Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95 din 10 august 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr. 3674/85/2012 s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.H.D. și de procuror din infracțiunea de omor calificat prevăzut de baza art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1), lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.H.D., la o pedeapsă de 4 ani și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor .
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.H.D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2012 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.H.D. a cuțitului de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, înregistrat ca și corp delict.
Instanța a reținut o culpă de 80% inculpatului la săvârșirea infracțiunii și a diminuat despăgubirile și cheltuielile de judecată la care a fost obligat, după cum urmează:
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1372, 1434 C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul S.H.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M.E., să plătească către partea civilă G.N., atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentantă a minorelor G.M. și G.V., următoarele despăgubiri:
- plata unor prestații periodice în cuantum de 107,2 RON către G.M. și de 107,2 RON către G.V., începând cu data de 23 aprilie 2012 și până la majoratul fiecăreia;
- la plata sumei totale de 70.400 RON cu titlu de daune morale către părțile civile G.N., G.M. și G.V., acordând fiecăreia câte 23.466 RON;
- la plata sumei de 5.760 RON, cu titlu de daune materiale către G.N.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M.E., la plata sumei de 486,41 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanță S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M.E. la plata sumei de 343 RON reprezentând cheltuieli ocazionate îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța, cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., după eliberarea din penitenciar.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M.E. să plătească statului suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 320 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.
În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M.E. să plătească părții civile G.M. cheltuieli parțiale de judecată, în valoare de 1.200 RON.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul S.H.D. și fiica victimei G.M., minora G.M., sunt prieteni din vara anului 2011, relație care a evoluat în timp în ciuda opoziției părinților minorei, care i-au interzis categoric acesteia să continue relația cu minorul inculpat; pe de o parte pentru faptul că, provenea dintr-o familie destrămată, mama plecată în Spania și acesta aflat în grija bunicii materne, a scăpat de sub control (absențe și nota scăzută la purtare la școală, consum de etnobotanice, recunoscut ca atare în comunitatea orașului Cisnădie și organizator de petreceri), iar pe de altă parte, pentru rolul nefericit și influența negativă pe care îl avea în viața minorei, pe care o determina să absenteze de la cursuri și meditații, precum și pentru faptul că aceasta și-a început viața intimă, cu inculpatul. Pentru aceste motive, în repetate rânduri victima G.M. a încercat să o determine pe fiica sa să întrerupă orice relație de prietenie cu inculpatul S.H.D., amenințând-o chiar că o va scoate din casă în caz contrar, ori amenințându-l pe inculpat pentru a stopa prietenia cu fiica sa, ajungând până la exercitarea de violențe asupra acestuia, așa cum s-a întâmplat în decembrie 2011, cu prilejul vizitei de Crăciun (a se vede declarația inculpatului și a prietenului său, martorul F.L.D.).
Dorința victimei și a soției sale, comunicată în mai multe rânduri inculpatului și fiicei lor, nu a fost respectată de cei doi tineri care, în pofida interdicției, au continuat să se întâlnească, atitudine care a tensionat relații dintre inculpat și părinții minorei.
Pe acest fond, în data de 23 aprilie 2012, orele 14:00, din dorința de a-și împiedica fiica să ia legătura cu prietenul ei, victima G.M. s-a deplasat la sediul liceului în care învăța aceasta, și unde a aflat că minora a lipsit de la ultima oră de curs și a ieșit în oraș. În jurul orei 13:00 bănuind că era în locuința inculpatului, a apelat-o telefonic și i-a comunicat că se va deplasa acolo, ca să o ia și să o ducă acasă.
Ca să evite întâlnirea cu victima, de comun acord, inculpatul și minora G.M. au hotărât să părăsească imobilul prin spatele curții, hotărâre pe care nu au putut să o finalizeze, întrucât au găsit poarta încuiată, motiv pentru care inculpatul a revenit în locuința sa, ca să ia cheia, iar fiica victimei s-a ascuns după o grămadă de cărămizi, existentă în curtea imobilului.
În jurul orelor 14:20 victima G.M. a ajuns în curtea imobilului locuit de inculpat, și conform susținerilor acestuia, a intrat în locuință adresându-i injurii și având asupra sa un tub de plastic.
Cum inculpatul a negat prezența prietenei sale în bucătărie, între el și victimă s-a produs o altercație, care a degenerat rapid și pe parcursul căreia, inculpatul pretinde că a fost lovit de victimă cu tubul de plastic peste umăr, situație în care a reacționat și el violent, în sensul că a lovit victima, în zona toracelui, cu un cuțit de bucătărie, a cărui lamă avea lungimea de 18,5 cm.
În urma primei lovituri de cuțit primite, victima a ieșit din bucătărie, însoțită de inculpat care ținea, de mâner cuțitul înfipt în corpul acesteia; în curte victima a căzut peste inculpat și striga că a fost tăiată, strigăt pe care l-au auzit martorii P.E. și P.I. Inculpatul i-a aplicat alte două lovituri, cu același obiect vulnerant, violențe care au vizat zona abdomenului și toracelui. Inculpatul a susținut că loviturile i le-a aplicat acestuia în timp ce victima era căzută peste el în curte, împrejurare pe care instanța a reținut-o ca atare, întrucât se coroborează și cu declarația martorei P.E.
Deși rănită, victima a reușit să iasă în stradă, urmată la scurt timp de inculpat, care i-a aruncat cheile autoturismului (chei care i-au căzut acesteia în locul în care s-a desfășurat altercația).
După comiterea actelor de violență asupra lui G.M., inculpatul s-a deplasat în locul în care era ascunsă fiica victimei, pe care a scos-o din curtea imobilului, prin poarta din spatele gospodăriei și a revenit apoi în locuință.
Actele de violență exercitate de inculpat asupra victimei și țipetele de ajutor ale acesteia, nu au fost percepute de fiica victimei, aflată în apropierea locului altercației, conform propriei declarații.
Violențele la care a fost supusă victima s-au soldat cu producerea unor plăgi înjunghiate toraco-abdominale stângi, cu lezarea splinei, plămânului stâng și aortei toracice, leziuni traumatice grave, în urma cărora a fost spitalizat și în pofida tratamentului adecvat aplicat cu oportunitate, organismul acestuia nu a răspuns pozitiv, iar în noaptea de 23 din 24 aprilie 2012, a decedat.
Autopsia efectuată victimei a conchis că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu violențele exercitate de inculpat asupra ei, datorită șocului hemoragic consecutiv unor plăgi toraco-abdominale cu lezare de organe interne, leziuni traumatice produse prin loviri repetate cu corp tăietor-înțepător, care pot data din 23 aprilie 2012.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în locuința inculpatului a fost găsit și ridicat și un tub de plastic, în lungime de 88 cm, cu diametrul de 2,3 cm, grosimea peretelui tubului de 0,3 cm și având o greutate de 0,250 kg, obiect cu care inculpatul a susținut că victima l-a lovit în umăr.
În stradă, după consumarea actelor de agresiune, în jurul victimei, s-au adunat mai multe persoane, care au aflat despre fapta inculpatului.
Instanța a reținut că fapta inculpatului S.H.D. care, în data de 23 aprilie 2012, în jurul orelor 14:20, pe fondul unei puternice tulburări provocate de apariția victimei în bucătăria sa, a loviturii primite cu un tub de plastic la nivelul umărului și a injuriilor aduse de G.M., a luat un cuțit de pe masă și i-a aplicat acestuia trei lovituri repetate și de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, soldate cu producerea unor plăgi toracice și abdominale penetrante, cu lezare de organe interne, în urma cărora victima a decedat după câteva ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 99 C. pen.
Au fost reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., instanța apreciind că fapta a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări și emoții, determinată de atitudinea provocatoare a victimei, care a intrat în locuința inculpatului înjurându-l și amenințându-l și chiar aplicându-i la nivelul umărului, o lovitură cu tubul de plastic ce îl avea asupra sa.
Instanța a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată însă pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicare art. 99 și urm. C. pen. apreciindu-se că fapta de omor a fost săvârșită în „loc public”.
Referitor la această încadrare juridică, instanța a considerat că se impune, așa cum și procurorul de ședință a solicitat, schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., pentru următoarele considerente: acțiunile agresive ale inculpatului S.H.D. care au condus la decesul victimei au avut loc în locuință (o lovitură de cuțit) și în curtea imobilului locuit de către inculpat (celelalte două), imobil în care se află patru apartamente, așa cum se poate vedea și în planșele foto de la dosar și așa cum a rezultat și din depozițiile martorilor și ale inculpatului. Accesul în curtea comună se face prin intermediul unei porți din lemn închisă, iar în partea opusă se află o altă locuință cea a martorei C.E. accesul spre grădină realizându-se printr-o altă ușă de acces încuiată. În această curte dau geamurile apartamentelor locuite de inculpat și de cele două martore enunțate P.E. și C.E.
Locul unde s-a fost comis omorul, a fost deci bucătăria apartamentului și curtea imobilului, loc care, prin natură sau destinație nu este totdeauna accesibil publicului, în sensul art. 152 lit. a) C. pen.
S-a arătat că nu sunt întrunite nici condițiile art. 152 lit. b) C. pen., întrucât nu au fost de față, două sau mai multe persoane, fiica victimei susținând că nu a văzut sau auzit ceva legat de infracțiunea comisă de inculpat (în acest sens se va vedea practica Înaltei Curți de Casație și Justiție atașată la dosar) și nici cerințele art. 152 lit. c) C. pen., care se referă la situația când fapta a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, dar cu intenția inculpatului ca fapta să fie auzită; ori instanța a constatat că nici o astfel de ipoteză nu s-a dovedit în dosar; este evident că nici cazul prevăzut la lit. d) a art. 152 C. pen. nu este realizat, întrucât inculpatul nu a săvârșit fapta „într-o adunare sau reuniune”.
Din aceste motive, tribunalul a reținut că încadrarea juridică a faptei de uciderea a victimei în loc public, din rechizitoriu, este greșită și în consecință, în absența vreunei cauze de agravare a omorului, conform art. 152 lit. a)-d) C. pen. a reținut că fapta inculpatului S.H.D., constituie infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și nu cea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Au fost respinse cererile de reținere la încadrarea juridică a faptei a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. (depășirea limitelor legitimei apărări) și nu a fost primită nici apărarea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, instanța a reținut că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive și anume cerința ca fapta să fi fost săvârșită „în public”.
Sub aspectul laturii civile instanța, reținând o culpă de 80% a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, a diminuat corespunzător despăgubirile și cheltuielile de judecată la care acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M.E.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă G.N. și inculpatul S.H.D.
Parchetul a susținut că în mod greșit instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care probele administrate nu justifică aplicarea acesteia.
Partea civilă G.N. a criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, solicitând înlăturarea circumstanței atenuante a provocării, prev.de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința majorării pedepsei și a acordării integrale a despăgubirilor solicitate.
Inculpatul S.H.D. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 C. pen. ca urmare a reținerii legitimei apărări, iar în subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare la locul de muncă.
Instanța de apel a apreciat că niciuna dintre critici nu este fondată.
S-a constatat că probele administrate nu confirmă apărarea inculpatului că fapta ar fi fost comisă în stare de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen.
La dosar nu există probe că pătrunderea victimei în locuința minorului a avut loc într-una din modalitățile reglementate de lege, respectiv prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace pentru ca starea de legitimă apărare să fie prezumată în favoarea inculpatului, conform art. 44 alin. (3) C. pen.
În cauză nu sunt întrunite nici celelalte condiții prevăzute de art. 44 C. pen. cu privire la atacul victimei.
Cu toate acestea, trauma cauzată de o posibilă corecție fizică, starea conflictuală existentă anterior între părți, pătrunderea victimei în imobilul inculpatului, reprezintă elemente care justifică reținerea stării de provocare în favoarea inculpatului, astfel că solicitările parchetului și ale părții civile, de înlăturare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., majorare a pedepsei și a cuantumului despăgubirilor au fost respinse ca neîntemeiate.
De asemenea, critica inculpatului privind individualizarea pedepsei s-a apreciat nefondată, raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii, care justifică o pedeapsă privativă de libertate.
În consecință, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 32/A din 25 octombrie 2012, a respins ca nefondate, apelurile declarate de parchet, partea civilă și inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.H.D. și partea civilă G.N.
Inculpatul a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 C. pen., motivând că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. În subsidiar a susținut cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reevaluarea individualizării pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 867 C. pen. privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Partea civilă G.N. a reiterat criticile formulate în apel solicitând înlăturarea circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului și a acordării integrale a despăgubirilor solicitate.
Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul declarat de inculpat și ca neîntemeiat recursul declarat de partea civilă.
Apărarea inculpatului că a comis fapta în stare de legitimă apărare (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.) a fost corect respinsă de ambele instanțe, nefiind probate și îndeplinite condițiile art. 44 alin. (2) sau ale art. 44 alin. (21) C. pen.
Pentru reținerea dispozițiilor arat. 44 alin. (2) C. pen. este necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori din probele dosarului instanța a arătat că nu se poate conchide că atacul victimei, având asupra sa un tub de plastic (de 88 cm, de circa 250 gr și o grosime de 0,3 cm) ar fi putut atenta la viața inculpatului, iar lipsa gravității pericolului, nu poate legitima nici intervenția de o duritate extremă așa cum a fost cea exercitată de inculpat asupra victimei; s-a reținut că inculpatul a luat un cuțit și a ripostat prin aplicare a trei lovituri de cuțit care au condus la decesul victimei, datorită zonelor anatomice vizate în mod deliberat. Ori, odată dezarmată victima de tubul de plastic, inculpatul nu s-a mai aflat în fața unui pericol imediat care îi periclita viața, raportul de forțe schimbându-se, iar în situația nou creată, atacul nu mai prezenta pericol pentru inculpat.
Nu este întrunită nici cerința alin. (21) al art. 44 C. pen., întrucât inculpatul nu a lovit victima cu cuțitul pentru a respinge pătrunderea în locuința sa, acest moment fiind depășit de mult, ori este prezumat a fi în legitimă apărare, doar cel care comite fapta pentru a „respinge o astfel de pătrundere” prin efracție, violență, viclenie ori prin alte mijloace în locuința sa, ceea ce nu este cazul în speță, loviturile cu cuțitul derulându-se după ce victima se afla în locuință și după ce l-a tras pe inculpat în curte. Faptul că victima a căzut peste inculpat și acesta, a tras cuțitul din corpul victimei și a continuat să mai aplice încă alte două lovituri de cuțit (văzute și de martora P.E. pe geamul locuinței); a determinat instanța să înlăture ca nesusținută de probe și nereală apărarea inculpatului în sensul că acesta ar fi fost în legitimă apărare; subsecvent căderii lor, inculpatul a continuat să aplice lovituri de cuțit acestuia, deși victima era neînarmată în acel moment.
Înalta Curte apreciază însă, că în mod corect, s-a reținut în cauză circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., sub acest aspect criticile recurentei părți civile G.N. nefiind fondate (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Teama cauzată de o posibilă corecție fizică, starea conflictuală existentă anterior între părți, împrejurarea că inculpatul a mai fost agresat anterior de victimă, care nu era de acord cu relația dintre fiica sa și inculpat, pătrunderea victimei în imobilul inculpatului cu un tub de plastic în mână cu care i-a aplicat acestuia o lovitură, reprezintă elemente care justifică reținerea stării de provocare în favoarea inculpatului, aspect constatat just de ambele instanțe.
Neimpunându-se înlăturarea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., solicitările subsecvente ale părții civile, de majorare corespunzătoare a pedepsei și a despăgubirilor nu sunt întemeiate.
Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind parțial întemeiată critica inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
În condițiile în care inculpatul a comis fapta în stare de minoritate, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă se reduc la jumătate, conform art. 109 C. pen., ceea ce înseamnă o pedeapsă de la 5 la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 11 luni închisoare, respectiv pedeapsa a fost coborâtă sub minim doar cu o lună, Înalta Curte apreciind că în cauză nu s-a acordat valența cuvenită reținerii circumstanței atenuante a provocării în favoarea acestuia.
Se impune o reducere a pedepsei aplicate pentru a eficientiza proporțional culpa minorului dar și a victimei în săvârșirea faptei.
Față, însă de gravitatea faptei și valoarea lezată, infracțiunea având drept urmare suprimarea vieții victimei, Înalta Curte apreciază că solicitarea subsidiară a inculpatului, de executare a pedepsei la locul de muncă, conform art. 867 C. pen., nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat și va casa în parte ambele hotărâri.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, de la 4 ani și 11 luni închisoare la 4 ani închisoare, cuantum pe care instanța îl apreciază corespunzător gravității faptei și circumstanțelor în care s-a produs.
Se va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă G.N. va fi respins ca nefondat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul inculpatului vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru acesta urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.H.D. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.
Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 95 din 10 august 2012 a Tribunalului Sibiu, secția penală și, rejudecând:
Reduce de la 4 ani și 11 luni închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.N. împotriva aceleiași decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2012, la 20 martie 2013.
Obligă recurenta parte civilă G.N. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat S.H.D., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013.