este corectă.
În ce privește cea de a doua critică și anume pedepsele aplicate, instanța de apel, a arătat că “La individualizarea pedepselor prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ținând seama de gravitatea faptei, pericolul social ridicat al infracțiunii și datele ce caracterizează comportarea anterioară a inculpaților, stabilind pedepse medii de natură să-și atingă scopurile prevăzute de art.52 Cod penal.”
Decizia curții de apel, a fost atacată cu recurs de către inculpații C.M.M. și L.B.A. pe care au criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în calea de atac a apelului și anume:
-în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece intenția lor nu a fost de a ucide pe victimă ci de a-i aplica o corecție și în raport cu noua încadrare juridică a faptei aplicarea unor pedepse cât mai mici;
-în subsidiar, dacă nu se va primi, prima critică, să se procedeze
la o nouă individualizare a pedepselor, în sensul că prin, reaprecierea criteriilor arătate în art.72 Cod penal și în special cele, ce țin de persoana lor să fie reduse în mod substanțial.
Recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, confirmată de altfel și de inculpați, în raport cu care a încadrat faptele comise de aceștia în textele de lege corespunzătoare, pentru care le-a aplicat pedepse just individualizate.
Având în vedere faptul că inculpații au criticat decizia pronunțată de instanța de apel pentru aceleași motive invocate și la judecata în calea de atac a apelului, critici la care aceasta a răspuns în mod corespunzător, motivare expusă pe larg și în prezenta decizie și pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, urmează a se constata că acestea nu sunt fondate, cum nefondate sunt și recursurile bazate pe aceste considerente.
Față de cele mai sus –arătate, având în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.3859 așin.3 Cod procedură penală nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M.M. și L.B.A. împotriva deciziei penale nr.331 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsele aplicate, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul C.M.M. și de la 28 martie 2002 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul L.B.A..
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.