Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 651 din 09 septembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.F. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 3 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.F. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de împrumuturi cu camătă.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele menționate mai sus, urmând ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa închisorii rezultantă de 6 ani.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei rezultante.
Totodată, s-a despus ca inculpatul să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 31 mai 2013 la zi.
S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 120/D/P/2013 din 17 iulie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea totală de 707,13 grame cannabis, găsită și ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator și a reținerii contraprobelor, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 11 iunie 2013, conform dovezii din 18 iulie 2013. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantității de cannabis ridicată în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), c), e) C. pen. s-au confiscat bunurile găsite și ridicate conform dovezii din 04 iulie 2013, precum și cu privire la sumele de 1.661 RON, 6 dolari S.U.A., 27 leva și 80 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpat la plata sumei de 3.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05 aprilie 2013, Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu privire la comiterea unor fapte de trafic ilicit de droguri de risc de către numitul S.F., constând în aceea că, la adresa din București, sector 1, sus-numitul cultivă în ghivece cannabis, drog de risc, în vederea traficării sale.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 30 mai 2013, la adresa din București, sector 1, unde inculpatul locuia, au fost găsite, în podul casei, un număr de 8 plante verzi (rădăcini, tulpini, frunze, inflorescențe - verzi), respectiv cantitatea de 521,4 grame, după îndepărtarea rădăcinilor și uscarea plantelor la temperatura camerei, 3 plante de cannabis verzi, într-un dulap aflat în camera în care locuia inculpatul, respectiv cantitatea de 53,87 grame, după îndepărtarea rădăcinilor și uscarea plantelor la temperatura camerei și cantitatea de 150,54 grame cannabis, plantă uscată, aflată în mai multe recipiente, unele dintre ele ambalate în folie din staniol.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 11 iunie 2013, al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, toate aceste cantități de plantă de cannabis conțineau tetrahidrocannabinol (THC).
S-a reținut minuțioasa organizare a culturii de cannabis, care presupunea o bună izolare față de lumina naturală, sens în care o parte din plante au fost așezate în interiorul unui dulap, iar celelalte în podul casei și, de asemenea, măsurile luate în vederea asigurării și controlării unor condiții speciale de temperatură, ventilație și umiditate, ce necesitau utilizarea unei instalații de aer condiționat, a unor ventilatoare, lămpi speciale cu intensitate luminoasă mare, precum și termometru și hidrometru, toate aceste circumstanțe vădind un caracter specializat și profesional a activității de traficare a drogurilor de risc în cauză.
Cunoașterea tuturor detaliilor necesare obținerii unei culturi de cannabis de bună calitate și în cantitate mare, denotă obișnuința inculpatului în domeniul substanțelor aflate sub control național, potrivit Legii nr. 143/2000, respectiv cannabis.
Instanța a constatat că la percheziția domiciliară, efectuată la adresa la care locuia inculpatul, pe lângă plantele verzi de cannabis au fost găsite, ambalate în folie din aluminiu, un număr de 40 pachețele de câte aproximativ 1 gram și 4 pachete de câte aproximativ 25 grame inflorescențe de cannabis uscat.
De asemenea, inculpatul deținea și utiliza două cântare electronice de mare precizie.
Inflorescențele uscate proveneau dintr-o cultură anterioară, iar porționarea efectuata implica desfășurarea curenta a unor activități de furnizare de cannabis altor persoane.
Astfel, declarațiile martorilor F.A. și M.E. relevă implicarea inculpatului S.F. în activități de furnizare de cannabis altor persoane, încă din perioada 2009 - 2010, martorul prim menționat arătând că, în perioada respectivă, atât el, cât și M.E. au primit cannabis pentru consum de la inculpatul S.F.
Una dintre comunicările realizate pe messenger, la data de 21 august 2011, între inculpatul S.F. și martorul M.E., confirmă declarațiile celor doi martori, în sensul că inculpatul vindea cannabis în cantități mari.
Termenul „minut”, în limbajul traficanților de droguri, reprezintă „gram”, ceea ce este confirmat și de către interlocutorul inculpatului, martorul M.E. În acest context, „jumătatea de oră” desemnează, în mod logic, de altfel, „jumătatea de kilogram”.
Logica dialogului mai sus redat, purtat de către inculpatul S.F. cu martorul M.E. arată că inculpatul, încă din perioada respectivă (2011) comercializa cannabis, însă, într-o modalitate prudentă, furnizând droguri doar unor persoane „recomandate”, pentru a căror „seriozitate” garanta o persoană cunoscută, în care inculpatul avea încredere.
De asemenea, inculpatul și-a mai exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că o modalitate în care poate fi prins un traficant de cannabis cu o cantitate mare de drog implică într-o primă fază câștigarea încrederii traficantului care, inițial, furnizează cantități mici, de 1-3 grame (dacă „nu depășești 3 min. nu e panik”), pentru ca apoi „consumatorul” (în realitate investigator sau colaborator al organelor de urmărire penală) să solicite o cantitate importantă, în jurul unei jumătăți de kilogram, circumstanțe în care consecințele juridice sunt serioase („e panik”).
Toate aceste mijloace de probă au relevat un mod de operare prudent, specializat, și semiclandestin („mi-am păstrat cercul ff închis”) în desfășurarea activității de traficare a drogurilor de risc.
La data efectuării percheziției domiciliare (30 mai 2013), s-a prezentat la adresa la care locuia inculpatul S.F., trimis de către martorul U.F., martorul G.R.H., pentru a lua cu împrumut suma de 100 RON, pe durată de o lună, cu dobândă de 10%/lună, însă, întrucât se derula percheziția domiciliară, martorul nu a mai putut beneficia de acest împrumut.
Inculpatul a cerut martorului și remiterea unor garanții, aceștia căzând de acord ca aceste garanții să fie constituite dintr-un MP3 și un mouse. Totodată, inculpatul i-a mai adus la cunoștință că valoarea garanției (10%/lună) va fi percepută chiar dacă împrumutul este restituit înainte de împlinirea termenului. În urma finalizării percheziției au mai fost găsite înscrisuri olografe pe care se făceau mențiuni cu privire la acordarea unor împrumuturi cu dobândă.
Ca urmare a verificărilor și investigațiilor efectuate au mai fost identificate și alte persoane împrumutate de către inculpatul S.F. în aceleași condiții de dobândă, respectiv R.D.A., P.C.I. și M.G.
Martorul R.D.A. a luat în 2012 un împrumut în cuantum de 300 RON, pentru care i s-a cerut, încă de la acordarea împrumutului, 10% dobândă, motiv pentru care a restituit 330 RON.
P.C.I., în aprilie 2013, a luat cu împrumut de la inculpatul S.F. suma de 550 RON, cu o dobândă de 10%/lună, urmând să restituie suma de 600 RON, inculpatul făcându-i martorului un discount de 5 RON.
Cu titlu de garanție inculpatul a cerut și a primit un laptop, marca A., care fusese achiziționat în cursul lunii martie 2013 de la SC V SA. Laptop-ul, aflat în locuința inculpatului, a fost predat organelor de urmărire penală de către martora S.E., SC V. SA confirmând, prin adresa din 19 iulie 2013 că sistemul informatic în cauză fusese achiziționat de către martorul P.C.I.
Tot în aprilie 2013, martorul M.G. a împrumutat suma de 100 RON, cu dobândă de 10%/lună. Martorului i s-a cerut și remiterea unei garanții, respectiv un ceas marca L.P., care se afla în locuința inculpatului și care a fost restituit martorului de către sora inculpatului, S.E., la data de 18 iulie 2012.
Faptul că și această activitate ilicită a inculpatului S.F. reprezintă o îndeletnicire constantă o afirmă însuși inculpatul în corespondența sa cu martorul P.G.H., din 28 mai 2013, când, în contextul solicitării împrumutului de către martor, inculpatul S.F. îi aduce la cunoștință condițiile în care „de obicei” acordă împrumuturi, respectiv: „de obicei nu am treabă cu sume așa mici. Dau pe minim o lună nu pe 6 zile. Că-i aduci tu după 6 zile e treaba ta”.
Probatoriul administrat a relevat faptul că inculpatul S.F. își stabilise un set de reguli în legătură cu acordarea împrumuturilor: dobândă de 10%/lună și solicitarea unor garanții în cazul persoanelor cu privire la care inculpatul nu are certitudinea că vor restitui banii în termenul convenit.
Depozițiile martorilor în privința dobânzii percepute sunt confirmate și prin însemnările inculpatului: „5 mil. + dobândă 500”, „1 milion + 1 sută”, suma ultim menționată reprezentând exact 10% din suma prim precizată, precum și prin corespondența pe care a purtat-o cu martorul P.G.H., acestea confirmând, totodată, și natura acestor operațiuni juridice (împrumut).
Declarațiile de martori și înscrisurile menționate au dovedit o îndeletnicire constantă prin acordarea de împrumuturi în bani cu o dobândă excesivă, fără a avea o autorizare legală în acest sens.
Aspectele reținute de instanță în sensul arătat mai înainte în cuprinsul hotărârii se coroborează și cu susținerile din declarațiile date de inculpat în cauză.
Astfel, instanța a reținut că, în faza de urmărire penală, inculpatul S.F. a afirmat că întreaga cantitate de cannabis ar fi fost destinată consumului propriu, rezervându-și dreptul la tăcere în privința infracțiunii de acordare de împrumuturi cu camătă.
În fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului.
În drept, faptele inculpatului S.F. constând în aceea că, în cursul anului 2013, a organizat la adresa din București, sector 1, o cultură de cannabis, rezultând după îndepărtarea rădăcinilor și uscarea plantelor la temperatura camerei, cantitatea totală de 725,81 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 11 iunie 2013, al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar în perioada 2012 - 2013, a dat bani cu dobândă de 10%/lună mai multor persoane, inculpatul nefiind o persoană autorizată să acorde împrumuturi cu dobândă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc și acordare de împrumuturi cu camătă, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 din Legea nr. 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului s-a realizat prin cultivare și punere în vânzare a drogului de risc - cannabis, fără drept, și prin darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat în acest sens, urmarea imediată fiind reprezentată de atingerea adusă relațiilor sociale ce protejează sănătatea publică, precum și modalitatea legală de obținere a veniturilor licite necesare existenței.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, aspect care rezultă din probele administrate privind modalitatea în care a acționat inculpatul în atingerea scopului infracțional.
În cauză, față de împrejurarea că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise înainte ca acesta să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se va reține incidența dispozițiilor prev. de art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de încriminare reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret ce reiese din modul organizat și repetat în care a înțeles inculpatul să acționeze, din urmarea produsă, precum și din datele ce caracterizează persoana acestuia, reținând în acest sens că acesta este o persoana cu un grad de educație superior, are o familie organizată, și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind în cauza de față la primul conflict cu legea penală.
Astfel, în considerarea aspectelor arătate mai înainte, fără a aprecia că în cauză se impune reținerea unor circumstanțe atenuante așa cum a susținut apărătorul, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul S.F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.), apreciind că în acest cuantum, pedeapsa va fi aptă a conduce la atingerea scopurilor prev. de art. 52 C. pen. și la formarea unei atitudini de respectare a normelor legale de către inculpat.
Sub acest aspect, instanța a luat în considerare cantitatea mare, de 725,81 grame cannabis găsită la percheziție, modul de operare și perioada mare de timp, recunoscută de inculpat, în care a desfășurat astfel de activități infracționale.
Drogurile reprezintă un fenomen complex, profund și tragic al societății contemporane care, în ultima perioadă, a luat o amploare deosebită și în țara noastră. Numeroasele efecte nefaste pe care le pot produce depind, de regulă, de o serie de aspecte, acum ar fi: doza absorbită, modul de administrare, frecvența, durata întrebuințării, persoana care consumă, experiențele anterioare, mediul în care se consumă drogul.
S-a reținut că consumul de droguri are consecințe nefaste în plan demografic, atât în ceea ce privește natalitatea, cât și în ceea ce privește mortalitatea. Decesele datorate consumului abuziv de droguri reprezintă un indicator semnificativ al fenomenului de consum și al conștientizării pericolului drogurilor.
Pe de altă parte s-a remarcat o altă consecință a consumului ilicit de droguri, și anume recidiva. Astfel, s-a constatat că uneori măsurile terapeutice întreprinse nu au avut niciun impact asupra recidivei. Pericolul ei există după eliberarea din penitenciar, atunci când fostul consumator vine în contact cu realitatea.
Sub acest aspect, sancționarea penală a traficului de droguri are o dimensiune esențială în combaterea acestui flagel. Ori cantitatea traficată, modul clandestin și organizat de săvârșire al infracțiunii, obținerea facilă a unor venituri ilicite, precum și contactul inculpatului cu persoane din orice mediu social, prin natura profesiei exercitate, determină instanța să aplice un cuantum mediu al pedepsei în regim de detenție.
De asemenea, modul facil prin care a înțeles să obțină venituri ilicite, îmbinând cele două activități infracționale, a determinat instanța de fond să-l condamne pe inculpatul S.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de împrumuturi cu camătă (ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.), apreciind că în acest cuantum, pedeapsa va fi aptă a conduce la atingerea scopurilor prev. de art. 52 C. pen. și la formarea unei atitudini de respectare a normelor legale de către inculpat.
În consecință, instanța, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F., la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei, luand in considerare și faptul ca inculpatul in ultimele trei luni și-a desfasurat activitatea ca taximetrist.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Instanța de fond a apreciat că, în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative.
În baza art. 3 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la condamnat pe inculpatul S.F., la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de împrumuturi cu camătă.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Instanța de fond a apreciat că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele menționate mai sus, urmând ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa închisorii rezultantă de 6 ani.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei rezultante. Inculpatul urmează să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că temeiurile care au impus arestarea preventiva se mențin în continuare.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 31 mai 2013 la zi.
S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 120/D/P/2013 din 17 iulie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat cantitatea totală de 707,13 grame cannabis, găsită și ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator și a reținerii contraprobelor, potrivit raportului de constatare tehnico-stințifică din 11 iunie 2013, conform dovezii din 18 iulie 2013.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantității de cannabis ridicată în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), c), e) C. pen. s-au confiscat bunurile găsite și ridicate conform dovezii din 04 iulie 2013, precum și cu privire la sumele de 1.661 RON, 6 dolari S.U.A., 27 leva și 80 RON (dobândă percepută în urma activității infracționale martorilor R.D.A. și P.C.I.).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 3.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.F., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia, precum și cuantumul pedepsei și a modalității de executare, iar al doilea motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 282 din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.F. împotriva sentinței penale nr. 651 din 09 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A fost desființată, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 3 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de împrumuturi cu camătă.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele menționate mai sus, urmând ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa închisorii rezultantă de 4 ani și 6 luni.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 31 mai 2013 la zi.
Pentru a decide astfel, s-au reținut în esență următoarele:
Recursul a fost apreciat ca fiind fondat, sub aspectul individualizării pedepsei principale în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, judecata desfășurându-se conform procedurii prev. art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul nici nu a criticat acest aspect, în prezenta cale de atac.
Curtea a reținut că, în cursul anului 2013, inculpatul S.F. a organizat la adresa din București, sector 1, o cultură de cannabis, rezultând după îndepărtarea rădăcinilor și uscarea plantelor la temperatura camerei, cantitatea totală de 725,81 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 11 iunie 2013, al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar în perioada 2012 - 2013, a dat bani cu dobândă de 10%/lună mai multor persoane, inculpatul nefiind o persoană autorizată să acorde împrumuturi cu dobândă.
S-a mai reținut că prima instanță a făcut o analiză extrem de temeinică a consecințelor traficului de stupefiante și a conexiunilor pe care această infracțiune le are cu infracțiunile de violență.
Deși, Curtea a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare nu este o pedeapsă total nejustificată, a apreciat că acesta este una prea mare raportat la practica Înaltei Curții de Casație și Justiției în domeniul traficului de droguri de risc mai ales când inculpații recunosc necondiționat faptele.
În contextul arătat, instanța de prim control judiciar a redus această pedeapsă de la 6 ani la 4 ani și 6 luni închisoare păstrând modalitatea de executare aleasă de prima instanță, apreciind că nu se impune sub nici o formă reducerea sub această limită sau aplicarea unei pedepse cu suspendare așa cum a cerut apelantul, deoarece astfel de măsuri ar fi inapte a mai atinge scopul procesului penal.
S-a mai reținut că cantitatea de droguri găsită cu ocazia percheziției domiciliare a fost de 521 grame (greutatea a opt plante verzi), 53,87 grame (cantitatea a trei plante verzi) și 150,54 grame cannabis plante uscate, aflate în mai multe recipiente, că toate aceste cantități și modul de ambalare a creat convingerea instanței că inculpatul s-a profesionalizat, în mod clar, în cultivarea și vinderea drogurilor și nu este vorba de un singur act izolat.
Totodată s-a apreciat că pedeapsa pentru infracțiunea de cămătărie este corect individualizată, astfel de fapte înregistrând o puternică recrudescență în ultima perioadă și necesită o reacție fermă din partea organelor judiciare.
S-a mai reținut că aplicarea pedepsei accesorii și complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen., se impunea cu prisosință, deoarece este inadmisibil ca traficanții de droguri să se ocupe cu activități de taximetrie fiind nedemn a transporta în siguranță cetățenii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.F. formulând critici de nelegalitate circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În susținerea recursului, a arătat că hotărârile sunt nelegale sub aspectul aplicării legii mai favorabile, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 în infracțiunea prevăzută de art. 351 C. pen. și reducerea pedepsei în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri. A mai solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 pct. 2 lit. b) C. pen., arătând că inculpatul nu are antecedente penale, este angajat, integrat în societate și are o familie închegată și, având în vedere și dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., se poate aplica acestuia o pedeapsă de maxim 3 ani închisoare, în condițiile art. 91 C. pen., pe un termen maxim de încercare de 4 ani, inculpatul urmând să își de acordul de prestare a unei munci neremunerate.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, a mai adăugat că scopul acesteia poate fi atins fără executare în regim de detenție, inculpatul având o reală posibilitate de integrare în societate, fiind îndeplinite și condițiile art. 91 alin. (3) C. pen.
A mai solicitat înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., motivând că nu s-a folosit de funcția de taximetrist în săvârșirea ambelor infracțiuni.
Recursul este fondat doar pentru considerentele ce se vor arăta:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3853, art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, invocat de recurentul inculpat S.F. nu este incident în cauza de față.
Recurentul a criticat decizia penală atacată cu privire la individualizarea sancțiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute de C. pen. în vigoare.
În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate.
Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.
În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.
Astfel, orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.
În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
De altfel, nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă.
În aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa după cum nici situația inversă nu este posibilă.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că sunt incidente dispozițiile art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent, instanța de recurs urmează să analizeze, influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat, situație în care instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului, situație în care instanța are în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei, precum și instituțiile autonome în raport de încriminare și de sancțiunea decurgând din încriminare, respectiv art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 3201 C. proc. pen. anterior, în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul S.F. este acuzat instanța de recurs relevă următoarele:
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire Ia sancțiune.
Este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta, iar unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Tot astfel, aceeași unitate împiedică combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 C. pen. anterior „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.”
Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificat prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.”
Comparând conținutul reglementărilor menționate instanța de recurs constată că modificarea textelor de lege cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor nu a operat, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de sancțiunea care are limite mai favorabile în legea nouă.
În ceea ce privește individualizarea acesteia în concret, instanța de recurs constată diferența dintre minimul și maximul special din legea nouă - de la 2 la 7 ani închisoare - și de la 3 la 15 ani în cazul legii vechi.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, potrivit legii vechi, inculpatul a primit o sancțiune de 4 ani și 6 luni pentru această infracțiune cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) din vechiul C. proc. pen. fără reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior. Este de precizat că reglementarea cuprinsă în art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen. (art. 3201 C. proc. pen. anterior) nu a fost modificată în conținutul său, astfel că se va face aplicarea noii legi de procedură penală care este de imediată aplicare.
În aceste condiții, făcând aplicarea acestor dispoziții legale în raport de limitele minimă și maximă de pedeapsă conform noi reglementări (2-7 ani) reduse cu 1/3 rezultă limite de pedeapsă între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni.
Luând în considerare diferența dintre minimul și maximul sancțiunii conform legii noi respectiv conform legii vechi, ținând seama și de aplicarea disp.art. 374 alin. (4) din Noul C. proc. pen., instanța de recurs va reduce proporțional sancțiunea stabilită pentru infracțiunea de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2013 până la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește infracțiunea de acordare de împrumuturi cu camătă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 pentru care inculpatul S.F. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, instanța de recurs observă următoarele:
Potrivit vechii reglementări „darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
Potrivit art. 351 din Noul C. pen. „Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”
Comparând reglementările menționate constată că textul de lege nu a suferit modificări de conținut nici sub aspectul reglementării activității infracționale și nici sub aspectul limitelor sancțiunii penale.
În aceste condiții, în raport cu această infracțiune, criticile formulate de recurentul inculpat S.F., privind neaplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen. de către instanța de apel sunt neîntemeiate; pe cale de consecință, instanța de recurs va respinge cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 în infracțiunea prev. de art. 351 din Noul C. pen.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa complementară sau accesorie aplicată în baza C. pen. anterior, aceasta trebuie să aibă corespondent în legea nouă, urmând a se executa, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit hotărârii de condamnare recurate, inculpatului S.F. i s-a interzis ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
c) dreptul de a desfășura activități de taximetrie (considerându-se că este nedemn de a transporta în siguranță cetățenii) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor principale.
Ca urmare, în baza textelor legale menționate, se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani are corespondent în dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., urmând a această pedeapsă să se execute în acest conținut și pe o perioadă de 2 ani redusă proporțional, în condițiile art. 68 C. pen.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., urmând ca pedeapsa accesorie să se execute în acest conținut în condițiile și pe durata prev. de art. 65 C. pen., însoțind pedeapsa principală aplicată inculpatului.
În ceea ce privește instituțiile autonome în raport de incriminare și de sancțiunea decurgând din încriminare [în speță art. 33 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.], instanța de recurs relevă următoarele aspecte:
Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia.
„Lex tertia” apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege.
„Lex tertia” presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite.
Prin „lex tertia” se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).
În aplicarea principiului constituțional că legea penală mai favorabilă retroactivează, nu trebuie ca legea nouă să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că nu trebuie omis faptul că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală.
În cazul concursului de infracțiuni se consideră că principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs.
Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile, iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.
În cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente fără a se putea spune că astfel s-ar crea o ex-teria.
Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face în concret, contopind pedepsele stabilite mai întâi - potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi.
Teoretic este posibil ca Noul C. pen. să fie legea penală mai favorabilă, dat fiind că algoritmul prevăzut de C. pen. anterior permite ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul aritmetic al pedepselor stabilite, în vreme ce Noul C. pen. limitează sporul aplicabil la 1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază).
Procedând astfel, fără a se aplica un spor de pedeapsă, instanța de recurs constată că legea penală mai favorabilă este cea conținută în reglementarea art. 33 lit. a) și respectiv art. 35 C. pen. anterior, sens în care, urmând regulile concursului de infracțiuni urmează a contopi pedepsele principale de 3 ani, respectiv de 2 ani și a dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.
Pentru considerentele arătate, văzând disp.art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul formulat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 282 din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a casa în parte decizia penală atacată și rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată inculpatului S.F. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, va dispune ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2013 la 20 februarie 2014.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul inculpat S.F. împotriva deciziei penale nr. 282 din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 651 din 09 septembrie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată inculpatului S.F. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2013 la 20 februarie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2014.