Asupra recursului de față;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 492 din 14 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul P.G. a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, combinat cu art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 și aplicația art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;
- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicația art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33, 34 și 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai mare de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicația dispozițiilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se termen de încercare de 5 ani; au fost instituite obligațiile și măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
Executarea pedepsei accesorii a fost suspendată pe durata termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Prin aceeași sentință s-a încetat, în temeiul dispozițiilor, art. 10 lit. g) C. proc. pen. procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicația art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F. București -Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș suma de 116.041 RON despăgubiri civile.
S-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen.
Cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.N.S.A.F. București pentru plata sumei de 2.836 RON, a fost respinsă ca inadmisibilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul P.G. a îndeplinit funcția de administrator al SC E.C.L. SRL, calitate în care nu și-a executat obligațiile de înregistrare în gestiune a actelor contabile și nici nu a plătit sumele datorate drept impozit și taxele aferente, după cum prevăd dispozițiile Legii nr. 241/2005 și Legii nr. 87/1994.
Astfel, în perioada iulie - august 2003, inculpatul nu a întocmit și înregistrat în contabilitatea societății facturile fiscale aferente avizelor de însoțire a mărfii în valoare totală de 12.289,96 RON, sustrăgându-se în acest fel de la plata către stat a sumei de 2.519,38 RON (184,34 RON impozit și 2.335,03 RON TVA).
Tot astfel, în perioada 25 februarie 2005 - 30 iunie 2006, nu a înregistrat și evidențiat în contabilitatea firmei facturi și venituri realizate în sumă de 494.987,70 RON, neplătind impozitul și TVA, în sumă totală de 115.503 RON (79.198 impozit și 36.305 TVA).
În fine, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2006, deși a reținut de la salariații firmei sumele reprezentând impozitele și contribuțiile la fondul de șomaj și asigurări sociale și de sănătate, nu le-a vărsat către stat, producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 1.558 RON.
Faptele săvârșite au fost încadrate în infracțiunile pentru care s-a pronunțat condamnarea.
În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 111 din Legea nr. 76/2002, prima instanță a reținut că pentru aceasta s-a împlinit, încă din decembrie 2010, termenul de prescripție a răspunderii penale de 4 ani și 6 luni, astfel cum este prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins și fără executare, astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, în temeiul art. 861 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că prin faptele sale inculpatul a cauzat părții civile A.N.A.F. București - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș un prejudiciu de 117.276 RON, din care s-a recuperat suma de 1.214 RON, rămânând neacoperit un prejudiciu de 116.062 RON, la plata căruia a fost obligat, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. civ. și art. 14 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A.N.A.F. reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, susținând că prejudiciul cauzat de inculpat este de 292.416 RON, astfel că s-a făcut constituire de parte civilă și nicidecum de 117.276 RON astfel cum a reținut prima instanță.
Prin Decizia penală nr. 100/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, împotriva Sentinței penale nr. 492 din 14 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 1013/216/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
S-a constatat că recurenta parte civilă s-a constituit în termen legal parte civilă cu suma de 292.416 RON, dar din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul D.I., rezultă că prejudiciul cauzat de inculpat este de 117.276 RON, din care s-a recuperat suma de 1.214 RON (1.020 stopaj la sursă și 194 RON șomaj), rămânând nerecuperat un prejudiciul de 116.032 RON.
Instanța de apel a reținut că prejudiciul cert încercat de partea civilă este cel stabilit în raportul de expertiză, la care s-a făcut referire, iar partea civilă nu a dovedit că acesta este în cuantumul solicitat de 292.416 RON.
În plus, partea civilă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, deși expertul diminuase suma pretinsă, iar partea civilă avea cunoștință de această împrejurare rezultând că a achiesat la cea stabilită în lucrarea tehnică întocmită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, prin motivele scrise solicitând admiterea căii de atac exercitată, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și obligarea inculpatului la plata sumei de 292.416 RON, precum și a dobânzilor și majorărilor de întârziere, conform art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Înalta Curte, analizând motivul invocat, care se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de partea civilă este fondat, dar numai cu privire la omisiunea instanței de fond și instanța de apel, privind obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere aferente, calculate până în ziua achitării integrale a sumei datorate, conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în mod corect, în raport de materialul probator administrat în cauză, instanța de fond și instanța de apel au reținut că inculpatul P.G. a îndeplinit funcția de administrator al SC E.C.L. SRL, calitate în care nu și-a executat obligațiile de înregistrare în gestiune a actelor contabile și nici nu a plătit sumele datorate drept impozit și taxele aferente, după cum prevăd dispozițiile Legii nr. 241/2005 și Legii nr. 87/1994.
Astfel, în perioada iulie - august 2003, inculpatul nu a întocmit și înregistrat în contabilitatea societății facturile fiscale aferente avizelor de însoțire a mărfii în valoare totală de 12.289,96 RON, sustrăgându-se în acest fel de la plata către stat a sumei de 2.519,38 RON (184,34 RON impozit și 2.335,03 RON TVA).
De asemenea, în perioada 25 februarie 2005 - 30 iunie 2006, inculpatul nu a înregistrat și evidențiat în contabilitatea firmei facturi și venituri realizate în sumă de 494.987,70 RON, neplătind impozitul și TVA, în sumă totală de 115.503 RON (79.198 impozit și 36.305 TVA).
În perioada ianuarie 2005 - iunie 2006, deși a reținut de la salariații firmei sumele reprezentând impozitele și contribuțiile la fondul de șomaj și asigurări sociale și de sănătate, inculpatul nu le-a vărsat către stat, producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 1.558 RON.
Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ., "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999 din același cod, "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa ".
Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, și anume: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Revenind la cauză, se reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că operațiunile comerciale și fluxuri comerciale derulate de inculpatul P.G., în calitate de administrator al SC E.C.L. SRL, nu au fost evidențiate în contabilitate așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991, privind legea contabilității, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul statului a sumelor datorate cu titlu de impozit și TVA.
Totodată, inculpatul, deși a reținut de la salariații care își desfășurau activitatea în cadrul firmei la care acesta era administrator, sume de bani reprezentând impozitele și contribuțiile la fondul de șomaj și asigurări sociale și de sănătate, acesta nu le-a vărsat către stat.
Prin adresa nr. 1/29/51074 din 10 iunie 2011, cu respectarea dispozițiilor art. 15 C. proc. pen., A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș s-a constitut parte civilă la termenul de judecată din 14 iunie 2011 în cu suma de 292.416 RON, reprezentând TVA, impozit pe salarii, CAS angajați, șomaj angajator, șomaj angajat și CAS angajat și majorări de întârziere.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, s-a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpat este de 117.276 RON, din care s-a recuperat suma de 1.214 RON (1.020 stopaj la sursă și 194 RON șomaj), rămânând nerecuperat un prejudiciu de 116.032 RON.
Înalta Curte reține că, potrivit art. 119 din O.G. nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor de plată la bugetul de stat se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Conform dispozițiilor art. 120 din același act normativ, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, astfel cum a solicitat și partea civilă.
Așadar, critica părții civile privind omisiunea instanțelor de fond și de apel privind neacordarea de dobânzi și majorări de întârziere aferente, calculate până în ziua achitării integrale a sumei datorate, conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, este întemeiată, întrucât doar astfel se poate realiza o despăgubire integrală, prin adresa de constituire ca parte civilă, aceste accesorii fiscale fiind solicitate, în temeiul principiului disponibilității, de A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș este fondat și în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. îl va admite ca atare.
Va casa în parte decizia atacată și Sentința penală nr. 492 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Argeș, după cum urmează:
Va obliga inculpatul P.G. la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, inclusiv la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere aferente, calculate până în ziua achitării integrale a sumei datorate, conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat P.G.
Casează în parte decizia atacată și Sentința penală nr. 492 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Argeș, după cum urmează:
Obligă inculpatul P.G. la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, inclusiv la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere aferente, calculate până în ziua achitării integrale a sumei datorate, conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - GV