D E C I Z I A NR.937 DOSAR NR.5300/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.442/A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat: recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.D., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit: intimata parte vătămată L.M.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Recurentul inculpat solicitând cuvântul, a arătat că își retrage recursul.
Procurorul și apărătorul inculpatului au solicitat să se ia act de declarația inculpatului, în sensul că acesta și-a retras recursul.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.269 din 9 octombrie 2002 Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatului P.P. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 din Codul penal.
În baza art.65 alin.2 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e din Cod penal, pe o durată de 10 ani.
În baza art.67 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare, respectiv pierderea gradului de maistru militar și a dreptului de a purta uniformă militară.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 5 iunie 2002 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Începând cu anul 1999, partea vătămată L.M.A. s-a aflat în întreținerea inculpatului și a soției sale, P.M., în baza unei înțelegeri intervenite între cei doi soți și mama părții vătămate, care a plătit pentru întreținerea minorei suma de 1.000.000 lei.
Începând cu luna februarie 2002, inculpatul a pus la cale un plan minuțios prin care, în mai multe rânduri, a abuzat sexual de partea vătămată în vârstă de 12 ani, împotriva voinței ei, prin violență.
Inculpatul a folosit dischete cu conținut pornografic, a obligat-o pe minoră să vizioneze aceste dischete, cerându-i acesteia să aleagă poziția văzută la calculator, iar la refuzul acesteia, inculpatul a lovit-o și a amenințat-o cu moartea. Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat până la data de 31 martie 2002, când minora a scris un bilet de adio, bilet descoperit de colegii de clasă, care l-au anunțat pe dirigintele minorei și pe soția acestuia, bibliotecara școlii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.P., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza, în principal să se dispună achitarea sa, întrucât nu a comis faptele pentru care este condamnat, iar în subsidiar, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea de noi probe.
Prin decizia penală nr.442/A din 18 noiembrie 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art.381 din Codul de procedură penală a fost dedus în continuare arestul preventiv de la data pronunțării sentinței penale din 9 octombrie la 18 noiembrie 2002.
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală, pentru infracțiunea de viol, reținută în sarcina sa, deoarece fapta nu există.
Ulterior declarării recursului de față, în ședința de judecată din data de 25 februarie 2003, inculpatul a declarat personal că își retrage recursul.
Asupra retragerii recursului de față;
Potrivit art.3854 alin.2 din Codul de procedură penală părțile pot renunța la recurs, potrivit dispozițiilor art.368 și pot retrage recursul în condițiile art.369 care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu art.369 alin.1 Cod procedură penală până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, se aplică și în cazul recursului, dacă sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat, prezent în instanță și-a manifestat expres voința de a retrage recursul declarat, urmează a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.442/A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.