Hearings: January | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 978/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.740 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

            S-a prezentat recurentul, în stare de  arest, asistat de avocat  F.V., apărător desemnat din oficiu.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul condamnatului a solicitat  a se reaprecia temeinicia motivelor invocate de acesta.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, arătând că decizia atacată este legală și temeinică.

            Recurentul a lăsat soluționarea recursului, la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

 

            Asupra recursului de față;

            In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr.817 din 16 septembrie 2002, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.F.  

            Pentru a hotărî astfel instanța a motivat că petentul nu se află în situația art.455, raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală și că împrejurările arătate în referatul de anchetă socială nu sunt de natură să impună întreruperea executării pedepsei.

            Prin decizia penală nr.740/A/2002, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul condamnatului D.F.

            Impotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care stăruie în cererea de întrerupere a executării pedepsei.

            Recursul nu este fondat.

            Potrivit art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia  sau unitatea la care lucrează.

            Or, motivele invocate de inculpat nu constituie împrejurări de natură a justifica întreruperea executării pedepsei.

            Prin urmare Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

            Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.740 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

            Obligă pe recurent la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2003.