S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul B.G. împotriva deciziei penale nr.726/A din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul, în stare de arest, asistat de avocat F.V., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat a se reaprecia admisibilitatea pedepsei în raport de referatul de anchetă socială.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul a fost de acord cu concluziile puse de apărător.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
B.G., condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 din Codul penal, la 6 ani și 6 luni de închisoare, cere întreruperea executării pedepsei, deoarece mama sa, divorțată locuiește în condiții precare și are nevoie de ajutorul său, celelalte rude având și ele propriile lor probleme.
Tribunalul București, prin sentința penală nr.865 din 24 septembrie 2002, respinge, ca nefondată, cererea.
Condamnatul declară apel, reiterând cererea introductivă.
Curtea de Apel București –secția a II-a penală, prin decizia nr.726/A din 6 noiembrie 2002, respinge, ca nefondat, apelul.
Condamnatul declară recurs, stăruind în cererea de a fi pus în libertate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.455 și 453 lit.c din Codul de procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, menținerea în detenție ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia lui.
În cauză, ancheta socială a constatat că mama recurentului, în vârstă de 44 de ani, este încadrată într-o societate comercială și nu are probleme, de sănătate sau de altă natură, după cum nici celelalte rude ale condamnatului „nu au probleme” (p.24-26 dosar fond).
Nu sunt, deci, întrunite condițiile cerute de art.455 și 453 din Codul de procedură penală, pentru întreruperea executării pedepsei, încât, în baza art.38515 pct.1 lit.b din cod, recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.G. împotriva deciziei penale nr.726/A din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București –Secția a II-a penală.
Obligă pe recurent la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2003.