S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul – condamnat B.N. împotriva deciziei penale nr.346 din 14 august 2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-a prezentat recurentul B.N., în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul revizuientului condamnat a solicitat a se aprecia asupra legalității și temeiniciei deciziei recurate, în raport de motivele de revizuire care au fost invocate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Recurentul a solicitat să se țină seama de motivele scrise depuse la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Deliberând constată că prin petițiile din 2 iulie 2001 și 10 octombrie 2001, adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, condamnatul B.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.399 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia penală nr.9 din 17 ianuarie 2000 a Curții de Apel Ploiești și decizia nr.916 din 22 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală prin care a fost condamnat la 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174, 176 lit.a din Codul penal.
S-a reținut că, în seara zilei de 21 noiembrie 1998, B.N., alcoolic și foarte violent, aflându-se în stare de ebrietate, a aplicat concubinei sale C.V., numeroase lovituri cu o furcă și a lăsat-o căzută într-o verandă cu geamuri sparte, deși era zăpadă și ger. A doua zi victima a decedat.
Revizuientul a susținut că victima nu era concubina sa cum eronat
s-a reținut și totodată, a mai solicitat completarea probelor prin audierea a doi martori.
Prin adresa 1669/III/6/2001 și 1195/6/2001 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a înaintat dosarul și petițiile condamnatului, la Tribunalul Dâmbovița, cu mențiunea că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Prin sentința penală nr.194 din 4 iunie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată cererea de revizuire, motivând, de asemenea, că motivele invocate de recurent nu se încadrează în cazurile legale de revizuire.
Apelul declarat de revizuientul condamnat, care a solicitat audierea unor martori pentru a dovedi că nu este el autorul faptei, ci o altă persoană, precum și o nouă expertiză medico – legală, iar în subsidiar reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.346 din 14 august 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Împotriva acesteia, revizuientul condamnat a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și a cererii de revizuire pentru a se audia un martor care a întreținut relații intime cu victima, să se solicite un act medical pentru a dovedi că, în anul 1978, victima a suferit o fractură la un picior și fracturi costale în urma agresiunii unor persoane cu care a întreținut relații intime, să mai fie audiați alți doi martori, care ar cunoaște împrejurarea că victima venea la inculpat în stare de ebrietate și agresată de alte persoane, să fie audiată o altă martoră cu care el a avut un conflict pentru care a suferit o condamnare și, în fine să se solicite avizul asupra raportului medico – legal de expertiză medico – legală.
Criticile sunt nefondate.
Probele solicitate pentru a dovedi situații petrecute anterior uciderii victimei (chiar cu câțiva ani înainte) nu sunt de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel că nu este necesară audierea de martori sub acest aspect.
Nu este necesară nici audierea unui martor, în dușmănie cu el și cu care chiar a fost într-un alt proces, mai ales că nu s-a precizat ce cunoaște martorul în legătură cu cauza de față.
La dosarul cauzei se află avizul Comisiei de Avizare și Control atât cu privire la raportul medico – legal de autopsie a victimei, cât și asupra celui de expertiză psihiatrică a inculpatului.
Potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică, inculpatul are discernământul diminuat (fila 74 dosar urmărire penală). De această situație, s-a ținut seama la stabilirea pedepsei.
Revizuientul condamnat nu a indicat martori necunoscuți în cursul procesului, cu care să dovedească faptul că nu este el autorul faptei, iar în cursul procesului nu a negat fapta, pretinzând însă că nu-și amintește ceea ce a făcut, recunoscând totuși că victima a decedat în locuința sa.
Așadar, nu sunt motive de revizuire a hotărârii de condamnare și, în consecință, recursul este nefondat urmând a se respinge, ca atare, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Totodată urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul-condamnat B.N. împotriva deciziei penale nr.346 din 14 august 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurent la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2003.