S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul L.Gh. împotriva deciziei penale nr.161/A din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.
S-a prezentat recurentul, în stare de arest, asistat de avocatul G.D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei, susținând că este cazul a se face o mai largă aplicare a dispozițiilor art.74,76 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, susținând că nu sunt temeiuri pentru o reducere mai mare a pedepsei sub minimul special.
Inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat de infracțiunea de omor calificat, el a voit doar să reanime victima. A mai susținut că, oricum, pedeapsa aplicată este prea mare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.82 din 26 februarie 2002 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul L.Gh. la 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e din Codul penal pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.
S-a computat din pedeapsă detenția preventivă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul și victima L.M. au fost căsătoriți din anul 1974.
De multă vreme inculpatul și victima obișnuiau să consume în exces băuturi alcoolice, victima devenind în ultima vreme dependentă de consumul de alcool pentru care cheltuia sume de bani însemnate.
Din acest motiv inculpatul obișnuia să ascundă banii. Uneori victima a fost găsită dormind pe stradă în stare de ebrietate. Aceste împrejurări au creat neînțelegeri grave între soți, inculpatul obișnuind să se poarte violent cu victima pe care a bătut-o de mai multe ori, în acest sens fiind certificatele medico-legale de la filele 99-106.
Mai mult, martora V.F. a declarat că inculpatul obișnuia s-o lovească pe victimă în cap să o izbească cu capul de mobilă și a văzut-o de mai multe ori cu echimoze pe față și cu părul smuls din cap.
În dimineața zilei de 5 februarie 1998 martorul L.Gh. a văzut-o pe victimă – mama lui – în locuință în stare de ebrietate.
În aceiași zi la ora 14,00 a găsit-o dormind în garaj pe ciment cu spatele dezvelit, fiind în evidentă și avansată stare de ebrietate. Martorul a transportat-o pe mama lui în locuință lăsând-o pe pardoseala unei camere acoperită cu o pătură.
Mai târziu, martorul împreună cu inculpatul aflat și el în stare de ebrietate au așezat victima în pat.
În jurul orei 20,00 inculpatul s-a așezat în pat lângă victimă, iar după un timp a început s-o lovească cu pumnii peste față și cap. Inculpatul i-a aplicat victimei și o lovitură cu coada măturii peste cap.
La ora 4,00 dimineața inculpatul a constatat că victima decedase.
Prin decizia penală nr.161 din 11 iunie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatului, a casat hotărârea instanței de fond și prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal a redus pedeapsa pentru infracțiunea reținută de instanța de fond la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul pe care o critică pentru pedeapsa pe care o consideră excesivă, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond și apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității în baza probelor administrate în cauză.
Decizia instanței de apel a făcut o analiză deosebit de minuțioasă și rațională a probelor administrate în cauză din care rezultă fără dubiu cauza decesului victimei – multiplele lovituri aplicate acesteia – și autorul acțiunilor violente care au produs moartea – inculpatul L.Gh..
Au fost amplu examinare și discutate declarațiile inculpatului și martorilor audiați în cauză și actele medico-legale efectuate în cauză care au format instanțelor convingerea vinovăției inculpatului.
Încadrarea juridică de omor calificat dată faptelor inculpatului este legală.
În ce privește pedeapsa aplicată la instanța de apel, aceasta este just individualizată potrivit art.72 din Codul penal.
În mod corect instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului ca circumstanță atenuantă faptul real că victima obișnuia să consume excesiv băuturi alcoolice punându-l în calitate de soț în situații stânjenitoare. S-a apreciat just că inculpatul era întreținătorul familiei, a muncit în calitate de maistru până la comiterea faptei iar furtul repetat al banilor de către victimă cu scopul de a-și alimenta viciul i-a produs o tulburare profundă aptă de a fi luată în considerare ca o circumstanță judiciară.
Prin urmare, reducerea pedepsei în apel la 12 ani închisoare este justificată.
O reducere și mai substanțială a pedepsei nu ar corespunde însă criteriilor de individualizare prevăzute la art.72 din Codul penal, având în vedere că fapta comisă de inculpat – uciderea soției – prezintă un grad de pericol ridicat.
Scopul pedepsei așa cum este definit la art.52 din Codul penal poate fi atins prin pedeapsa stabilită în apel, iar o mai accentuată reducere a acesteia ar determina căderea în deriziune a pedepsei.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.3855 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge recursul inculpatului, va computa detenția preventivă și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.Gh. împotriva deciziei penale nr.161/A din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2001, la 26 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2003.